Mănăstirea Găvanu - cea mai veche mănăstire din Buzău
Mănăstirea Găvanu este situată în comuna Mânzălești, județul Buzău și a fost întemeiată în anul 1707.
Clădită cu osteneala moșnenilor de pe Valea Slănicului și a Râmnicului, așezarea a renăscut după pustiirile anului 1821, păstrând un ton rustic și comunitar.
Istoricul Mănăstirii Găvanu
Ctitorie moșnenească-țărănească, Mănăstirea Găvanu își are începuturile, după unele date, în anul 1707, când a fost ridicat un lăcaș monahal în Fundul Găvanului, între două izvoare, în punctul numit La Lăstuni. Terenul format din poieni și păduri a fost donat de Moise Ignat Beșliu în vremea episcopului Damaschin al Buzăului. Într-un inventar datat anul 1863 se menționează însă anul 1708 ca dată a întemeierii. Din cauza stricăciunilor provocate de ape, schitul a fost mutat într-o poiană mai jos, dar biserica ridicată acolo a fost profanată și arsă de turci în anul 1821. În anul 1828 a fost ridicată o nouă biserică din lemn, a treia, pictată de Nicolae Zograf și Ioan Andronicescu. Printre ctitori s-au aflat starețul Elisei de la Poiana Mărului, moșnenii Mânzălari și Beșlii, ajutați de credincioși. Pronaosul a fost pictat în anul 1855 de Gheorghe Vasilescu și Dumitrache Mehtupeiu. Tradiția afirmă că actuala catapeteasmă ar fi fost adusă de la Sankt Petersburg. În urma secularizării averilor mănăstirești din timpul lui Cuza Vodă, lăcașul a rămas doar cu vatra sa de obârșie. După perioade dificile, în epoca interbelică mănăstirea a cunoscut o înflorire, iar în anul 1951 a devenit mănăstire de maici și metoc al Mănăstirii Rătești. În anul 1958 a fost închisă de regimul comunist, dar a fost păzită de un enoriaș plătit din fondurile Episcopiei. Cutremurul din anul 1977 a deteriorat edificiul, iar refacerea a început în anul 1986. În anul 1988 clopotul mare, datat inițial anul 1792, a fost returnat la Râmnicu Sărat.
În anul 1990 mănăstirea a fost reactivată ca mănăstire de maici, în anul 1991 a devenit mănăstire de călugări, iar din anul 2007 a redevenit mănăstire de maici. Biserica veche a fost declarată monument istoric în anul 1990. În aceeași perioadă au fost construite chilii, trapeză, bucătărie și un paraclis cu hramul Sfânta Cuvioasă Parascheva, pictat de preotul Petre Brașoveanu și sfințit la data de 14 mai anul 1995.
Arhitectura Mănăstirii Găvanu
Biserica actuală are hramul Adormirea Maicii Domnului și este construită din bârne de brad căptușite cu scândură, așezate pe temelie de piatră. Planul este treflat, cu absidele altarului în șapte laturi și absidele laterale în cinci laturi. Edificiul are patru turle egale pe axul longitudinal și două turle mici pe absidele laterale. Cele aflate pe altar, naos și pronaos sunt deschise.
Pridvorul este închis și pictat pe scândură. Catapeteasma este bogat sculptată, suflată cu aur și seamănă la pictură cu cea a Mănăstirii Poiana Mărului. Biserica deține două icoane semnate de D. Teodorescu, ucenic al pitarului Nicolae Teodorescu. Clopotnița are trei clopote, unul mare din bronz și alte două mai mici. Altarul este spațios, luminat de două ferestre, naosul are câte o fereastră pe fiecare parte, iar pronaosul trei ferestre. În curtea mănăstirii se află și un paraclis, o clopotniță, chilii, anexe gospodărești și un mic iaz amenajat.
Evenimente și legende la Mănăstirea Găvanu
De-a lungul istoriei, mănăstirea a fost loc de refugiu pentru boierii buzoieni și eteriști în timpul Revoluției de la anul 1821, când a fost atacată de turci. În Primul Război Mondial, între anii 1916 și 1918, locul a servit ca trecere secretă spre Moldova liberă.
În anul 1793 mănăstirea avea copist propriu și aici a funcționat o școală. De frumusețea zonei au fost fascinați scriitorii Alexandru Vlahuță, care a descris-o în România pitorească, și Alexandru Odobescu, care a evocat locul în Pseudokynegeticos. Pictorul Ion Andreescu a realizat în anul 1873 o schiță a lacului Găvanu, iar tradiția spune că regina Maria ar fi intenționat să ridice în poiana mănăstirii un palat.
Hramul și pelerinaje la Mănăstirea Găvanu
Mănăstirea Găvanu este o mănăstire de maici aflată sub conducerea Arhiepiscopiei Buzăului și Vrancei. Biserica mare are hramul Adormirea Maicii Domnului (15 august), iar paraclisul are hramul Sfânta Cuvioasă Parascheva (14 octombrie). În aceste zile de sărbătoare au loc pelerinaje la care participă obștea monahală și credincioși din împrejurimi.
Cum ajung la Mănăstirea Găvanu
Accesul se face din Buzău pe DJ203K spre Mânzălești, apoi pe DJ204M spre satul Jghiab, pe valea pârâului omonim. Din Jghiab se merge spre satul Cireșu și prin acesta pe drumul forestier care leagă satul Lacurile de mănăstire. Traseul nu este asfaltat și are porțiuni greu accesibile. Din anul 1989, prin drumul forestier de 3 km care pornește de la Coita, se poate ajunge și cu mijloace auto. Ultima parte a drumului, spre poarta mănăstirii, se parcurge pe jos.
Știi mai multe despre Mănăstirea Găvanu - cea mai veche mănăstire din Buzău? Spune și altora!