Biserica fortificată din Merghindeal – turnul-clopotniță, fântâna interioară și incinta trapezoidală
Biserica evanghelică fortificată din Merghindeal se află în satul de reședință al comunei Merghindeal, județul Sibiu, pe un deal cu pantă lină, situat la sud de strada principală.
Edificiul a fost construit în a doua jumătate a secolului al XIII-lea sub forma unei bazilici romanice cu trei nave, iar în jurul anului 1500 a fost adaptat pentru apărare. Transformările au cuprins întărirea turnului de vest, fortificarea corului și construirea incintei prevăzute inițial cu patru turnuri.
Ansamblul figurează în Lista Monumentelor Istorice și cuprinde biserica evanghelică fortificată, datată în secolul al XIII-lea, fortificată în jurul anului 1500 și modificată în 1803, precum și incinta fortificată cu turnuri, ridicată în secolul al XVI-lea.
Monumentul aparține tipului de biserică-reduit, în care edificiul de cult însuși a fost transformat în principalul nucleu defensiv al ansamblului. În interior se păstrează o fântână, amenajare legată de folosirea bisericii ca loc de refugiu în timpul atacurilor.
Localitatea și denumirile istorice
Merghindeal este satul de reședință al comunei cu același nume, aflat în partea de est a județului Sibiu. În dialectul săsesc, localitatea este cunoscută sub formele Märjeln și Maerjln. Documentele și literatura de limbă germană folosesc denumirile Mergenthal, Mergeln, Märgeln, Merglen, Mergental și Marienthal, aceasta din urmă având sensul de „Valea Mariei”. Denumirea maghiară este Morgonda.
Satul a făcut parte din Scaunul Cincu, una dintre structurile administrative ale sașilor transilvăneni. Până în secolul al XVI-lea, Merghindeal a fost reședința familiei nobiliare a comiților de Merghindeal, menționați în documente și sub numele de Morgondai.
Atestarea documentară și evoluția comunității
Prima atestare documentară cunoscută a localității datează din 1336, când comitele Petru de Merghindeal s-a prezentat ca martor înaintea capitlului din Alba Iulia. Biserica exista însă de câteva decenii, elementele sale romanice indicând construirea edificiului în a doua jumătate a secolului al XIII-lea.
Potrivit cronologiei istorice păstrate în materialele dedicate monumentului, în 1434 Vlad Dracul, viitorul domn al Țării Românești, s-ar fi aflat pentru o perioadă la Merghindeal. Informația necesită însă raportarea la documentul istoric din care provine înainte de a putea fi interpretată mai precis.
În 1494, comunitatea a primit sprijin din partea administrației financiare a provinciei Sibiului, probabil în legătură cu lucrările de fortificare desfășurate la sfârșitul secolului al XV-lea. În jurul anului 1500, Merghindeal era o comunitate a Scaunului Cincu în care erau înregistrate 60 de familii, patru păstori, trei persoane sărace și un rector al școlii.
În 1910, satul avea 1.204 locuitori. Reducerea ulterioară a comunității evanghelice, accentuată prin emigrarea sașilor transilvăneni, a afectat și folosirea permanentă a bisericii. Pentru anul 1995 este menționat un număr de numai 41 de persoane, fără ca materialele disponibile să precizeze clar dacă cifra se referă la întreaga populație sau numai la comunitatea evanghelică. În perioada recentă, serviciul religios a fost asigurat de preotul evanghelic din Dealu Frumos.
Bazilica romanică
Prima biserică de piatră a fost ridicată în a doua jumătate a secolului al XIII-lea. Edificiul avea planul unei bazilici romanice cu trei nave: o navă centrală mai înaltă, două nave laterale și un cor încheiat inițial printr-o absidă semicirculară.
Concepția sa arhitecturală se încadrează într-un grup regional din care mai fac parte bisericile medievale de la Homorod, Veseud, Bruiu și Dealu Frumos. Aceste edificii ilustrează o formă relativ simplă de biserică-reduit, în care corpul lăcașului de cult și turnurile sale puteau fi folosite ca ultim spațiu de apărare al comunității.
Pe latura nordică a navei centrale se păstrează cinci ferestre romanice. Forma lor și structura bazilicală constituie principalele elemente care permit datarea edificiului inițial în secolul al XIII-lea.
Aspectul exterior actual nu mai redă în mod uniform structura bazilicii. Privită dinspre sud, biserica păstrează mai clar configurația originară. Pe latura nordică, transformările ulterioare au modificat raportul dintre volume, nava centrală și nava laterală fiind cuprinse sub același acoperiș.
Navele, corul și accesul în biserică
În interior, navele laterale sunt acoperite cu bolți realizate sau refăcute în etapele mai recente ale construcției. Corul păstrează o boltă în cruce, iar comunicarea sa cu nava centrală se face printr-un arc de triumf semicircular, caracteristic structurii romanice a edificiului.
Accesul este asigurat prin două intrări dispuse simetric pe laturile de nord și de sud. Fiecare ușă este protejată de un mic portic, adăugat pentru apărarea și adăpostirea intrării.
În partea vestică se află o tribună din zidărie, deschisă spre nava centrală. Aceasta a fost amenajată în legătură cu turnul de vest și cu instalarea orgii. Galeria orgii, construită din cărămidă, este datată în jurul anului 1777.
Fortificarea bisericii
În jurul anului 1500, bazilica romanică a fost adaptată cerințelor defensive ale comunității. Lucrările au afectat în special capetele estic și vestic ale edificiului, unde au fost amenajate două corpuri fortificate masive.
Prin această intervenție, biserica a devenit un reduit propriu-zis, capabil să ofere o ultimă poziție de rezistență în cazul pătrunderii atacatorilor în incinta exterioară. Sistemul se baza pe zidării groase, niveluri defensive suprapuse, metereze și galerii de apărare din lemn.
Transformarea de la Merghindeal este comparabilă tipologic cu soluțiile adoptate în alte comunități săsești din sudul Transilvaniei, mai ales la Homorod și Dealu Frumos.
Turnul de vest
La vestul bisericii se ridică turnul masiv al clopotniței. Corpul acestuia este separat structural de volumul principal al bazilicii, deși între turn și nava centrală există o legătură funcțională prin intermediul tribunei interioare.
În secolul al XV-lea a fost construit un zid masiv înaintea fațadei și a vechiului portal vestic. Partea inferioară a turnului a fost îngroșată considerabil, intervenție prin care accesul inițial a fost consolidat și integrat sistemului defensiv.
Turnul are trei etaje, fiecare prevăzut cu deschideri înguste folosite ca metereze. La nivelul superior se păstrează un coridor de apărare din lemn, susținut de structura masivă a turnului. Deasupra acestuia se înalță acoperișul piramidal abrupt, învelit cu țiglă.
Accesul la nivelurile superioare se face mai întâi pe trepte de piatră, apoi pe scări de lemn. În turn se păstrează mecanismul ceasului, precum și elemente ale instalației clopotelor, între care contragreutăți din piatră și structura portantă din lemn.
Turnul corului
În etapa de fortificare, absida semicirculară a bazilicii romanice a fost demolată, iar corul a fost înglobat într-o construcție defensivă masivă. Turnul corului avea cinci niveluri, ultimele trei fiind prevăzute cu metereze dreptunghiulare înguste.
Prin dispunerea nivelurilor defensive direct deasupra spațiului liturgic, corul fortificat completa sistemul de apărare al turnului vestic. Cele două corpuri permiteau supravegherea și apărarea extremităților edificiului.
Partea superioară fortificată a turnului corului a fost demolată în secolul al XIX-lea. Volumul actual păstrează însă urmele transformării medievale și permite identificarea zidăriei masive în care fusese cuprins corul.
Fântâna interioară
O particularitate a bisericii din Merghindeal este fântâna amenajată în interiorul edificiului. Deschiderea sa se află sub pardoseala bisericii și este protejată printr-un capac. Nivelul apei a fost observat la o adâncime relativ mică, de aproximativ un metru sub podea.
Fântâna asigura accesul la apă în timpul refugiului comunității în biserică. O asemenea dotare era importantă în cazul unui asediu prelungit, când locuitorii nu mai puteau folosi sursele de apă din afara fortificației. După dispariția pericolelor militare, multe dintre fântânile aflate în interiorul bisericilor fortificate au fost astupate. Păstrarea celei de la Merghindeal contribuie la înțelegerea funcționării concrete a edificiului ca spațiu de refugiu.
Incinta fortificată
Biserica este înconjurată de o incintă ridicată în forma sa principală în secolul al XVI-lea. Planul acesteia este descris drept trapezoidal sau aproximativ patrulater. Incinta măsoară circa 37 m în lungime și 17 m în lățime.
Zidurile au fost prevăzute cu metereze și ambrazuri pentru arme. Drumul de strajă din lemn nu s-a păstrat, dar în zidărie sunt vizibile orificiile în care erau introduse grinzile structurii sale de susținere.
Fortificația avea inițial patru turnuri dispuse la colțurile incintei. Dintre acestea s-au păstrat două, ambele pe latura sudică. Turnul din colțul de sud-vest are un acoperiș piramidal, iar cel din colțul de sud-est este protejat de un acoperiș alungit. Amplasarea lor întărea sectorul sudic al curtinei și permitea apărarea laterală a zidurilor.
Organizarea incintei, întărită cu turnuri de colț, prezintă analogii cu fortificațiile bisericești de la Homorod, Biertan, Șeica Mică, Moșna și Ațel. Asemănările țin în principal de planul incintei și de folosirea turnurilor pentru apărarea punctelor vulnerabile ale curtinei.
Atacul din 1600
În anul 1600, biserica și comunitatea din Merghindeal au suferit distrugeri provocate de trupele lui Mihai Viteazul. Evenimentul este consemnat printr-o inscripție păstrată pe peretele estic al navei laterale sudice:
Anno 1600 ist dieses Gotteshaus von Michael Waida verwüstet. Anno 1773 eine völlige neue Verbesserung glücklich vollendet und anno 1803 stockatiert worden.
Inscripția arată că „în anul 1600 această casă a lui Dumnezeu a fost devastată de Mihai Vodă”, că o refacere completă a fost încheiată în 1773, iar în 1803 interiorul a fost tencuit sau decorat cu stuc. Ultimul termen nu indică ridicarea acoperișului, ci o intervenție asupra finisajelor edificiului.
Atacul din 1600 a fost urmat de mai multe campanii de reparații. Lucrări sunt menționate în anii 1634, 1732, 1773, 1803 și 1958. Aceste intervenții succesive explică modificările vizibile în structura navelor, în aspectul interior și în volumele fortificate ale bisericii.
Altarul baroc
Altarul baroc a fost realizat în 1794 de ebanistul Johann Hüttig din Sibiu. Compoziția sa cuprindea un grup statuar din lemn, avându-l în centru pe Hristos răstignit. Ansamblul era completat de reprezentările Fecioarei Maria sau ale Mariei Magdalena, ale Sfântului Ioan Evanghelistul și de mai mulți îngeri, dintre care doi purtau instrumente muzicale. În total sunt menționate șapte statui.
Predela altarului conține o reprezentare a Cinei celei de Taină. Grupul statuar a fost însă grav afectat prin furturi succesive. Potrivit relatărilor mai recente incluse în materialele disponibile, dintre statuile altarului se mai păstra numai figura centrală a lui Hristos răstignit, aflată într-o stare avansată de degradare.
Diferența dintre descrierea ansamblului baroc complet și informația privind existența unei singure statui reflectă stări succesive ale altarului, nu două configurații contemporane.
Orga
Orga bisericii a fost construită în jurul anului 1777 de Johannes Hahn, unul dintre constructorii de orgi activi în Transilvania în secolul al XVIII-lea. Instrumentul are un manual și nouă registre.
Orga este amplasată pe tribuna din cărămidă ridicată în partea vestică a bisericii, datată în aceeași perioadă. Prospectul său este vopsit într-o nuanță deschisă de verde. Materialele disponibile o descriu ca fiind păstrată într-o stare aparent bună, dar nu oferă informații tehnice recente care să confirme dacă instrumentul este în prezent funcțional.
Clopotele
Clopotul mare este o piesă medievală și poartă inscripția cu majuscule: O REX GLORIE VENI CUM PACE – „O, Rege al Gloriei, vino cu pace”.
Formula este frecvent întâlnită pe clopotele medievale din Transilvania și avea atât un sens religios, cât și unul protector. Clopotul mic datează din secolul al XVIII-lea. Cele două piese se află în structura de lemn de la nivelul superior al turnului-clopotniță.
Alte evenimente istorice
În 1566 este consemnat un conflict în care locuitorii din Merghindeal au atacat un grup de turci și au reușit să elibereze 17 prizonieri. Informația ilustrează insecuritatea militară existentă în regiune în secolul al XVI-lea, perioadă în care biserica și incinta sa fortificată își păstrau funcția defensivă.
După distrugerile din 1600, biserica a trecut prin reparațiile din 1634 și 1732. Refacerea încheiată în 1773 a fost urmată de construirea tribunei și a orgii în jurul anului 1777, de realizarea altarului baroc în 1794 și de intervenția asupra finisajelor interioare din 1803.
În secolul al XIX-lea a fost demontată partea superioară a turnului de apărare ridicat deasupra corului. O nouă campanie de reparații este menționată în 1958.
Situația contemporană
Reducerea comunității evanghelice a determinat folosirea mai rară a bisericii și administrarea sa împreună cu alte parohii din zonă. La sfârșitul secolului al XX-lea, slujbele erau ținute de preotul din Dealu Frumos.
Edificiul păstrează structura bazilicii romanice, turnul de vest cu galeria sa defensivă, corul transformat în perioada medievală, fragmente importante ale incintei și două dintre cele patru turnuri de colț. În interior se află fântâna folosită în vreme de asediu, orga din secolul al XVIII-lea, altarul baroc incomplet și clopotul medieval.
Pierderea unei părți din mobilier, degradarea statuii centrale a altarului și vulnerabilitatea structurilor de lemn din turn indică necesitatea urmăririi constante a stării de conservare.
Știi mai multe despre Biserica fortificată din Merghindeal – turnul-clopotniță, fântâna interioară și incinta trapezoidală? Spune și altora!