Mănăstirea Samurcășești, Ilfov - monument de patrimoniu cu o arhitectură unică
Mănăstirea Samurcășești se află în localitatea Ciorogârla, județul Ilfov, și a fost ctitorită în anul 1808 de vornicul Constantin Samurcaș și soția sa, Zinca.
După incendiul din 1814 și cutremurul din 1940, biserica a fost dărâmată și reconstruită între anii 1941–1944; în vara anului 1944 a adăpostit racla cu moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva; aici au funcționat ateliere, astăzi continuate de lucrul în lemn și înrămat icoane.
Așezământul monahal, aflat la aproximativ 15 kilometri de București, este unul dintre cele mai valoroase monumente religioase din sudul României, remarcându-se prin istoria sa de peste două secole și prin particularitățile sale arhitecturale. Un ansamblu refăcut cu stăruință, în care memoria încercărilor se împletește cu meșteșugul monahal și cu ocrotirea sfinților.
Istoricul Mănăstirii Samurcășești
Originile mănăstirii sunt legate de începutul secolului al XIX-lea, când vornicul Constantin Samurcaș a decis construirea unui așezământ monahal pe moșia sa din Ciorogârla. Lucrările au început înainte de anul 1808, iar biserica a fost sfințită în același an. După moartea ctitorului, mănăstirea a traversat o perioadă dificilă, fiind sprijinită și reorganizată ulterior de Alexandru Samurcaș, nepotul și fiul adoptiv al fondatorului.
De-a lungul existenței sale, mănăstirea a fost afectată de numeroase evenimente dramatice. Cutremurul din anul 1838 a impus primele reparații importante, iar în anul 1914 un incendiu puternic a distrus chiliile, stăreția și o parte semnificativă a arhivei așezământului. În timpul Primului Război Mondial, trupele germane au confiscat inclusiv clopotele mănăstirii.
Cel mai grav moment din istoria monumentului a fost provocat de cutremurul din anul 1940, care a afectat atât de sever biserica încât aceasta a trebuit demolată și reconstruită pe vechile temelii între anii 1941 și 1943. Refacerea a fost coordonată de arhitectul Ion Cernescu și sprijinită de generalul Teodor Ciurea, devenit ulterior unul dintre marii binefăcători ai mănăstirii.
Un episod deosebit din istoria sa s-a petrecut în vara anului 1944, când racla cu moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva a fost adăpostită aici pentru câteva luni, în contextul refugierii Mitropoliei Moldovei la București în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.
În a doua jumătate a secolului al XX-lea, mănăstirea a beneficiat de ample lucrări de restaurare și consolidare, sprijinite de Patriarhul Justinian Marina și de Arhiepiscopia Bucureștilor. După anul 2000, întregul ansamblu a trecut printr-un nou proces de restaurare, culminând cu resfințirea bisericii mari în anul 2008, la împlinirea a 200 de ani de existență.
Arhitectura Mănăstirii Samurcășești
Mănăstirea Samurcășești reprezintă un reper arhitectural aparte în peisajul monastic românesc. Biserica veche era cunoscută pentru structura sa neobișnuită, având trei altare și o compartimentare interioară realizată prin două șiruri de coloane de cărămidă care împărțeau pronaosul și naosul în trei spații distincte. Această soluție arhitecturală a făcut ca edificiul să fie considerat unul dintre cele mai originale lăcașuri de cult din regiune.
După reconstrucția din anii 1941–1943, arhitectul Ion Cernescu a păstrat planul general al monumentului, însă a renunțat la compartimentarea interioară inițială. Exteriorul a fost conceput ca o armonioasă combinație între cărămida aparentă și piatra decorativă, conferind bisericii un aspect sobru și elegant.
Un element de mare valoare artistică este catapeteasma păstrată din vechea biserică. Realizată în stil brâncovenesc, aceasta este decorată cu motive vegetale și florale și cuprinde mai multe registre de icoane. Catapeteasma reprezintă una dintre cele mai importante piese de patrimoniu ale ansamblului monastic.
Ansamblul mai cuprinde biserica mică din cimitir, ridicată în anul 1876 și închinată Sfinților Împărați Constantin și Elena, precum și corpurile de chilii reconstruite în formă de cetate în perioada restaurărilor din anii 1953–1958. Clopotnițele, zidurile de incintă și clădirile administrative completează imaginea unui complex monastic bine conservat, în care elementele istorice și cele restaurate se îmbină armonios.
Evenimente și legende petrecute la Mănăstirea Samurcășești
Tradiția locală păstrează o legendă privind întemeierea mănăstirii. Se spune că un cioban ar fi visat o oaie albă cu trei coarne, iar starețul Timotei de la Cernica a interpretat visul ca pe o chemare divină de a ridica o biserică cu trei altare închinată Sfintei Treimi. Această tradiție explică simbolic una dintre cele mai cunoscute particularități ale lăcașului.
Mănăstirea este legată și de Revoluția de la 1821. La 17 martie 1821, Tudor Vladimirescu a poposit aici împreună cu pandurii săi și, potrivit tradiției istorice, a redactat la Samurcășești proclamația adresată locuitorilor Bucureștiului. Evenimentul este amintit și astăzi prin obiecte de patrimoniu păstrate în colecția mănăstirii.
Hramul și pelerinaje la Mănăstirea Samurcășești
Mănăstirea Samurcășești este o mănăstire de maici și are trei hramuri: „Sfânta Treime” (praznuită la Rusalii), „Adormirea Maicii Domnului” (15 august) și „Sfânta Cuvioasă Parascheva” (14 octombrie). Acestea reflectă structura cu trei altare a bisericii și istoria spirituală a așezământului.
Cel mai important moment de pelerinaj are loc anual la 14 octombrie, de sărbătoarea Sfintei Cuvioase Parascheva, când numeroși credincioși vin să cinstească sfânta care a avut o legătură specială cu această mănăstire prin adăpostirea moaștelor sale în anul 1944.
Cum ajung la Mănăstirea Samurcășești
Mănăstirea Samurcășești este situată în comuna Ciorogârla, județul Ilfov, la aproximativ 15–20 km vest de București. Accesul se face ușor din Capitală pe Autostrada A1 București–Pitești, cu ieșire către localitatea Ciorogârla, urmând apoi indicatoarele către mănăstire.
Știi mai multe despre Mănăstirea Samurcășești, Ilfov - monument de patrimoniu cu o arhitectură unică? Spune și altora!