Mănăstirea Răchitoasa, Bacău - cu biserica ridicată în 1698
Mănăstirea Răchitoasa din Răchitoasa, județul Bacău, are biserica ridicată în 1698; închinată în 1720 Vatopedului și refăcută în 1739 și 1836.
Istoria așezământului reflectă filiatii athonite și episoade de reconstrucție, păstrând amprenta ctitorilor de odinioară. Mănăstirea este un monument istoric de importanță deosebită pentru zona Moldovei, păstrând până astăzi frumusețea arhitecturii și tradiției monahale.
Istoricul Mănăstirii Răchitoasa
La sfârșitul secolului al XVII-lea, în 1697, pe aceste locuri a fost ridicată o bisericuță din lemn de stejar, în jurul căreia s-a format ulterior complexul monahal Răchitoasa. Ctitorii principali au fost boierul Ilie Enache (Enache Ianache-Tifescu) și călugărul Enache, sprijiniți de soția boierului, Teofana Racoviță, fiica voievodului Mihail Racoviță. În anul 1720, mănăstirea a fost închinată Mănăstirii grecești Vatopedu din Athos, fiind locuită pentru o vreme de călugări greci. În 1739, biserica a fost refăcută de egumenul Daniil, iar în 1836 a cunoscut noi lucrări de consolidare prin grija egumenului Iacov. Perioada domniei lui Alexandru Ioan Cuza a adus mari schimbări: prin secularizarea averilor mănăstirești (1864), mănăstirea a fost transformată în sanatoriu pentru leproși și ulterior în azil de bătrâni, pierzându-și rolul monahal.
După 1989, complexul a intrat într-un amplu proces de restaurare. În 1993 s-a redeschis ca locaș de cult, iar în 2005 viața monahală s-a reluat, prin osteneala starețului Eftimie Bolin și a obștii monahale.
Arhitectura Mănăstirii Răchitoasa
Biserica mănăstirii este construită în stil moldovenesc cu influențe brâncovenești, având o turlă centrală, fațade decorate cu motive tradiționale și ancadramente elegante.
Interiorul păstrează catapeteasma originală, datată de peste 300 de ani, considerată piesa de rezistență a monumentului. Frescele interioare, deși deteriorate de-a lungul timpului, au fost restaurate în proporție de 30–35%, împletindu-se cu pictura nouă pentru a reda frumusețea de altădată.
Complexul monahal include clopotnița, chiliile și anexe gospodărești, reconstruite între 2008–2015.
Evenimente și legende la Mănăstirea Răchitoasa
Mănăstirea are o istorie zbuciumată, trecând prin mai multe încercări: cutremure, perioade de părăsire, transformări în sanatoriu și azil. Numele „Răchitoasa” vine de la pădurile de răchită care creșteau odinioară în abundență pe Valea Zeletinului. De asemenea, în cimitirul mănăstirii se păstrează cruci masive din lemn, lucrate dintr-un singur trunchi, dovadă a măiestriei meșterilor lemnari din zonă.
O întâmplare dramatică, păstrată în memoria locului, este legată de ultimul stareț grec: acesta a încercat să plece cu argintăria și odoarele mănăstirii, dar a fost prins înainte să treacă Dunărea.
Hramul și pelerinaje la Mănăstirea Răchitoasa
Mănăstirea Răchitoasa este o mănăstire de maici, aflată sub conducerea maicii starețe și a părintelui duhovnic Eftimie Bolin.
Hramul mănăstirii este Adormirea Maicii Domnului, prăznuit la 15 august, când are loc și principalul pelerinaj anual, ce adună credincioși din toată Moldova.
Cum ajung la Mănăstirea Răchitoasa
Mănăstirea Răchitoasa se află în comuna Răchitoasa, județul Bacău, la aproximativ 60 km de municipiul Bacău.
Se poate ajunge pe ruta Bacău – Onești – Zeletin – Răchitoasa, cu mașina personală sau cu transport local până în comuna Răchitoasa, urmat de un drum scurt pe jos sau cu mijloace locale.
Știi mai multe despre Mănăstirea Răchitoasa, Bacău - cu biserica ridicată în 1698? Spune și altora!