Mănăstirea Sfântul Nicolae, Sitaru, Ilfov - vechea mănăstire dintre ape
Mănăstirea Sitaru se află în satul Sitaru, comuna Grădiștea, județul Ilfov, și este una dintre cele mai vechi vetre monahale din apropierea Bucureștiului. Mănăstirea a fost ctitorită de boierul Papa Greceanu. În anul 1915 a rămas pustie, fiind reînviată din anul 1928 de monahi veniți de la Căldărușani;
Ctitorită în prima jumătate a secolului al XVII-lea de boierul Papa Greceanu, străbunicul Sfântului Voievod Constantin Brâncoveanu, mănăstirea s-a dezvoltat în mijlocul vechilor Codri ai Vlăsiei, într-un loc înconjurat odinioară de apele Ialomiței. Astăzi, așezământul este monument istoric și un important centru de spiritualitate ortodoxă.
Ascunsă între ape și păduri, vatra de la Sitaru respiră rânduială și migală, cu clădiri noi ce sprijină obștea și pelerinul.
Istoricul Mănăstirii Sitaru
Înaintea actualei biserici exista aici o mică biserică de lemn, probabil dependentă de Mănăstirea Snagov, unde se nevoiau pustnici retrași în pădure. În anul 1631, existența mănăstirii este confirmată documentar printr-un hrisov emis de voievodul Leon Tomșa, care întărea stăpânirile așezământului cunoscut atunci sub numele de Mănăstirea Balamuci. Ctitorul bisericii de zid a fost boierul Papa Greceanu, o personalitate importantă a epocii și străbunicul lui Constantin Brâncoveanu. În anul 1656, mănăstirea a fost vizitată de Patriarhul Macarie al Antiohiei și de diaconul Paul de Alep, care au descris-o drept „Mănăstirea în apă”, datorită poziției sale între brațele și revărsările râului Ialomița.
În anul 1752, biserica a fost refăcută și înfrumusețată, iar în anul 1753 a fost împodobită cu o remarcabilă pictură realizată de zugravi proveniți din Brașov. Secolul al XIX-lea a adus dificultăți, mai ales după secularizarea averilor mănăstirești din anul 1864, când așezământul și-a pierdut o mare parte din resurse.
Mănăstirea a cunoscut perioade de pustiire și renaștere. După ce a rămas fără viețuitori în anul 1915, viața monahală a fost reluată în anul 1928 de călugări veniți de la Căldărușani. În anul 1944, aici s-au refugiat monahi basarabeni de la Mănăstirea Noul Neamț, iar după dificultățile perioadei comuniste, așezământul a fost revitalizat începând cu anul 1971 prin ample lucrări de restaurare și dezvoltare.
Arhitectura Mănăstirii Sitaru
Biserica mănăstirii reprezintă una dintre cele mai valoroase construcții religioase din zona Ilfovului. Edificiul păstrează caracteristicile arhitecturii muntenești de influență brâncovenească și impresionează prin proporțiile armonioase și eleganța elementelor decorative.
Pridvorul susținut de coloane de piatră, catapeteasma sculptată și pictura realizată în anul 1753 conferă bisericii o valoare artistică deosebită. Restaurările succesive au contribuit la conservarea monumentului, iar lucrările din secolul al XX-lea au readus edificiul la forma sa istorică.
Ansamblul monahal este completat de zidurile de incintă, chilii, arhondaric, paraclis și alte clădiri gospodărești care reflectă evoluția continuă a vieții monahale de-a lungul ultimelor secole.
Patrimoniul Mănăstirii Sitaru
Mănăstirea Sitaru păstrează una dintre cele mai valoroase picturi brâncovenești din județul Ilfov, realizată de preoții-zugravi Dima și Neacșa împreună cu ucenicii lor. Programul iconografic urmează tradiția artei postbrâncovenești și se remarcă prin calitatea execuției și starea bună de conservare.
În pronaos se află mormântul lui Fota Greceanu, fiul ctitorului Papa Greceanu, iar numeroase inscripții și pisanii documentează istoria complexului. Descoperirea urmelor de proiectile în timpul restaurărilor recente oferă mărturii directe despre evenimentele istorice traversate de mănăstire.
Evenimente și legende la Mănăstirea Sitaru
Vechea denumire a mănăstirii, Balamuci, a generat numeroase explicații și tradiții locale. Unele legende leagă numele de primii nevoitori ai locului, considerați „nebuni pentru Hristos”, în timp ce alte interpretări îl pun în legătură cu vechi toponime și personaje din familia ctitorilor.
O altă tradiție păstrată până astăzi amintește de perioada în care revărsările Ialomiței transformau movila pe care se află mănăstirea într-o adevărată insulă. Din acest motiv, călătorii străini au numit-o „Mănăstirea în apă”, denumire care a rămas în memoria locului vreme de secole.
Hramul și pelerinaje la Mănăstirea Sitaru
Mănăstirea Sitaru este o mănăstire de călugări și are două hramuri importante:
Sfântul Ierarh Nicolae – 6 decembrie;
Nașterea Maicii Domnului – 8 septembrie.
Cu prilejul acestor sărbători, numeroși pelerini din București, Ilfov și din alte zone ale țării participă la slujbele oficiate în cadrul așezământului.
Cum ajung la Mănăstirea Sitaru
Mănăstirea se află în satul Sitaru, comuna Grădiștea, județul Ilfov, la aproximativ 40-45 de kilometri de București. Accesul se face dinspre București prin zona Ștefănești – Dascălu – Grădiștea sau prin traseul Balotești – Moara Vlăsiei – Grădiștea – Sitaru. Așezământul este amplasat într-un cadru natural liniștit, la marginea vechilor păduri ale Vlăsiei.
Știi mai multe despre Mănăstirea Sfântul Nicolae, Sitaru, Ilfov - vechea mănăstire dintre ape? Spune și altora!