Mănăstirea Agafton, Botoșani - descopera tonul tradiției monahale moldovenești
Mănăstirea Agafton din Agafton, județul Botoșani, a fost întemeiată în jurul anului 1729; devenită mănăstire de călugărițe în prima jumătate a secolului al XIX-lea.
Ridicată inițial ca biserică de lemn de ieroschimonahul Agafton, vatra a crescut în timp într-o obște de maici, păstrând tonul așezat al tradiției monahale moldovenești.
Istoricul Mănăstirii Agafton
La început, mănăstirea a fost un mic schit ridicat de pustnicul Agafton în mijlocul pădurii, închinând prima bisericuță Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil. În anul 1814, prin grija mitropolitului Veniamin Costachi, așezământul a devenit mănăstire de maici. De-a lungul secolelor, aici au viețuit fiice și văduve de boieri, dar și tinere din popor care au ales calea monahală. Mănăstirea a fost desființată abuziv în anul 1959, dar viața călugărească a fost reluată după anul 1996.
Arhitectura Mănăstirii Agafton
Ansamblul monahal cuprinde biserica de lemn „Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil”, ridicată în anul 1729, și biserica de zid „Pogorârea Sfântului Duh”, construită între anii 1838–1843 prin osteneala maicilor și cu binecuvântarea mitropolitului Veniamin Costachi.
Construită integral din bârne de stejar, bisericuța de lemn servit ca loc de rugăciune al comunității monahale de început. După anul 1814, odată cu sporirea obștii, ea a devenit biserică de cimitir, fiind păstrată până astăzi. În cimitirul de aici se odihnesc și cele trei mătuși ale lui Mihai Eminescu. Lăcașul a fost pictat în frescă în anii 1956–1957 de arhimandritul Vartolomeu Dolhan. Pereții au fost placați cu scânduri vopsite în albastru, iar acoperișul a fost din șindrilă, astăzi aflat în proces de restaurare.
Chiliile de aici reflectă diversitatea provenienței maicilor, multe dintre ele aducând ca zestre case părintești sau ridicându-și locuințe după modelele arhitecturale din zonele natale. Astfel, se întâlnesc case de tip bucovinean, locuințe tradiționale botoșănene din secolul al XIX-lea sau chilii construite după modelul de la Agapia. Unele dintre acestea sunt astăzi monumente arhitectonice de mare valoare.
Evenimente și legende petrecute la Mănăstirea Agafton
Legenda spune că Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil i s-au arătat în vis pustnicului Agafton, îndemnându-l să ridice biserica în poiana din mijlocul pădurii. De asemenea, mănăstirea este legată de poetul Mihai Eminescu, care în copilărie venea adesea aici pentru a-și vizita cele trei mătuși călugărițe.
Hramul și pelerinaje la Mănăstirea Agafton
Mănăstirea Agafton este o mănăstire ortodoxă de maici, aflată sub conducerea stavroforei Ambrozia Hrițuc. Hramul principal al mănăstirii este „Pogorârea Sfântului Duh”, serbat în fiecare an la praznicul Cincizecimii. Cu această ocazie, credincioșii vin în număr mare pentru a participa la slujbe și a se ruga în acest loc binecuvântat.
Cum ajung la Mănăstirea Agafton
Mănăstirea Agafton se află în localitatea Agafton, comuna Curtești, județul Botoșani, fiind situată la sud-vest de municipiu, pe șoseaua ce leagă Botoșaniul de Suceava. După aproximativ 8 kilometri de la ieșirea din oraș, se face o ramificație spre stânga, urmată de un drum de circa 3 kilometri care urcă prin pădure până la așezământ.
Spre știință
Acest atelier, pentru lucrări de gospodărie românească, a fost înființat aici, în Mănăstirea Agafton, în 1912, după dorința neuitatei regine Elisabeta, de I.P.S. Mitropolit Pimen al Moldovei, pentru ocupația călugărițelor; știut fiind că idealul vieții călugărești se desăvârșește prin rugăciune și prin muncă.
Temelia acestui nou local s-a pus în 1927, în timpul tânărului rege Mihai I, fața fiind I.P.S. Patriarh Miron, regent, venit la Botoșani, cu prilejul sfințirii, după restaurarea Bisericii Sfântul Nicolae, ctitoria voievodului Ștefan cel Mare.
Localul atelierului, așa mărit, s-a făcut cu ajutorul dat de Ministerul Industriei, de Prefectura județului, în timpul dlor D. Vizanti și P. Irimescu, și al Primăriei urbei Botoșani, în timpul dlor D. Hanganu și Ramiro Savinescu, și alți donatori, terminându-se în vremea domniei M.S. regelui Carol II, prim-ministru fiind dl Gh. Gh. Mironescu, protopop al Simionescu și stareța Eufrosina Petrovici.
Călugărițele, recunoscătoare de folosul ce au, prin munca lor, din aceste ateliere, în care, potrivit cu chemarea lor călugărească, fac lucrări de propagandă națională, au arătat dorința ca acest atelier să se numească:
Atelierul Pimen Mitropolitul, 1930
Știi mai multe despre Mănăstirea Agafton, Botoșani - descopera tonul tradiției monahale moldovenești? Spune și altora!