Casă tradițională din Dumbrăveni, Suceava (sfârșitul secolului al XIX-lea)
Satul Dumbrăveni este situat la contactul dintre Podișul Sucevei și lunca Siretului. Așezarea, formată în secolul al XV-lea, este de tip adunat, cu o concentrare mai mare a gospodăriilor de-a lungul drumului principal.
Locuința țăranului Nicolae Biciușcă, construită la sfârșitul secolului al XIX-lea, a fost transferată în Muzeul Satului în anul 1961. Casa este reprezentativă pentru arhitectura tradițională din nordul Moldovei și pentru modul de organizare al gospodăriilor din această zonă.
Arhitectura casei
Casa prezintă o particularitate în sistemul de construcție. Pereții sunt alcătuiți din stâlpi înfipți în pământ, legați între ei prin câte trei chingi pe care se împletesc nuiele dispuse vertical, lipite cu lut.
Acoperișul este în patru ape și este acoperit cu paie de secară așezate în tehnica „jipilor” (snopi). La muchii, snopii sunt dispuși în trepte, iar la coamă sunt împletiți doi câte doi în „cununi”.
Casa este prevăzută cu o prispă amplasată pe fațada principală și se remarcă prin volumul alungit și acoperișul foarte înalt, caracteristic locuințelor din această parte a Moldovei.
Planul casei cuprinde:
* prispă;
* tindă;
* cameră de zi;
* cameră curată.
„Camera curată” nu dispune de sistem de încălzire și era locuită doar ocazional, în special la sărbători sau la primirea oaspeților.
Tinda ocupă poziția mediană a locuinței și face legătura între încăperi.
Camera de zi reprezenta centrul vieții familiale. Aici se desfășura întreaga activitate a gospodăriei în jurul cuptorului cu vatră, care ocupa aproximativ jumătate din spațiu.
Cuptorul avea un rol dublu: era folosit atât pentru prepararea hranei, cât și pentru dormit.
Printre piesele de mobilier se remarcă lăzile de zestre pictate, așezate la capătul celor două paturi.
Decorul interior este completat de culmea împodobită cu piese de port, de țesături din cânepă și lână și de ștergare ornamentate cu motive geometrice și florale stilizate.
Tonalitatea generală a textilelor este dominată de culorile asociate frunzelor de toamnă — galben, portocaliu și maro deschis — element considerat o particularitate a zonei.
Interiorul păstrează aspectul specific gospodăriilor bucovinene de la sfârșitul secolului al XIX-lea, în care textilele și mobilierul pictat ocupau un loc important.
Elemente specifice
* proveniență din Dumbrăveni, Suceava;
* locuință datată la sfârșitul secolului al XIX-lea;
* transferată în Muzeul Satului în anul 1961;
* pereți realizați din stâlpi, chingi și nuiele lipite cu lut;
* acoperiș în patru ape;
* învelitoare din paie de secară;
* tehnica „jipilor” pentru realizarea acoperișului;
* coamă împletită în „cununi”;
* prispă pe fațada principală;
* cameră curată fără sistem de încălzire;
* cuptor cu vatră utilizat pentru gătit și dormit;
* lăzi de zestre pictate;
* textile din cânepă și lână;
* motive geometrice și florale stilizate.
Casa din Dumbrăveni este un exemplu reprezentativ al arhitecturii tradiționale din nordul Moldovei de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Ea păstrează tehnici constructive specifice zonei și ilustrează organizarea simplă, dar eficientă, a spațiului de locuit.
Prin mobilierul pictat, țesăturile tradiționale și sistemul original de construire a pereților și acoperișului, locuința oferă o imagine asupra vieții cotidiene a comunităților rurale din Bucovina și Podișul Sucevei.
Știi mai multe despre Casă tradițională din Dumbrăveni, Suceava (sfârșitul secolului al XIX-lea)? Spune și altora!