Biserica fortificată din Nocrich – turnurile Scaunului săsesc și moștenirea Brukenthal
Biserica evanghelică fortificată din Nocrich, județul Sibiu, este un ansamblu alcătuit din actuala biserică ridicată între anii 1803 și 1806 și fragmentele unei fortificații construite în jurul bazilicii romanice din secolul al XIII-lea. Prima biserică avea trei nave, turn vestic și hramul Sfântului Ladislau. A fost consolidată și fortificată la sfârșitul secolului al XV-lea și începutul secolului al XVI-lea.
Vechea biserică a ars în anul 1800. Noul edificiu, orientat pe direcția nord–sud, a fost construit în fostul zwinger, la sud de bazilica medievală, după planurile lui Karl Steinbach. Lucrările au fost conduse de meșterul zidar Josef Pfeiffer și dulgherul Johann Georg Rastl din Turnișor. Ruinele bisericii romanice au fost demolate în 1807.
Interiorul actual păstrează altarul cu pictura realizată de Franz Neuhauser în 1816, amvonul neoclasic din 1825, strana familiei Brukenthal, orga construită de Samuel Mätz în 1806, o cristelniță clasicistă și epitaful lui Michael Breckner.
Ansamblul figurează în Lista Monumentelor Istorice cu următoarele componente: Biserica evanghelică, 1803–1806; Incinta fortificată, păstrată fragmentar, secolele al XV-lea–al XVII-lea.
Localitatea și denumirile istorice
Nocrich, în dialectul săsesc Löschkirk, Laeschkirik sau Leškirich, în germană Leschkirch și Löschkirch, iar în maghiară Újegyház, este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Sibiu.
Prima atestare documentară datează din anul 1263, când localitatea apare sub denumirea terra Nogrech. Documentul consemnează cedarea așezării de către regele Ștefan cel Tânăr fiului banului Ladislau. Donația contrazicea privilegiile acordate sașilor prin Andreanum și nu a putut fi menținută.
Denumirea localității a cunoscut mai multe forme:
1349 – Leuskyrch;
1351 – Löskirchen;
1372 – Luschkirg;
1374 – Leschkirchen;
1402 – Noua Ecclesia;
1414 – Luschkirch;
1433 – Lwchskyrh;
1488 – Lauskirch;
1494 – Lwsskirich;
1504 – Lwskyrch;
1506 – Lewschkirch.
Scaunul săsesc al Nocrichului
În Evul Mediu, Nocrich a fost centrul scaunului săsesc cu același nume, integrat în sistemul administrativ și juridic al Universității Săsești.
Scaunul Nocrich este menționat în anul 1351 sub denumirea Leuskyrch. Reprezentanții săi, comitele Nikolaus de Marpod și comitele Syffridus de Alțâna, au participat la o reuniune a Provinciei Sibiului și a celor Șapte Scaune.
Scaunului îi aparțineau 14 sate. În 1494, raportat la veniturile fiscale, era cel mai mic scaun al Provinciei Sibiului.
În anul 1514, voievodul Ioan Zápolya l-a numit pe nobilul Michael Horwath din Micăsasa protector al Scaunului Nocrich. Acesta a fost ales jude regal și a ocupat funcția timp de 32 de ani.
Dezvoltarea localității
În anul 1500, Nocrich avea 35 de familii, un păstor și un învățător, iar două gospodării erau părăsite. În 1532 mai erau înregistrate 14 familii.
Principele Sigismund Báthory a acordat localității, în 1589, rangul de oppidum, precum și dreptul de a organiza două târguri anuale. În același an sunt menționate două târguri anuale și unul săptămânal.
În 1690, Scaunul Nocrich acumulase datorii importante față de nobili maghiari. Cinci ani mai târziu, în localitate trăiau 32 de familii și două văduve, iar 25 de gospodării erau abandonate.
În 1707, Scaunul Nocrich a fost ocupat de aproximativ 8.000 de curuți.
Bazilica romanică
În secolul al XIII-lea a fost construită o bazilică romanică cu trei nave și turn pe latura vestică. Biserica era închinată Sfântului Ladislau.
Turnul avea și funcție de supraveghere. Nu sunt precizate forma corului, sistemul de boltire și configurația portalurilor edificiului romanic.
Timp de mai multe secole, biserica a servit comunitatea locală și centrul administrativ al Scaunului Nocrich.
Fortificarea bisericii medievale
Lucrările de consolidare și fortificare a bazilicii sunt documentate la sfârșitul secolului al XV-lea și la începutul secolului al XVI-lea.
În jurul bisericii a fost construit un zid cu plan pentagonal neregulat. În anul 1520, Nocrich a primit sprijin din partea Provinciei Sibiului pentru continuarea lucrărilor de fortificare.
În secolul al XVI-lea, sistemul defensiv a fost completat cu un zwinger amenajat pe latura sudică. Colțurile libere ale acestuia erau apărate de două turnuri.
Incinta pentagonală
Zidul principal de incintă a fost construit în secolul al XV-lea. Curtina delimita un perimetru pentagonal neregulat și era întărită prin câte un turn în fiecare colț.
Cele cinci turnuri erau:
- Turnul Slăninilor, în nord-vest;
- Turnul Turcului, în vest;
- un turn semicircular, în nord;
- Turnul Școlii, în nord-est;
- turnul de poartă, în sud-est.
Turnurile îndeplineau funcții defensive distincte și permiteau supravegherea sectoarelor învecinate ale curtinei.
Turnurile păstrate
Informațiile privind numărul componentelor conservate nu sunt unitare. O descriere menționează că trei dintre cele cinci turnuri se mai păstrează, în timp ce o altă prezentare consemnează existența a patru bastioane sau fragmente de bastioane.
Fortificația este astăzi fragmentară, iar o parte dintre ruine se află în apropierea bisericii actuale.
Un turn dreptunghiular amplasat lângă biserică și școală păstrează o inscripție referitoare la cele două vizite făcute la Nocrich de principele Mihai Apafi. Textul inscripției și datele vizitelor nu sunt precizate.
Zwingerul
În secolul al XVI-lea, pe latura sudică a incintei a fost construit un zwinger, delimitat de o nouă linie de zid și flancat de două turnuri.
În această a doua curte a fortificației a fost ridicată, între 1803 și 1806, actuala biserică. Construirea ei a dus la dispariția unei părți a vechilor componente defensive.
Incendiul din 1800
În anul 1800, vechea biserică romanică a ars. În același an, comunitatea a hotărât construirea unui edificiu nou.
Pregătirile începuseră anterior. În 1799 fusese organizată o colectă în Transilvania și în ținuturile Coroanei imperiale pentru finanțarea noii biserici și a clopotniței.
Karl Steinbach, inginer districtual din Făgăraș, a întocmit planurile și un deviz estimat la 13.776 de florini.
Construirea bisericii actuale
Actuala biserică a fost ridicată între anii 1803 și 1806, la sud de vechiul edificiu, în curtea formată de zwinger.
Construcția este orientată pe direcția nord–sud. Lucrările au fost realizate de meșterul zidar Josef Pfeiffer și dulgherul Johann Georg Rastl din Turnișor, după planurile lui Karl Steinbach.
Costul final a fost de 8.950 de florini. Dintre aceștia, 1.000 de florini au fost donați de baronul Brukenthal.
În anul 1807, ruinele vechii bazilici au fost demolate.
Arhitectura interioară
Biserica actuală este organizată ca o sală acoperită cu bolți a vela. Amenajarea interioară formează un ansamblu unitar.
Mobilierul cuprinde altarul, amvonul, stranele, cristelnița, epitafurile, orga și balustrada tribunei. O parte a pieselor aparține perioadei construirii bisericii, iar altele au fost adăugate în primele decenii ale secolului al XIX-lea.
Altarul
Altarul actual are o structură clasicistă. Pictura centrală a fost realizată în anul 1816 de Franz Neuhauser și îl reprezintă pe Isus cu un potir.
Tabloul este flancat de patru coloane corintice. În partea superioară, o pictură ovală reprezintă Crearea lumii.
Cornișa susținută de coloane este încununată de o structură neoclasică, iar ansamblul este flancat de două amfore.
Amvonul
Amvonul neoclasic a fost realizat în anul 1825. Parapetul său este decorat cu patru reliefuri aurite.
Decorația cuprinde două scene biblice, simbolul Decalogului și stema familiei Brukenthal.
Strana familiei Brukenthal
Strana familiei Brukenthal se păstrează în corul bisericii. Piesa este legată de contribuția familiei la construirea noului edificiu.
Samuel von Brukenthal s-a născut la Nocrich la 9 aprilie 1721. Donația de 1.000 de florini a reprezentat o parte din suma folosită pentru ridicarea bisericii.
Cristelnița
În interior se păstrează o cristelniță realizată în stil clasicist.
Data executării, autorul și materialul piesei nu sunt precizate.
Epitaful lui Michael Breckner
La vest de amvon se află un epitaf dedicat lui Michael Breckner, jude regal și bunicul lui Samuel von Brukenthal.
Epitaful a fost realizat după anul 1724. Textul inscripției nu este reprodus.
Piesa provine din perioada anterioară construirii bisericii actuale și a fost păstrată în noul edificiu.
Orga lui Samuel Mätz
Orga bisericii a fost construită în anul 1806 de Samuel Mätz. Instrumentul are 12 registre.
Orga a fost instalată în perioada finalizării noului lăcaș și face parte din amenajarea sa inițială.
Clopotele
Turnul adăpostește trei clopote. Clopotul mare și cel mijlociu au fost turnate la Sibiu în anul 1926 și poartă inscripții în limba germană.
Clopotul mic datează din anul 1765 și are o inscripție în limba latină. Textul acesteia nu este precizat.
Ceasul turnului
În turn se păstrează un ceas mecanic funcțional. Data realizării și numele constructorului nu sunt cunoscute.
Demolările din 1900–1901
În anii 1900–1901, cea mai mare parte a fortificației a fost demolată. O sursă datează în 1901 desființarea sectorului estic al incintei.
Materialele rezultate au fost folosite la construirea unor clădiri administrative. Intervenția a redus substanțial fortificația medievală și a modificat raportul dintre turnuri, curtină și biserică.
Știi mai multe despre Biserica fortificată din Nocrich – turnurile Scaunului săsesc și moștenirea Brukenthal? Spune și altora!