Casă și Gospodărie tradițională din Mastacăn, Neamț (începutul secolului al XIX-lea)
Gospodăria din Mastacăn, județul Neamț, provine dintr-un sat răsfirat situat pe Valea Bistriței și este reprezentativă pentru locuințele rurale din această zonă la începutul secolului al XIX-lea. Ansamblul a fost transferat în Muzeul Satului în anul 1957.
Pe lângă casă, gospodăria cuprinde o „lozniță” – instalație utilizată pentru uscarea și afumarea fructelor, o tocilă pentru ascuțirea uneltelor și un coteț pentru porci. Aceste construcții ilustrează ocupațiile tradiționale ale locuitorilor din regiune.
Arhitectura casei
Farmecul casei este dat de proporțiile sale echilibrate și de tehnicile constructive specifice Văii Bistriței. Pereții sunt realizați din bârne de brad încheiate în „stânește”, apoi lutuiți.
Casa are ferestre mici și o prispă joasă, deschisă, care înconjoară trei laturi ale locuinței. Acoperișul este în patru ape și este acoperit cu draniță lungă.
Construcția are două încăperi și se remarcă prin aspectul compact și armonios, caracteristic gospodăriilor din această parte a Moldovei.
Planul casei cuprinde: prispă; tindă și cameră de locuit.
Tinda face legătura între exterior și spațiul principal de locuit. Camera de locuit concentra principalele activități ale familiei și adăpostea mobilierul și obiectele necesare vieții de zi cu zi.
Interiorul este organizat simplu și funcțional, fiecare piesă de mobilier având un rol bine definit în gospodărie.
Policromia interiorului este dată de bogăția țesăturilor tradiționale. Ștergarele, perdelele și lăicerele sunt completate de piese de port care împodobesc culmea amplasată deasupra patului.
Aceste textile se asociază cu mobilierul tradițional format din lăzi de zestre pictate, scaune cu spătar, blidare și cuiere.
Decorul interior impresionează prin echilibrul dintre funcționalitate și ornament. Culorile vii ale țesăturilor și mobilierul pictat creează un ansamblu caracteristic zonei Văii Bistriței.
Ansamblul gospodăresc include: coteț pentru porci; lozniță pentru uscat și afumat fructe; tocilă pentru ascuțirea uneltelor.
Loznița reprezintă una dintre construcțiile specifice gospodăriilor din regiune și reflectă preocuparea localnicilor pentru valorificarea fructelor.
Ocupațiile principale ale locuitorilor din zonă erau:
* oieritul;
* pomicultura;
* lucrul la pădure;
* plutăritul pe râul Bistrița.
Aceste activități sunt ilustrate și prin obiectele păstrate în gospodărie: „bărbânța” pentru produse lactate, găleata de muls, lingura de lapte, barda, toporul și țapina.
## Elemente specifice
* bârne de brad încheiate în „stânește”;
* prispă joasă pe trei laturi;
* ferestre mici;
* acoperiș în patru ape;
* învelitoare din draniță lungă;
* lăzi de zestre pictate;
* culme împodobită cu textile și piese de port;
* lozniță pentru uscat și afumat fructe;
* tocilă pentru ascuțirea uneltelor;
* obiecte specifice oieritului și plutăritului;
* tobă din piele de bou cu discuri metalice.
Gospodăria din Mastacăn păstrează imaginea unei locuințe tradiționale de pe Valea Bistriței, într-o zonă în care pădurea, pășunile și râul au influențat profund viața comunităților locale.
Prin casa sa modestă, prin anexele specializate și prin bogăția textilelor și a mobilierului pictat, ansamblul oferă o imagine autentică asupra modului de viață din nordul Moldovei la începutul secolului al XIX-lea.
Știi mai multe despre Casă și Gospodărie tradițională din Mastacăn, Neamț (începutul secolului al XIX-lea)? Spune și altora!