Biserica fortificată din Târnava – bolțile gotice și altarul de la Muzeul Brukenthal
Biserica evanghelică fortificată din Târnava, localitate cunoscută în trecut sub numele Proștea Mare, județul Sibiu, este o biserică-sală gotică ridicată în prima jumătate a secolului al XV-lea. Edificiul are absidă poligonală, contraforturi în trepte, portaluri cu profilatură gotică și bolți cilindrice cu penetrații, acoperite de o rețea de nervuri din cărămidă.
Actuala construcție a fost ridicată cu participarea comunității săsești și a Consiliului orașului Sibiu, care exercita patronajul feudal asupra localității. Lucrările au continuat în jurul anului 1500 și au fost încheiate probabil în 1505, an înscris pe exteriorul corului.
Biserica a păstrat un altar poliptic realizat între 1480 și 1510, cunoscut drept Altarul din Proștea Mare. Piesa a fost transferată în anii 1960 în colecția de artă medievală a Muzeului Național Brukenthal. Din fortificația bisericii se mai păstrează fragmentele unei incinte poligonale și un turn sud-estic prevăzut cu guri de tragere și deschideri pentru apărarea verticală.
Monumentul este înscris în Lista Monumentelor Istorice.
Localitatea și denumirile istorice
Târnava, cunoscută în trecut sub numele Proștea Mare, este o localitate din județul Sibiu. Denumirile istorice consemnate sunt Prostea-Mare, Nagyekemező, Ekemező, Prépostfalva, Gross-Probstdorf și Groß-Probstdorf. În dialectul săsesc apare forma Griuszpriustref.
Denumirile Prépostfalva și Probstdorf înseamnă „satul prepozitului” și reflectă legătura medievală a localității cu Prepozitura Sibiului.
Înainte de formarea satului săsesc, pe acest teritoriu ar fi existat o așezare secuiască. Această ipoteză este legată de vechea denumire maghiară Ekemező.
Prima atestare documentară
Prima mențiune cunoscută a satului și a bisericii parohiale catolice datează din anul 1331, sub forma: Villa Praepositi maior... Emericus sacerdos de Ekeemezo Maiori.
Documentul îl menționează pe Emericus, preotul localității, și confirmă existența unei biserici parohiale înaintea construirii actualului edificiu.
În actualul cimitir evanghelic au existat urmele unei alte biserici, probabil închinate Sfântului Ladislau. Nu sunt cunoscute planul și perioada exactă a construirii sale.
Prepozitura Sibiului
În Evul Mediu, localitatea s-a aflat în legătură cu Prepozitura Sibiului, cunoscută și ca Prepozitura „Sfântul Ladislau”. Instituția avea sediul la Sibiu și a reprezentat principala structură bisericească a sașilor transilvăneni din secolul al XII-lea până la Reforma protestantă.
Biserica prepozitului era Biserica „Sfânta Maria” din Sibiu, actuala biserică evanghelică. Teritoriul Prepoziturii Sibiului beneficia de autonomie față de jurisdicția Episcopiei Transilvaniei și a Arhiepiscopiei de Esztergom.
Încercările Episcopiei Transilvaniei de a-și extinde autoritatea asupra prepoziturii au provocat conflicte. În anul 1277, sașii au atacat și devastat Catedrala din Alba Iulia. Un nou atac asupra catedralei este consemnat la 19 februarie 1308.
În anul 1424, regele Sigismund de Luxemburg a desființat Prepozitura Sibiului și i-a transferat proprietățile conducerii orașului Sibiu. Drepturile prepozitului au fost preluate de parohul orășenesc al Sibiului.
Din veniturile fostelor posesiuni, orașul trebuia să întrețină 15 preoți. Obligația a încetat odată cu adoptarea Reformei protestante.
Statutul administrativ al satului
În anul 1359, localitatea este menționată între posesiunile prepozitului sibian. În 1469 apare însă în documente ca parte a domeniului Mănăstirii Cârța, sub formele Nagerkenezew, Eckemezew și Eckemeczew.
Registrele Sibiului arată că, în 1495, satul era condus de un Hann și de mai mulți „bătrâni” ai comunității. Din anul 1506 este menționat și un judecător propriu.
În secolele al XVI-lea–al XVII-lea, localitatea a avut pentru o perioadă statut iobăgesc. Cel târziu din jurul anului 1700, a reintrat între satele libere de pe Pământul Crăiesc.
Școala
În localitate a funcționat din vechime o școală. Cea mai veche însemnare documentară privind numirea unui învățător datează din anul 1567.
Comunitatea
În anul 1630, satul avea 104 porți, ceea ce indică o populație de peste 500 de locuitori.
La recensământul din 1850 au fost înregistrați 1.174 de locuitori: 806 sași, 223 romi și 145 români. Din punct de vedere confesional, 806 erau luterani și 368 greco-catolici.
În anul 2002, localitatea avea 2.212 locuitori: 1.444 români, 656 romi, 71 maghiari și 41 sași și germani. Structura confesională cuprindea 2.043 de ortodocși, 61 de penticostali, 36 de luterani, 29 de reformați și 25 de romano-catolici.
Biserica anterioară
Prima atestare din 1331 confirmă existența unei biserici parohiale catolice. În actualul cimitir evanghelic s-a aflat un alt edificiu, probabil cu hramul Sfântului Ladislau.
Raportul cronologic dintre această biserică și lăcașul menționat în documentul din 1331 nu este precizat.
Construirea bisericii actuale
Actuala biserică evanghelică a fost ridicată în prima jumătate a secolului al XV-lea. Ctitorii au fost enoriașii sași din localitate și Consiliul orașului Sibiu, în calitate de patron feudal.
Edificiul a fost conceput ca o biserică-sală gotică, cu absidă poligonală. Lucrările au continuat în jurul anului 1500, iar construcția a fost încheiată probabil în anul 1505, înscris pe exteriorul corului.
Nava
Sala bisericii este acoperită cu o boltă cilindrică cu penetrații. Pe suprafața acesteia se desfășoară o rețea de nervuri din cărămidă.
Nervurile au concavități laterale și formează o succesiune de romburi. Același sistem de boltire a fost folosit și în cor.
Nava este sprijinită la exterior de contraforturi în trepte.
Corul și absida
Corul se încheie printr-o absidă poligonală și este acoperit cu o boltă cilindrică cu penetrații și nervuri în rețea.
La exterior, corul este sprijinit de contraforturi în trepte. Anul 1505, înscris pe zidul exterior, reprezintă reperul folosit pentru datarea încheierii lucrărilor.
Arcul de triumf și ferestrele
Arcul de triumf care separă nava de cor are o deschidere în arc frânt. Aceeași formă este utilizată la ferestrele bisericii.
Portalurile păstrează profilatura gotică.
Tribuna vestică
Tribuna din partea de vest are la parter bolți pe nervuri din cărămidă.
Balcoanele și alte componente ale tribunei au fost modificate în perioada barocă, împreună cu mobilierul interior.
Altarul poliptic
Altarul poliptic al Bisericii Evanghelice-Luterane din Proștea Mare a fost realizat între anii 1480 și 1510. În literatura de specialitate este cunoscut drept Altarul din Proștea Mare.
Piesa este alcătuită din trei panouri:
- Nașterea lui Isus;
- Închinarea Magilor;
- Îngerii cu instrumente muzicale.
Picturile prezintă legături cu arta gotică europeană. Pe unul dintre panouri apare o reprezentare fantezistă a orașului Mediaș.
În anii 1960, altarul a fost transferat în colecția de artă medievală a Muzeului Național Brukenthal din Sibiu.
Amvonul
Amvonul și baldachinul său aparțin amenajării baroce a interiorului. Autorul și data realizării nu sunt precizate.
Părți ale stranelor și balcoanelor păstrează, de asemenea, forme baroce.
Orga
În anul 1792, vechea orgă a fost îndepărtată.
Actualul instrument a fost realizat în anul 1796 de S. Martz din Sighișoara. Prospectul orgii, datat în același an, aparține stilului baroc.
Nu sunt precizate numărul manualelor, al registrelor și intervențiile efectuate ulterior.
Modificările ulterioare
Biserica a trecut prin transformări importante în secolele al XVI-lea–al XVIII-lea. Acestea au afectat mobilierul, tribunele, stranele și prospectul orgii.
Componentele și datele fiecărei intervenții nu sunt precizate separat.
Fortificația
Biserica a fost înconjurată de o incintă cu plan poligonal. Sistemul defensiv nu s-a păstrat integral.
Din curtină au rămas numai fragmente. Nu sunt precizate traseul complet al zidurilor, numărul inițial al turnurilor și perioada exactă în care fortificația a fost redusă.
Turnul sud-estic
La sud-est de biserică se păstrează un turn al fostei fortificații. Acesta este prevăzut cu guri de tragere și guri de păcură, folosite pentru apărarea zidurilor și a bazei turnului.
Turnul reprezintă principala componentă verticală păstrată a sistemului defensiv.
Știi mai multe despre Biserica fortificată din Târnava – bolțile gotice și altarul de la Muzeul Brukenthal? Spune și altora!