Castelul Szentkereszty din Arcuș, Covasna
Castelul Szentkereszty este situat in satul Arcuș, comuna Arcuș, nr. 493, județul Covasna.
Antecesorul castelului de azi a fost atestată în documente prima dată în 1773. Contele György Kálnoky a cumpărat moşia din Arcuş în 1840, dar în anul 1844 el s-a stins deja din viaţă. După moartea contelui proprietatea a trecut în posesia văduvei, contesa Anna Haller (1816–1878).
Prima dată a fost construit dintr-un conac mai mic, care s-a transformat într-un castel de un singur nivel, apoi la sfârșitul anului 1890 s-a îmbogățit cu un etaj, care îmbinea elemente neo-baroce și ne-renascentiste. Un rol important în obținerea aspectului de astăzi l-a avut arhitectul Fort Sándor din Budapesta.
Fațada principală dinspre est a castelului cu două etaje, construit în stil baroc, este accentuată de un balcon sprijinit de șase stâlpi. Monumentul istoric este compus din două aripi: aripa principală cu o fațadă cu zece axe este întretăiată de o aripă mai scurtă.
Fațadele nordice și sudice ale aripii mai lungi se termină cu un fronton cu linii spirale, în a cărui vârf se află un motiv de scoică. Aripa transfersală este acoperită cu un acoperiș tip mansardă, pe care se observă un balcon din fier forjat.
Capela funerară a familiei Szentkereszty se află la vest de castel, pe vârful unui deal. Clădirea orientată nord-sud are 10 metri lungime şi 8 metri lăţime şi o navă dreptunghiulară terminată cu un cor în arc de mâner de coş.
În prezent, în castel funcţionează un centru de cultură subordonat Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional. Aici se organizează, în primul rând, audiţii şi concerte de muzică clasică şi expoziţii de arte plastice.
Baronul Zsigmond Szentkereszty (1817–1891) a avut o importantă activitate militară şi politică. Între 1851 şi 1853 a fost încarcerat la Sibiu pentru participarea sa în revoluţia din 1848–49. În timpul captivităţii baronului, soţia sa a condus gospodăria din Arcuş, şi a fost preocupată, printre altele, şi cu amenajarea parcului şi extinderea conacului.
Foarte probabil între anii 1847–1857, dar precis înainte de 1863, baronul Zsigmond Szentkereszty şi soţia lui au mărit conacul, care iniţial a avut şapte încăperi.