Mănăstirea Părincea, Bacău - locul unde s-a oprit carul cu boi al Sfântului Nicolae
Mănăstirea Părincea din Părincea, județul Bacău, a fost desființată în 1964 și reînființată în 1991; biserica actuală datează din 1998–2002. Rânduiala s-a reînnodat odată cu sfințirea bisericii, într-o arhitectură sobră ce pune accent pe funcționalitate.
Nucleul duhovnicesc al așezării este însă o bisericuță de lemn cu hramul Sfântul Nicolae, ridicată în anul 1702 și adusă pe aceste locuri spre sfârșitul secolului al XVIII-lea.
Istoricul Mănăstirii Parincea
Decretul comunist din anul 1959 a alungat din mănăstiri sute de monahi și monahii. Printre aceștia s-au numărat și Evlampia Corciu și Mihail Valea, care, după aproape o jumătate de secol, s-au reîntors în apropierea locurilor natale pentru a reînvia viața monahală. Împreună cu monahia Filoteea Costea au pornit primele zidiri, având drept centru spiritual vechea bisericuță de lemn, ocrotită de Sfântul Nicolae.
În anul 1993 au început lucrările de restaurare a bisericuței de lemn, readusă cât mai aproape de forma inițială. Între anii 1998–2002 a fost ridicată o biserică de zid, proiectată de arhitecta Mariana Moldoveanu, iar pictura în frescă, în stil bizantin, a fost realizată în anul 2004 de către pictorul băcăuan Mihai Chiuaru, când, la 12 septembrie, a avut loc sfințirea. Până în anul 2005, corpul de chilii s-a extins, îmbrățișând prin conturul său cele două biserici, și oferă astăzi și cinci camere pentru pelerinii aflați în vizită.
Arhitectura Mănăstirii Parincea
Biserica de lemn din anul 1702 este construită din bârne de stejar, pe temelie de piatră de râu, încheiate la colțuri „în cheotori”. Acoperișul din șindrilă și pridvorul cu clopotniță de deasupra amintesc de sobrietatea construcțiilor populare. Din zestrea ei fac parte un iconostas din secolul al XVIII-lea, icoane vechi și o Sfântă Masă octogonală, raritate sculptată dintr-un singur trunchi de stejar.
Noua biserică, de zid, se remarcă prin proporțiile armonioase și prin pictura bizantină realizată în frescă, conferind ansamblului monumentalitate și lumină.
Evenimente și legende legate de Mănăstirea Parincea
Tradiția locului păstrează amintirea mutării bisericii de lemn: adusă din satul Cucuieți de către locuitorii din Zlătari, aceasta s-a „oprit” în câmp, aproape de Parincea, când boii ce o trăgeau au refuzat să mai înainteze. Credincioșii au văzut în acest fapt voia Sfântului Nicolae, așezând bisericuța chiar acolo unde se află și astăzi.
De-a lungul istoriei, biserica a fost în pericol de distrugere, în special în anii ’70, dar a fost salvată prin stăruința credincioșilor și a unui primar hotărât, care a convins autoritățile comuniste să o păstreze.
Hramul și pelerinaje la Mănăstirea Parincea
Mănăstirea Parincea este o mănăstire de maici, aflată sub conducerea maicii starețe Tatiana Lungu, ucenică a vrednicei stavrofore Evlampia Corciu.
Mănăstirea are două hramuri: Sfântul Ierarh Nicolae – ocrotitorul bisericii de lemn, sărbătorit la 6 decembrie și Nașterea Maicii Domnului – hramul bisericii noi, prăznuit la 8 septembrie.
Cu aceste prilejuri, credincioși din satele din Valea Răcătăului și din împrejurimi vin în pelerinaj, alături de clerul și obștea monahală, păstrând vie tradiția rugăciunii și a recunoștinței.
Cum ajung la Mănăstirea Parincea
Așezământul se află pe traseul Bacău–Parincea, înainte de bifurcația drumului spre Ungureni. Din orașul Bacău, distanța până la mănăstire este de aproximativ 30 km, accesul fiind ușor pe șoseaua principală.
Pisania Mănăstirii Părincea, Bacău
În anul 1991, ulterior ieșirii la pensie din cadrul Sinodului Bisericii Ortodoxe Române, maica Evlampia Corciu se retrăsese la Mănăstirea Dumbravele din județul Neamț. Acolo era vizitată de consăteanca sa, sora Marioara Costea, care îi povestea desori de biserica părăsită, aflată la marginea localității Parincea, din județul Bacău. Astfel a apărut ideea întemeierii unei mănăstiri de maici pe amplasamentul vechiului lăcaș de cult ortodox. Curând, cele două consătence au făcut cunoscut acest gând Preasfințitului Eftimie de la Episcopia Romanului, pe care maica Evlampia îl cunoștea de pe vremea când activa în cadrul Episcopiei Hușilor. La 60 de ani deja împliniți, maica Evlampia nu se gândea pe atunci că va primi ca ascultare înființarea mănăstirii de maici. Cu acordul preotului paroh al bisericii din Parincea, părintele Tătaru, în a cărui parohie se găseau și ruinele bisericii părăsite, Episcopia a aprobat cererea și a stabilit denumirea așezământului „Sfântul Neculai din Câmp”.
Cu binecuvântarea Preasfințitului Eftimie și la îndemnul său de a merge la Parincea pentru a face lucrarea pe care o mai făcuse și în altă parte, cu ajutorul bunului Dumnezeu care i-a risipit temerile și i le-a întărit, împreună cu sora Marioara, maica Evlampia a plecat la Parincea pentru ridicarea sfântului lăcaș. La recomandarea părintelui Emilian de la Mănăstirea Runc, cu aprobarea Preasfințitului Eftimie, a fost preoțit și s-a alăturat misiunii lor părintele călugăr Mihail Velea de la Mănăstirea Bistrița. În preajma bisericii aflate în paragină nu era nicio cameră de locuit; s-au sfătuit toți trei și au găsit ca singura soluție să aducă o remorcă-vagon de la S.M.A. Parincea, în care s-au instalat cele două maici, iar părintele Mihail a locuit în pridvorul bisericii. Așa au început lucrarea. Toți trei erau pensionari, iar pensiile mici nu le permiteau să spere la prea mult, cu toată strădania lor. Dar minunile Sfântului Ierarh Nicolae și ale Maicii Domnului au început să se facă simțite: s-au pomenit cu o donație însemnată din partea părintelui Velescu din comuna Podoleni, județul Neamț. Cu acei primi bani au cumpărat materialele principale pentru ridicarea chiliilor. Le era greu: maicile pregăteau mâncare într-un cazan mare, care ajungea două zile pentru lucrători, coordonați de părintele Mihail, după care plecau cu colecta; se întorceau după două zile să mai gătească un cazan de mâncare și iar plecau cu colecta. Așa s-au perindat cam doi ani de zile, timp în care a fost construit un prim corp de chilii. S-au bucurat în această vreme de sprijinul permanent al părintelui Velescu și de bunăvoința altor donatori. Ulterior, eforturilor lor s-au adăugat și alte surori și, împreună, au finalizat toate clădirile și au renovat biserica mică. Minunile Sfântului Neculai și ale Maicii Domnului nu s-au oprit aici: curând au început lucrările bisericii mari cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”. Tinere dornice de viață monahală li s-au alăturat și le-au susținut efortul; mulți credincioși au făcut donații pentru această ctitorie. În această nouă lucrare le-a fost alături, i-a susținut și i-a îndrumat Preasfințitul Ioachim Băcăuanul.
Să răsplătească bunul Dumnezeu efortul tuturor!!!
Știi mai multe despre Mănăstirea Părincea, Bacău - locul unde s-a oprit carul cu boi al Sfântului Nicolae? Spune și altora!