Mănăstirea Măgura Ocnei, Bacău - construită pe locul unui schit din 1655
Mănăstirea Măgura Ocnei din Măgura Ocnei, județul Bacău, a fost reînființată în anul 1990 pe locul unui schit din 1655.
Noua biserică zidită între 1990–1993, clopotnița, arhondaricul și paraclisul coagulează un ansamblu bine articulat.
Istoricul Mănăstirii Măgura Ocnei
Schitul Măgura Ocnei este menționat pentru prima dată într-un document din anul 1665, prin dania făcută de Solomia, monahie, fiica lui C. Donosi din Dărmănești. În preajma anului 1757, așezământul a devenit metoc al Epitropiei generale a Casei Spitalelor „Sfântul Spiridon” din Iași, iar voievodul Constantin Racoviță a apărut ca prim ctitor în pomelnicele schitului.
De-a lungul timpului, la Măgura Ocnei au fost ridicate trei biserici succesive. Prima, cu hramul „Înălțarea Domnului”, a fost urmată de o biserică cu hramul „Sfântul Gheorghe”, construită cu sprijinul domnitorului Constantin Racoviță. În anul 1803, arhimandritul Iacov a ridicat o nouă biserică, închinată „Bunei Vestiri”.
Schitul a cunoscut momente de strălucire, dar și de decădere. În timpul Primului Război Mondial, în anul 1917, a fost transformat în post de prim ajutor pentru Armata a II-a Română, aici fiind îngrijiți mii de răniți. După război, în apropiere a fost ridicat Monumentul Eroilor de pe Măgura Ocnei, cu un mic muzeu dedicat jertfei soldaților.
În anul 1964, autoritățile comuniste au demolat vechea biserică până la temelii, iar materialele au fost folosite pentru împrejmuirea iazului din apropiere. Trapeza a devenit restaurant, cimitirul teren de fotbal, iar chiliile – spații de cazare.
Renașterea așezământului a venit în anul 1990, când, prin grija arhimandritului Epifanie Bulancea și cu sprijinul credincioșilor, schitul a fost ridicat din nou la rang de mănăstire. Între anii 1990–1993 s-a construit biserica actuală, iar ulterior au fost adăugate paraclisul, chiliile, stăreția și alte clădiri anexe.
Arhitectura Mănăstirii Măgura Ocnei
Actuala biserică, finalizată în anul 1993, este construită din piatră și cărămidă, având o structură impunătoare în formă de cruce. Naosul luminat prin vitralii, turlă poligonală, pridvorul închis și pardoseala din marmură definesc un ansamblu sobru și elegant.
Pictura, realizată între anii 1994–1997 de frații Ioan și Petru Pașcu, este executată în tehnica frescă, în stil neobizantin. Clopotnița din zidărie și arhondaricul întregesc complexul monahal. Întregul ansamblu poartă amprenta stilului moldovenesc cu influențe de tradiție voievodală.
Evenimente și legende legate de Mănăstirea Măgura Ocnei
De-a lungul istoriei, Măgura Ocnei a atras personalități culturale precum Gheorghe Asachi, Costache Negruzzi și Gheorghe Sion. Costache Negruzzi descria în anul 1852 urcușul anevoios spre schit, dar și frumusețea priveliștii care răsplătea osteneala.
Un alt episod memorabil este legat de vara anului 1917, când, în timpul luptelor de la Cireșoaia și Coșna, mănăstirea a devenit loc de alinare pentru soldații răniți. În apropiere, Monumentul Eroilor ridicat între 1925–1928 păstrează memoria acestor jertfe.
În incinta mănăstirii se află și cavoul familiei scriitorului Gheorghe Sion, donator al unor terenuri către schit, ceea ce sporește importanța culturală a locului.
Hramul și pelerinaje la Mănăstirea Măgura Ocnei
Mănăstirea Măgura Ocnei este o mănăstire ortodoxă de maici, aflată sub ocrotirea spirituală a hramului „Înălțarea Domnului”, sărbătorit la patruzeci de zile după Paști.
Cu prilejul hramului, mănăstirea devine loc de pelerinaj pentru credincioșii din zona Târgu Ocna și din întreaga Moldovă, care urcă prin pădure pentru a participa la sfintele slujbe și a se bucura de liniștea locului.
Cum ajung la Mănăstirea Măgura Ocnei
Din municipiul Bacău, se urmează drumul național DN11 până la Onești (50 km), apoi drumul spre Comănești. În Târgu Ocna, după traversarea podului peste râul Trotuș, se face la stânga pe drumul spre Slănic-Moldova, iar după aproximativ 3 km prin pădure se ajunge la mănăstire.
Mănăstirea Măgura Ocnei
Arhiepiscopia Romanului și Bacăului
Amplasată în partea de sud-vest a orașului Târgu Ocna, la altitudinea de 545 m, Biserica Mănăstirii Măgura Ocnei străjuiește impunător toată valea Trotușului, reînnoadă prezentul cu trecutul acestor locuri pitorești, încărcate de istorie.
Prima filă a acestui așezământ apare la anul 1653, când aici s-a ridicat un schit din lemn cu hramul „Înălțarea Domnului”, căruia în anul 1665 monahia Salomia, fiica lui Donose din Dărmănești, i-a dăruit partea ei de avere.
În timpul domniei lui Constantin Racoviță, la anul 1750, Schitul Măgura este reconstruit, tot din lemn, cu hramul „Sfântul Gheorghe”.
Prin hrisovul din 1 ianuarie 1757, Constantin Racoviță-voievod donează spitalului „Sfântul Spiridon” din Iași moșia sa din Târgu Ocna, pe care se afla și Schitul Măgura, acesta devenind astfel metoc al „Epitropiei generale a Casei Spitalelor Sf. Spiridon”.
Mai târziu, la anul 1803, Arhimandritul Iacov, starețul Schitului Măgura, ridică a treia biserică, de data aceasta din piatră, cu hramul „Buna Vestire”.
Prin poziția sa strategică, schitul Măgura a fost martorul multor evenimente din secolul al XVII-lea, al Revoluției din 1821 și al celei din 1848, al Unirii Principatelor Române din 1859, dar și al luptelor de la Coșna și Cireșoaia, din timpul Primului Război Mondial, când în incinta schitului a fost amenajat un post de prim ajutor regimental, unde sute de răniți din Regimentul 15 Războieni-Piatra Neamț, 27 Infanterie-Bacău, Regimentele 4 și 8 – Artilerie Română, etc., au primit primele îngrijiri medicale.
Este un caz unic în viața poporului român când acest sfânt lăcaș, situat în una din cele mai fierbinți zone ale bătăliei de la „porțile Moldovei”, scapă nevătămat de obuzele dușmane, dar este dărâmat cu cruzime de către tăvălugul comunist, în luna februarie anul 1964, ca urmare a aplicării Decretului 410/1959.
Din 1964 biserica nu a mai existat, iar clădirile au intrat în patrimoniul OJT Bacău, fiind transformate în restaurant, sală de dans, spații de cazare, etc.
După ce în 1989 neamul românesc și-a recuperat libertatea spiritual-religioasă, în luna martie 1990 se redeschid porțile mănăstirii și sunt demarate lucrările de reconstrucție ale actualei biserici cu hramul „Înălțarea Domnului”, sub îndrumarea vrednicului de pomenire Arhim. Epifanie Bulancea.
Biserica este construită între anii 1990–1994, în stil moldovenesc, după modelul bisericilor din epoca lui Ștefan cel Mare, iar pictura este executată în perioada 1994–1997, tehnica frescă, stil neobizantin.
Sfințirea Mănăstirii Măgura Ocnei a avut loc la data de 15 septembrie 2001.
Complexul mănăstiresc mai cuprinde clopotniță, chiliile, stăreția, o clădire pentru oaspeți și un cimitir, unde, alături de vrednicii slujitori și viețuitori ai acestui așezământ monahal, se găsesc rămășițele pământești ale magistratului Gheorghe Sion, fost ctitor al mănăstirii și cetățean de onoare al orașelor Cluj și Târgu Ocna.
Prin tot ceea ce a fost și este, Sfânta Mănăstire Măgura Ocnei eternizează frumusețea, gândirea, jertfa și credința neamului românesc.
Știi mai multe despre Mănăstirea Măgura Ocnei, Bacău - construită pe locul unui schit din 1655? Spune și altora!