Mănăstirea Afteia, Alba - cunoscută și ca Mănăstirea Cioara
Mănăstirea Afteia, județul Alba, datează din a doua jumatate a secolului al XVII-lea.
Mănăstirea Afteia se află în satul Mărgineni-Strungari, comuna Săliștea, județul Alba, și reprezintă una dintre vechile vetre monahale ale Transilvaniei, legată de istoria spirituală a locului și de lupta pentru apărarea credinței ortodoxe. Documentele și mărturiile o fixează ca un așezământ cu o istorie frământată, refăcut de mai multe ori și readus la viață după perioade de distrugere și întrerupere. Mănăstirea este cunoscută și sub numele de Mănăstirea Cioara sau Schitul Plăișor și rămâne strâns legată de personalitatea Sfântului Cuvios Sofronie Mărturisitorul de la Cioara, cel care a transformat-o într-un centru major al rezistenței ortodoxe din Transilvania.
Istoricul Mănăstirii Afteia
Potrivit tradiției locului, începuturile vetrei monahale de la Afteia coboară până după lupta de pe Câmpul Pâinii din anul 1479, când, în semn de mulțumire pentru victoria creștinilor asupra turcilor, localnicii ar fi ridicat aici un altar și o primă bisericuță. În documente, mănăstirea apare mai târziu sub numele de Mănăstirea de la Cioara sau Plăișorul Cioarei, fiind considerată pentru o vreme și metoc al Mănăstirii Cozia. De-a lungul secolelor, așezământul a cunoscut episoade de distrugere și refacere, în special în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, când schitul a fost dărâmat, iar materialele recuperate au fost folosite ulterior la ridicarea bisericii satului.
Un moment important în istoria mănăstirii este legat de preotul Constantin Oancea, care, în anul 1904, a ridicat pe vechea vatră monahală un paraclis de zid, iar în anul următor o cruce de lemn care amintea de mănăstirea desființată. În anul 1924, același preot a cerut reînființarea schitului, iar inițiativa a fost aprobată de Arhiepiscopie. Astfel, în anii următori, s-a conturat din nou viața monahală la Afteia, iar noul așezământ a fost pus sub ocrotirea Sfinților Împărați Constantin și Elena. În anul 1934 a fost sfințită piatra de temelie a bisericii, iar în anul 1952 a avut loc sfințirea acesteia. După perioada comunistă, mănăstirea a fost redeschisă în anul 1975, iar în ultimele decenii ansamblul s-a extins prin noi corpuri de chilii, spații pentru pelerini și, mai recent, prin ridicarea unei noi biserici de zid pe locul celei de lemn.
Arhitectura Mănăstirii Afteia
Ansamblul actual al Mănăstirii Afteia reflectă mai multe etape constructive. Biserica veche a schitului, ridicată și refăcută de-a lungul timpului, a fost în cele din urmă demolată, iar pe locul ei a început, în anii 2000, construcția unei noi biserici de zid, menită să ofere un spațiu mai amplu pentru viața liturgică a obștii și a pelerinilor. La demisolul noii biserici a fost amenajat un paraclis în care se oficiază slujbele, iar ansamblul monahal mai cuprinde un corp de chilii, un paraclis de vară și clădiri destinate găzduirii pelerinilor.
Vechea biserică a schitului, sfințită în anul 1952, a cunoscut și ea mai multe transformări: în anul 1965 acoperișul de lemn a fost înlocuit cu tablă zincată, în anul 1978 exteriorul a fost placat cu șiță de brad, iar în anul 1979 interiorul a fost zugrăvit în frescă de Nicolae Gavrileanu și echipa sa. Chiar dacă imaginea de astăzi a mănăstirii este dominată de noua biserică și de clădirile recente, arhitectura ansamblului păstrează urmele unei evoluții îndelungate, în care zidirea, refacerea și adaptarea au fost parte din însăși istoria locului.
Evenimente și legende la Mănăstirea Afteia
Istoria Mănăstirii Afteia este strâns legată de Sfântul Cuvios Sofronie Mărturisitorul de la Cioara, una dintre marile figuri ale Ortodoxiei transilvănene din secolul al XVIII-lea. În perioada în care acesta a fost stareț la Afteia, mănăstirea a devenit principalul centru al luptei pentru apărarea credinței ortodoxe în Transilvania, în contextul presiunilor unirii cu Roma. Prin activitatea lui Sofronie, așezământul a depășit rolul unei simple vetre de rugăciune, devenind un loc cu semnificație istorică și confesională pentru românii ortodocși din Ardeal.
Tot de istoria locului ține și tradiția potrivit căreia prima biserică ar fi fost ridicată după victoria creștinilor de la Câmpul Pâinii, iar memoria vechii vetre a rămas atât de puternică încât, chiar și după distrugerea schitului, localnicii au continuat să numească poienița din Plăișor „la mănăstire”. Acest tip de continuitate, păstrat prin tradiție, prin obiectele vechi coborâte în biserica satului și prin eforturile de reînființare din secolul al XX-lea, face din Afteia nu doar un așezământ monahal, ci și un loc de memorie religioasă pentru întreaga zonă.
Hramul și pelerinaje la Mănăstirea Afteia
Mănăstirea Afteia poartă astăzi hramul Sfinților Împărați Constantin și Elena, stabilit la reînființarea schitului în secolul al XX-lea. În izvoarele mai vechi apare însă și hramul „Nașterea Maicii Domnului”, atribuit vechii așezări monahale din Plăișor, ceea ce arată continuitatea și suprapunerea etapelor istorice ale vetrei monahale.
Pelerinajele la Afteia sunt legate mai ales de sărbătoarea Sfinților Împărați Constantin și Elena (21 mai), dar și de prezența spirituală a Sfântului Sofronie Mărturisitorul (21 octombrie), nume care conferă mănăstirii o puternică rezonanță în spațiul ortodox transilvănean. Așezarea izolată, drumul prin pădure și atmosfera de liniște a locului au făcut ca Afteia să fie percepută, deopotrivă, ca loc de rugăciune, retragere și pelerinaj.
Cum ajung la Mănăstirea Afteia
Mănăstirea Afteia este situată în satul Mărgineni-Strungari, comuna Săliștea, județul Alba, la aproximativ 25–28 km de Alba Iulia și în apropiere de zona Sebeș – Pianu de Sus – Strungari. Accesul se face pe ruta Alba Iulia – Vințu de Jos – Pianu de Sus – Strungari, iar din satul Strungari se continuă încă aproximativ 5 km pe un drum forestier care urcă spre mănăstire. Așezământul se află la aproximativ 600 m altitudine, pe Plăișorul Cioarei, într-un cadru natural retras, specific vetrelor monahale de munte.
Știi mai multe despre Mănăstirea Afteia, Alba - cunoscută și ca Mănăstirea Cioara? Spune și altora!