Mănăstirea Strehaia, Mehedinți - ctitoria lui Matei Basarab
Mănăstirea Strehaia din județul Mehedinți a fost rectitorită în anul 1645 de domnitorul Matei Basarab, pe locul unei biserici mai vechi ridicate la sfârșitul secolului al XV-lea de boierii Craiovești. Așezământul s-a format în incinta vechii curți boierești și domnești de la Strehaia, loc cu mare importanță politică, administrativă și religioasă în istoria Țării Românești. Ansamblul mănăstiresc fortificat, alcătuit din biserică, turn de intrare, ziduri de apărare și ruinele fostei reședințe domnești, este monument istoric de valoare națională.
Un reper brâncovenesc, cu proporții clasice și detalii sculptate ce încântă ochiul călătorului.
Istoricul Mănăstirii Strehaia
Istoria Mănăstirii Strehaia începe înaintea ctitoriei lui Matei Basarab, pe locul unei vechi curți boierești legate de familia Craioveștilor. Această mare familie boierească a avut un rol esențial în viața politică a Țării Românești, iar curtea de la Strehaia a fost, în anumite perioade, centru al băniei de Severin, de Strehaia și de Mehedinți. Tot aici a funcționat, între anul 1474 și anul 1504, Mitropolia de Severin a Țării Românești.
În prima parte a secolului al XVII-lea, vechea curte a intrat în stăpânirea lui Matei Basarab. Domnitorul a modernizat și fortificat ansamblul, refăcând biserica și întărind curtea cu ziduri, turn de poartă, valuri și șanțuri de apărare. Biserica a fost zidită din temelie și sfințită în anul 1645, după cum arată pisania originală. În anul 1650, Matei Basarab a înzestrat mănăstirea cu sate și moșii, pentru întreținerea obștii și pomenirea ctitorilor.
În anul 1657, patriarhul Macarie al Antiohiei, însoțit de Paul de Alep, a vizitat Mănăstirea Strehaia. Descrierea lăsată de Paul de Alep vorbește despre un ansamblu impunător, asemănător unei cetăți, cu ziduri puternice, clopotniță înaltă, chilii, pivnițe, camere boltite, grădini și o biserică frumos împodobită. Această mărturie confirmă valoarea excepțională a mănăstirii încă din secolul al XVII-lea.
În anul 1693, Constantin Brâncoveanu a reparat biserica, i-a adăugat pridvorul și a așezat ușa de la intrare, păstrată până astăzi. În anul 1826, au avut loc lucrări importante de restaurare, fiind refăcute pictura, zidurile, chiliile și anexele. Biserica a fost repictată în frescă de Barbu Zugravul, iar lucrările au fost sprijinite de protosinghelul Axinte.
Mănăstirea a fost desființată după secularizarea averilor mănăstirești din anul 1863, iar biserica a funcționat apoi ca biserică de mir. Între anul 1962 și anul 1969, ansamblul a fost restaurat complet de Direcția Monumentelor Istorice. După anul 1989, Mănăstirea Strehaia a fost reînființată, reluându-și viața monahală după o întrerupere de peste un secol.
Arhitectura Mănăstirii Strehaia
Mănăstirea Strehaia este unul dintre cele mai importante ansambluri monahale fortificate din Oltenia. Zidurile înalte, turnul de poartă și ruinele fostei reședințe domnești dau locului aspectul unei cetăți medievale. Incinta păstrează memoria vechii curți a Craioveștilor și a ansamblului întărit de Matei Basarab, în care funcția religioasă s-a împletit cu cea politică și defensivă.
Biserica mănăstirii, cu hramul Sfânta Treime, este zidită din cărămidă și are ziduri groase, catapeteasmă de zid și pridvor deschis. Pridvorul, adăugat de Constantin Brâncoveanu, se sprijină pe zece coloane de zid și marchează etapa brâncovenească a monumentului.
Fațadele sunt simple, dar echilibrate, fiind decorate cu două brâie de cărămidă aparentă, așezată în formă de dinți de ferăstrău.
O particularitate rară a bisericii este orientarea altarului spre sud, nu spre răsărit, cum este obișnuit în arhitectura ortodoxă. Materialele transmise explică această orientare prin legătura dintre biserică și vechiul palat domnesc al Craioveștilor, unit cândva cu lăcașul printr-un culoar de cărămidă. Această soluție arhitecturală conferă monumentului o identitate aparte în peisajul bisericilor ortodoxe din România.
Ansamblul mai cuprinde turnul de intrare, zidurile de incintă, fundațiile vechilor chilii și ruinele palatului domnesc. Din vechile turnuri de apărare se mai păstrează astăzi turnul de poartă, element care amintește de rolul strategic al așezământului.
Patrimoniul Mănăstirii Strehaia
Patrimoniul Mănăstirii Strehaia este valoros prin suprapunerea mai multor straturi istorice: curtea boierilor Craiovești, ctitoria lui Matei Basarab, intervenția brâncovenească și restaurările moderne. Ansamblul este inclus pe Lista Monumentelor Istorice, fiind considerat obiectiv de interes național.
Biserica păstrează pictura interioară refăcută în anul 1826, dar și importante imagini votive. În naos și pronaos se află reprezentarea lui Matei Basarab, a doamnei Ileana și a fiului lor Matei, ținând macheta bisericii. Alături apar portretele boierilor Craiovești, Barbu, Pârvu și Danciu, ceea ce întărește legătura dintre monument și vechea familie boierească pe moșia căreia s-a dezvoltat așezământul.
Un element de mare valoare este ușa de intrare păstrată din vremea lui Constantin Brâncoveanu.
Pridvorul adăugat în anul 1693 și această ușă dau bisericii o importantă dimensiune brâncovenească, completând etapa inițială a ctitoriei lui Matei Basarab.
Ruinele palatului domnesc, beciurile, fundațiile chiliilor și zidurile de apărare contribuie la valoarea patrimonială a întregului complex. Mănăstirea Strehaia nu este doar un loc de rugăciune, ci și un document de arhitectură medievală, de istorie politică și de memorie boierească și domnească.
Evenimente și legende la Mănăstirea Strehaia
Mănăstirea Strehaia a fost martora unor momente importante din istoria Țării Românești. Între anul 1673 și anul 1689, în incinta mănăstirii a funcționat Episcopia de Strehaia, iar tradiția și unele mărturii amintesc legătura locului cu vechea Mitropolie de Severin.
În timpul mișcării conduse de Tudor Vladimirescu, în anul 1821, ansamblul fortificat a avut importanță strategică. Tudor Vladimirescu a ocupat mănăstirea pe cale pașnică, iar aici au rămas peste două sute de panduri, însărcinați să apere cetatea Craiovei.
O legendă cunoscută explică orientarea neobișnuită a altarului spre sud. Potrivit acesteia, o primă biserică ar fi fost ridicată noaptea, iar meșterii ar fi greșit orientarea. O altă variantă spune că poziția altarului ar fi fost aleasă strategic, pentru a-i deruta pe năvălitori. Explicația istorică leagă însă această orientare de existența palatului domnesc și de modul în care biserica era conectată cu acesta.
Tot de memoria locului ține și legenda tunelului subteran care ar fi legat mănăstirea de satul Comanda, folosit, potrivit tradiției, în vremuri de primejdie. Astfel, Strehaia păstrează nu doar urmele unei istorii documentate, ci și un strat de narațiuni locale care sporesc farmecul așezământului.
Hramul și pelerinaje la Mănăstirea Strehaia
Mănăstirea Strehaia este o mănăstire ortodoxă de maici. Hramul mănăstirii este Sfânta Treime, sărbătorit în lunea de după Rusalii.
La Mănăstirea Strehaia au loc pelerinaje cu prilejul hramului și al marilor sărbători religioase. Așezământul atrage, de asemenea, vizitatori interesați de istoria Olteniei, de arhitectura fortificată și de memoria boierilor Craiovești, a lui Matei Basarab și a lui Constantin Brâncoveanu.
Cum ajung la Mănăstirea Strehaia
Mănăstirea Strehaia se află în centrul orașului Strehaia, județul Mehedinți, la mică distanță de drumul european E70, care leagă Craiova de Drobeta-Turnu Severin. Accesul este ușor, ansamblul fiind vizibil și apropiat de drumul principal. Din Drobeta-Turnu Severin sunt aproximativ 48 de kilometri, iar din Craiova aproximativ 64 de kilometri.
Știi mai multe despre Mănăstirea Strehaia, Mehedinți - ctitoria lui Matei Basarab? Spune și altora!