Mănăstirea Cozancea, Botoșani - păstrează simplitatea sihăstrească
Mănăstirea Cozancea se află în localitatea Sulița, județul Botoșani, a fost ridicată în anul 1732 de către stolnicul Vasile Balș; în anul 1684 s-a ridicat o nouă bisericuță de lemn.
Loc de nevoință pentru mari duhovnici ai Moldovei, vatra de lemn păstrează simplitatea sihăstrească a începuturilor sale.
Istoricul Mănăstirii Cozancea
Originile așezământului se regăsesc în anul 1656, când trei pustnici cazaci au ridicat prima biserică de lemn în codrii Cozancei. În anul 1684, paharnicul Constantin Balș a construit o nouă biserică, tot din lemn, iar în anul 1732, stolnicul Vasile Balș a ctitorit actuala biserică de piatră, pe valea Cozancea.
De-a lungul vremii, schitul a trecut prin perioade de declin și renaștere. În anul 1960, mănăstirea a fost desființată prin Decretul 410, însă în anul 1983 a fost reînființată prin grija protosinghelului Elisei Florea, iar din anul 1990 funcționează ca mănăstire de călugări.
Arhitectura Mănăstirii Cozancea
Biserica ridicată în anul 1732 este construită din piatră și cărămidă, având ziduri groase de aproape doi metri și formă de corabie. Catapeteasma sculptată în lemn, icoanele în stil bizantin și fragmentele de pictură veche dau valoare artistică și istorică deosebită ansamblului.
Așezământul este amplasat într-o poiană retrasă, înconjurată de păduri seculare, fapt ce îi conferă un caracter de taină și reculegere, specific locurilor monahale.
Evenimente și legende petrecute la Mănăstirea Cozancea
Mănăstirea Cozancea este strâns legată de viața și formarea a doi mari duhovnici ai secolului XX. Părintele Paisie Olaru a viețuit aici 26 de ani, fiind cunoscut pentru smerenia și blândețea sa, iar părintele Cleopa Ilie și-a petrecut primii ani de monahism la Cozancea, păstrând mereu o legătură sufletească cu acest loc.
Documentele vechi amintesc de existența unor picturi exterioare reprezentând „Patimile lui Hristos și vămile văzduhului”, precum și de icoane împodobite în argint, mărturii ale credinței și dărniciei ctitorilor.
Hramul și pelerinaje la Mănăstirea Cozancea
Mănăstirea Cozancea este o mănăstire ortodoxă de călugări și se află sub conducerea protos. Cleopa Străchinaru.
Hramurile Mănăstirii Cozancea sunt Adormirea Maicii Domnului, sărbătorit în data de 15 august, și Izvorul Tămăduirii, prăznuit în prima vineri după Paști. La Mănăstirea Cozancea au loc pelerinaje cu ocazia acestor sărbători, când credincioșii vin să se închine și să caute binecuvântare și alinare sufletească.
Cum ajung la Mănăstirea Cozancea
Mănăstirea Cozancea se află la 7 kilometri de drumul național DN28D, care leagă municipiul Botoșani de localitatea Todireni. Accesul se face prin comuna Sulița, de unde un drum local duce spre valea Cozancea, până în poiana ascunsă între pădurile seculare.
Pisania Mănăstirii Cozancea
În codrii seculari ai Cozancei, la 7 km de DN28D, care face legătura între Botoșani și Todireni, se află o poartă către cer numită Mănăstirea Cozancea.
Referitor la întemeierea ei există mai multe mărturii:
-
Cel mai vechi izvor este un „Memoriu” din 15.03.1876, redactat în schitul Cozancea de către protopopul Constantin Lăzărescu și alți ieromonahi foarte bătrâni.
-
Din inscripțiile găsite în Evanghelia cumpărată pentru schit în 1874, febr. 20, aflăm că primul ctitor a fost marele paharnic Constantin Balș, din neamul catargineștilor, în anul 1756. Primul egumen a fost ieromonahul Lavrentie, pe vremea mitropolitului Sofronie. Tot din aceeași sursă se știe că înaintea construirii bisericii actuale a funcționat o sihăstrie veche, cu o biserică din lemn, nu departe de aici. Arhiereul Ilarie Crețulescu ne spune că monohii schitului Cozancea ar fi fost călugări de adunătură, fugiți dintre răscolnicii ruși, cărțile de cult fiind rusești.
-
Un alt ctitor important este Dumitru Gavrilaș, înmormântat în pridvorul bisericii, iar fiul său Costache Gavrilaș dă un act la 1863 prin care recunoaște schitului proprietatea de 30 fălci (45 ha) de pământ.
Construcția bisericii s-a terminat fie la 1744, fie la 1756, oricum înainte de 1784, când ctitorul Constantin Balș dăruia bisericii, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, o Evanghelie semnată autograf. Clădirea e construită din piatră și cărămidă, cu ziduri de 2 m grosime, cu înălțimea de 7 m și lungimea de 15 m, acoperișul fiind din tablă. Stilul arhitectonic e caracteristic bisericilor moldovenești din sec. XVIII–XIX. Pictura actuală e lucrată în anul 1994. Catapeteasma este din lemn sculptat, iar despre autorii picturii acesteia nu se dețin date.
Clopotnița, alipită bisericii la 1847, în timpul starețului Iosaf Baban, a fost zidită de doi ciobani, ulterior călugăriți aici – Grigorie și Aftanasie. În anul 1899, egumenul Veniamin Hurghiș, care zugrăvise biserica, cu 400 de lei rămași de la răposatul ieromonah Vitalie Banu, a zidit o veșmântărie, alipită de sfântul altar.
La 400 m de mănăstire, spre NV, se află Paraclisul Sf. Mucenic Mina, făcut de părintele Paisie Olaru, pe locul unde cândva s-a găsit o cruce de lemn, aflată și azi în acest paraclis. Pereții sunt din scânduri, cu o singură încăpere de 3 × 2 m.
Lista cronologică a stareților până la 1893 e greu de stabilit. Se știe doar că pe la 1833 era stareț Iosaf Baban, urmând apoi Neonil, Domitian și Veniamin Horghiș. Între 1855–1873 era Laurentie Popovici.
De la 1873 redăm lista completă:
– Veniamin Păslăriul (1873–1895), arhim.; Veniamin Peticariu (1895–1899);
– ieroschim. Varlaam Vântul (1899–1911), protos.; Vasian Bucovineanul (1911–1913);
– ierom. Clement Buhăceanu (1913–1917), protos.; Glicherie Stere (1917–1919);
– ierom. Ghenadie Alincăi (1919–1920), protos.; Vladimir Bodescu (1920–1926);
– ieroschim. Vitalie Paucă (1926–1931), ierom.; Vasian Curdiiuc (1934; 1947; 1957–1958);
– ieroschim. Paisie Olaru (1947), protos.; Ioanichie Robu (1947–1951);
– protos. Elisei Florea (1952; 1980–1986).
Între anii 1953–1957, schitul Cozancea a fost schit de maici, stareță fiind monahia Tatiana Dumitraș. În 1957 redevine schit de călugări, ridicat în 1990 la rang de mănăstire. Între anii 1960–1980 schitul a fost închis de regimul comunist. Între anii 1986–1999, stareț a fost protos. Iosif Grigore, urmându-i ierom. Vasian Melencu, între 1999–2009. Din 25.01.2009 este stareț ierom. Cleopa Străchinaru.
Știi mai multe despre Mănăstirea Cozancea, Botoșani - păstrează simplitatea sihăstrească? Spune și altora!