Schitul Zimbru, Galați
Schitul Zimbru este situat în satul Bursucani, com. Bălăbănești, județul Galați.
Situat sub oblăduirea Mănăstirii Adam, schitul prinde contur treptat, într-un cadru de natură și liniște.
Istoricul Schitului Zimbru
Schitul Zimbru este una dintre cele mai vechi vetre monahale din nordul județului Galați, legată strâns de tradiția duhovnicească a Mănăstirii Adam și de numele Sfântului Cuvios Rafail de la Agapia Veche, originar chiar din satul Bursucani. Primele forme de viață sihăstrească sunt atestate la sfârșitul secolului al XVI-lea, când cuvioși retrași în „codrii Adamului” duceau o viață de rugăciune și asceză. În forma sa organizată, schitul a fost ctitorit în anul 1793 de ieromonahii Ioasaf și Aloman, veniți de la Mănăstirea Râșca, cu sprijinul familiilor boierești Cernat, Pleșnilă și Iamandi. Inițial, a funcționat ca o mănăstire de maici, dependentă de Mănăstirea Adam.
Secularizarea din 1864 a dus la izgonirea obștii monahale conduse de monahia Agafia Palade, multe dintre maici retrăgându-se la Adam. O parte au rămas în chiliile schitului, printre ele fiind cunoscutele nevoitoare Epraxia Iamandi și Agripina Cernat. În casa Epraxiei a fost înființată în 1866 prima școală primară din Bursucani, iar bunurile schitului au fost vândute la licitație.
Biserica, transformată în lăcaș parohial, a fost slujită doar la hram, până când cutremurul din 10 noiembrie 1940 a distrus-o în întregime. Timp de aproape șapte decenii, vatra monahală a rămas pustie. Renașterea a venit în anul 2008, când, la prima sărbătorire locală a Sfântului Rafail, Arhiepiscopia Dunării de Jos a hotărât reînființarea Schitului Zimbru. În 2009 s-a sfințit locul și s-a pus piatra de temelie a noii biserici, ridicată după modelul vechiului schit. În 2011, în timpul lucrărilor, au fost descoperite ruinele bisericii originare.
Astăzi, schitul are o obște în formare și se află sub coordonarea Mănăstirii Adam.
Arhitectura Schitului Zimbru
Noua biserică a schitului respectă tradiția veche a lăcașului distrus. Construită din lemn și acoperită cu șindrilă, păstrează simplitatea arhitecturii monastice de odinioară. Catapeteasma nouă, frumos sculptată, se îmbină cu elementele tradiționale: Sfânta Masă placată cu marmură, proscomidiarul din lemn masiv și icoanele realizate în atelierele Mănăstirii Adam.
În jurul bisericii s-a amenajat un mic ansamblu monahal: spații pentru tabere școlare, chilii în formare și curtea interioară unde anual se desfășoară hramul Sfântului Rafail.
Evenimente și legende la Schitul Zimbru
Schitul Zimbru este strâns legat de figura luminoasă a Sfântului Cuvios Rafail, născut la Bursucani în anul 1560. Tradiția locală spune că ucenici ai acestuia au ridicat primul schit, iar pădurile din jur ar fi păstrat mult timp urmele vieții sihăstrești. Slujbele din 21 iulie, ziua pomenirii sfântului, readuc anual sute de pelerini.
Un alt episod vorbește despre maicile care au rămas la schit după secularizare. Se spune că două dintre ele—Epraxia și Agripina—au ținut aprinsă lumina credinței, în ciuda presiunilor vremii, transformând chiliile în loc de școală și ajutând comunitatea satului.
Descoperirea în 2011 a ruinelor vechiului altar a fost considerată o „confirmare” a binecuvântării de a continua lucrarea începută acum peste două secole.
Hramuri și pelerinaje la Schitul Zimbru
Schitul Zimbru este un schit de maici, cu obște în formare, aflat sub ascultarea Mănăstirii Adam.
Hramurile sunt: Sfântul Mare Mucenic Gheorghe (23 aprilie) – hramul istoric al vechiului schit și Sfântul Cuvios Rafail de la Agapia Veche (21 iulie) – ocrotitor local, născut în Bursucani. Ziua de 21 iulie adună numeroși credincioși din întreaga Eparhie a Dunării de Jos, slujba fiind săvârșită de obicei în prezența ierarhului locului.
Cum ajung la Schitul Zimbru
Schitul este situat la 24 km sud de Bârlad și 80 km nord-vest de Galați. Accesul se face pe DJ 242, drum care leagă Bârladul de Galați.
Știi mai multe despre Schitul Zimbru, Galați? Spune și altora!