Mănăstirea Chiajna – Doamna Chiajna, Ilfov. Monumentala ctitorie fanariotă de la marginea Bucureștiului
Mănăstirea Chiajna se află la marginea de vest a Bucureștiului și a fost ridicată sub domniile lui Alexandru Ipsilanti și Nicolae Mavrogheni.
Mănăstirea Chiajna se află în continuarea cartierului Giulești-Sârbi, pe Drumul Săbăreni. Vechea biserică a fost ridicată în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, construcția fiind începută în timpul domniei lui Alexandru Vodă Ipsilanti și continuată până la finalizare în vremea domnitorului Nicolae Mavrogheni. După mai bine de două secole în care vechiul edificiu a rămas în ruină, viața monahală a fost reînființată aici în 2008. Ruina monumentală păstrează proporțiile unei construcții ambițioase, mărturisind, în tăcere, istoria zbuciumată a marginii de capitală.
Istoricul Mănăstirii Chiajna
Construcția vechii biserici a început în prima domnie a lui Alexandru Vodă Ipsilanti în Țara Românească (1774–1782). Lucrările erau conduse în jurul anului 1780 de o echipă de zidari coordonată de meșterul sas Johann (Johannes) Rathner. Plecarea lui Ipsilanti de la domnie, în 1782, a determinat întreruperea proiectului. Lucrările au fost reluate și finalizate în timpul domniei lui Nicolae Mavrogheni (1786–1790). Cercetările arheologice realizate în anii 1970–1971 au identificat și fundațiile fostelor chilii ale mănăstirii, confirmând existența unui ansamblu monahal mai amplu în jurul marii biserici. În august 1792, mănăstirea era în funcțiune, aici aflându-se inclusiv mitropolitul Cosma Popescu, retras din București din cauza epidemiei de ciumă.
La începutul secolului al XIX-lea, ansamblul a intrat într-o perioadă de degradare. Cutremurul puternic din 1802 a afectat biserica, turla ruinându-se. În timpul conflictelor ruso-otomane de la începutul secolului, mănăstirea a fost atacată, incendiată și devastată de trupele otomane, în jurul anilor 1811–1812. Dimensiunile și zidurile sale masive ar fi făcut ca edificiul să fie confundat cu o construcție fortificată. Părăsită, biserica a rămas în ruină timp de aproape două secole. Turla, care supraviețuise parțial, s-a prăbușit la cutremurul din 1977, însă zidurile masive ale edificiului au continuat să reziste. O încercare de restaurare fusese făcută încă din 1948, când episcopul Antim Nica a solicitat intervenția asupra monumentului, însă proiectul nu a fost acceptat de autoritățile comuniste.
Un moment decisiv a venit în 2008, când s-a hotărât reînființarea Mănăstirii Chiajna. Astfel, după o întrerupere de aproximativ două secole, viața monahală a revenit în jurul vechilor ruine.
În 2012, în apropierea bisericii istorice a fost construită o nouă biserică din lemn, în stil maramureșean, pictată în tehnica fresco. Ansamblul contemporan a fost completat cu o casă monahală, trapeză și alte construcții necesare comunității.
Ctitorii Mănăstirii Chiajna
Ridicarea Mănăstirii Chiajna este legată de doi domnitori fanarioți ai Țării Românești: Alexandru Vodă Ipsilanti și Nicolae Mavrogheni.
Alexandru Ipsilanti a inițiat proiectul în prima sa domnie, intenționând să ridice la Giulești o biserică de proporții neobișnuite pentru epocă. Lucrările începute în jurul anului 1780 au fost întrerupte odată cu încheierea domniei sale, în 1782.
Construcția a fost continuată în timpul lui Nicolae Mavrogheni, domn al Țării Românești între 1786 și 1790, căruia îi este atribuită finalizarea edificiului. Originar din insula Paros, Mavrogheni avusese înaintea domniei o carieră legată de flota otomană, ajungând dragoman al acesteia. Domnia sa a fost scurtă, încheindu-se în 1790, același an în care s-a finalizat marea biserică de la Giulești.
Arhitectura Mănăstirii Chiajna
Vechea biserică impresionează în primul rând prin dimensiunile neobișnuite pentru arhitectura religioasă a epocii: aproximativ 43 de metri lungime, 17–18 metri înălțime și ziduri care ajung la grosimi de 1–2 metri. Chiar și în starea actuală de ruină, proporțiile edificiului indică amploarea proiectului inițial.
Din punct de vedere stilistic, construcția îmbină elemente ale arhitecturii românești post-brâncovenești cu influențe neoclasice, edificiul fiind realizat cu meșterul sas Johann Rathner și echipa sa de zidari. Din edificiul originar se păstrează astăzi zidurile masive ale navei, arcele naosului, o parte a tamburului turlei principale și porțiuni din semicupolele absidelor. Aceste vestigii permit încă reconstituirea volumetriei monumentale a fostei biserici. Ruinele fac parte din situl istoric Mănăstirea Chiajna-Giulești și sunt clasate ca monument istoric.
Noua biserică, ridicată în 2012 lângă monumentul vechi, este construită din lemn în stil maramureșean și este decorată în interior cu pictură în tehnica fresco.
Evenimente și legende petrecute la Mănăstirea Chiajna
Istoria îndelungată a ruinelor și izolarea lor au favorizat apariția mai multor legende urbane, cea mai cunoscută povestire fiind cea a clopotului dispărut, despre care tradiția locală spune că ar fi fost aruncat în Dâmbovița sau ascuns în timpul unui atac otoman. În jurul ruinelor au circulat, de asemenea, relatări despre apariția unui chip pe ziduri și despre presupuse umbre sau fantome. Aceste povești au contribuit la notorietatea modernă a locului, fără a reprezenta un element relevant pentru istoria propriu-zisă a monumentului.
Mult mai important pentru istoria așezământului este faptul că vechea biserică a traversat peste două secole de abandon, cutremure și degradări, păstrând până astăzi o parte considerabilă a zidăriei sale monumentale.
Hramul și pelerinaje la Mănăstirea Chiajna
Mănăstirea Chiajna-Giulești este o mănăstire de călugări. Actualul așezământ are hramurile „Sfântul Cuvios Ioan Iacob Hozevitul”, prăznuit la 5 august, și „Sfinții Martiri Brâncoveni” (16 august), iar biserica de lemn are hramul „Acoperământul Maicii Domnului” (1 octombrie). Biserica de lemn adăpostește și moaște ale Sfântului Ioan Iacob Hozevitul și ale Sfântului Efrem cel Nou, precum și o copie a icoanei Maicii Domnului „Portărița” de la Mănăstirea Iviru din Muntele Athos.
Cum ajung la Mănăstirea Chiajna
Mănăstirea se află pe Strada Drumul Săbăreni nr. 172, Sector 6, București, la marginea cartierului Giulești-Sârbi.
Accesul se face dinspre cartierul Giulești către partea de vest a Capitalei. Vechea ruină și biserica de lemn se află în același ansamblu monahal, în apropierea căii ferate București–Craiova.
Mănăstirea Chiajna este unul dintre cele mai neobișnuite monumente religioase păstrate în București. Dincolo de legendele care i-au fost asociate în epoca modernă, adevărata valoare a locului stă în monumentalitatea bisericii ridicate la sfârșitul secolului al XVIII-lea, în istoria sa legată de domniile lui Alexandru Ipsilanti și Nicolae Mavrogheni și în supraviețuirea ruinelor timp de peste două secole. Reînființarea mănăstirii în 2008 și construirea bisericii de lemn au readus viața monahală lângă zidurile vechii ctitorii.
Știi mai multe despre Mănăstirea Chiajna – Doamna Chiajna, Ilfov. Monumentala ctitorie fanariotă de la marginea Bucureștiului? Spune și altora!