Biserica Mănăstirii „Sfinții Trei Ierarhi” din Iași
Ctitorie a domnului Moldovei Vasile Lupu, biserica Mănăstirii „Sfinții Trei Ierarhi” (Vasile cel Mare, Grigorie Teologul și Ioan Gură de Aur), din Iași, a fost construită între anii 1635 și 1639, și sfințită la 6 mai 1639 de către Sf. Mitropolit Varlaam al Moldovei.
Biserica Mănăstirii Sfinții Trei Ierarhi din Iași – capodoperă a artei medievale românești
Ridicată între anul 1637 și anul 1639 de voievodul Vasile Lupu, biserica Mănăstirii Sfinții Trei Ierarhi rămâne unul dintre cele mai impresionante monumente arhitecturale din spațiul românesc. Situată în inima Iașului, pe actualul Bulevard Ștefan cel Mare și Sfânt, biserica a fost concepută ca necropolă domnească și ca simbol al aspirației către Bizanț, într-o epocă în care arta, credința și cultura moldovenească se aflau în plină înflorire. Unicitatea ei nu derivă doar din istoria bogată, ci mai ales din extraordinarul program decorativ care transformă întreaga fațadă într-o broderie monumentală în piatră, fără egal în arhitectura românească.
„Biserica Trei Ierarhi din Iași” (fotografie) prezintă ctitoria domnitorului Vasile Lupu; Arhivele Naționale ale României, SANIC, colecția Documente foto.
Istoricul bisericii Sfinții Trei Ierarhi
Ctitorită de Vasile Lupu, biserica a fost construită într-un timp remarcabil de scurt, fiind sfințită în anul 1639 de mitropolitul Varlaam. Pisania gravată în piatră pe fața sudică evocă atât hramul închinat Sfinților Trei Ierarhi – Vasile cel Mare, Grigorie Teologul și Ioan Gură de Aur –, cât și dorința voievodului de a ridica un lăcaș care să exprime fidelitatea sa față de tradiția ortodoxă și față de moștenirea bizantină.
Un episod esențial pentru istoria bisericii îl constituie aducerea moaștelor Sfintei Cuvioase Parascheva în anul 1641, ca răsplată pentru ajutorul generos oferit de domnitor Patriarhiei Ecumenice. Ceremonia sosirii a fost una dintre cele mai impresionante din vremea aceea, iar racla a fost așezată într-o nișă special creată în interiorul bisericii, împodobită cu marmură și mozaicuri. Deși moaștele au fost mutate în Catedrala Mitropolitană în anul 1889, această nișă păstrată astăzi adăpostește moaștele Sfântului Vasile cel Mare.
Biserica a traversat perioade de jefuiri și distrugeri: a fost arsă de năvălitori din răsărit (1650) și de cei din nord (1686), iar cutremurele din anii 1711, 1781, 1795 și 1802 au afectat grav structura. Restaurările majore au intervenit între anii 1882 și 1890, sub coordonarea arhitectului André Lecomte du Nouÿ. Aceste intervenții au readus edificiul la splendoare, dar au dus la pierderea picturii originale din secolul al XVII-lea, înlocuită complet cu pictură nouă.
În pronaosul bisericii, arcosoliile boltite păstrează mormintele familiei lui Vasile Lupu, al voievodului cărturar Dimitrie Cantemir (ale cărui oseminte au fost aduse de la Moscova în anul 1935) și al domnitorului Alexandru Ioan Cuza, primul conducător al României moderne. Astfel, lăcașul devine un adevărat panteon al istoriei naționale.
De-a lungul secolelor, biserica a fost martora unor evenimente culturale și religioase decisive: Sinodul interortodox de la Iași din anul 1642, instalarea primei tiparnițe moldovenești, înființarea Colegiului Vasilian, proclamarea lui Alexandru Ipsilanti în anul 1821 și numeroase momente de renaștere spirituală și culturală.
Arhitectura bisericii – o dantelă de piatră fără egal
Planul bisericii urmează tradiția moldovenească a secolului al XVI-lea, având configurație triconică și două turle suprapuse – una pe naos și una pe pronaos. Sistemul de boltire, ingenios conceput, folosește două registre de arce dispuse oblic, care reduc diametrul spre clopotniță, caracteristică specifică arhitecturii moldovenești târzii.
Ceea ce diferențiază însă decisiv biserica Trei Ierarhi de toate celelalte edificii religioase din spațiul românesc este ornamentația exterioară. Întreaga fațadă, de la temelie la cornișă, este acoperită de treizeci de brâuri decorative, fiecare diferit, transformând construcția într-o broderie monumentală în piatră. Aceste reliefuri au fost la origine aurite și combinate cu albastru de cobalt, efectul vizual fiind considerat de contemporani neverosimil de fastuos.
Motivul ornamental îmbină colonete de inspirație rusească, nișe adânci cu arcade orientale, vaze persane și motive florale caucaziene, geometrie armeană și georgiană, arce gotice transilvănene, chenare și baghete renascentiste sau baroce, motive românești tradiționale regăsite în broderie și lemn sculptat. Acest amalgam cultural, realizat cu o rigoare perfectă, a fost numit de specialiști „cea mai complexă sinteză artistică din arhitectura românească”.
Interiorul bisericii completează monumentalitatea exteriorului. Iconostasul actual, realizat în marmură de Carrara și decorat cu mozaicuri și emailuri, datează de la sfârșitul secolului al XIX-lea și a fost donat de regele Carol I și de regina Elisabeta. Mobilierul - scaune, candelabre, sfeșnice – este lucrat în bronz aurit cu inserții de fildeș și pietre prețioase, păstrând eleganța restaurării epocii moderne.
Sala Gotică, parte a complexului mănăstiresc, păstrează bolți în ogivă și elemente arhitecturale rare, fiind locul în care a funcționat prima tiparniță moldovenească și unul dintre centrele intelectuale ale epocii lui Vasile Lupu.
Valoarea culturală și simbolică a bisericii
Biserica Mănăstirii Sfinții Trei Ierarhi nu este doar un monument arhitectural, ci și un simbol al identității culturale românești. Aici s-au tipărit primele cărți în limba română din Moldova, precum Cazania lui Varlaam; aici s-au format primele instituții de educație superioară din principiile românești; aici au fost dezbătute documente fundamentale ale credinței ortodoxe și s-au adunat mari personalități ale istoriei românești.
În anul 1994, biserica a revenit la statutul de mănăstire cu viață de obște, păstrând astfel rolul spiritual care a însoțit-o de-a lungul veacurilor. Monumentul rămâne o mărturie excepțională despre modul în care esteticul, credința și cultura se pot contopi într-o creație unică, dificil de egalat.
Știi mai multe despre Biserica Mănăstirii „Sfinții Trei Ierarhi” din Iași? Spune și altora!