Biserica fortificată din Criț – cele trei zwingere și orga lui Johann Thois
Biserica evanghelică fortificată din Criț se află pe o colină din satul Criț, comuna Bunești, județul Brașov. Ansamblul cuprinde actuala biserică-sală, construită între 1810 și 1813 pe locul unui edificiu medieval, fântâna și incinta fortificată cu cinci turnuri și trei zwingere. Curtina medievală, ridicată în secolul al XV-lea și extinsă în etapele următoare, reprezintă cea mai veche componentă majoră păstrată.
Ansamblul este înscris în Lista Monumentelor Istorice și cuprinde: Biserica evanghelică; Fântâna; Incinta fortificată cu cinci turnuri și trei zwingere.
Particularitatea ansamblului constă în asocierea unei biserici clasiciste de la începutul secolului al XIX-lea cu o fortificație medievală de mari dimensiuni, prevăzută cu turnuri, zwingere, spații pentru provizii și o fântână necesară în timpul asediilor.
Localitatea și denumirile istorice
Criț, numit anterior Cruce, Criș sau Crișu, este cunoscut în dialectul săsesc sub formele Detschkrets și Krets, în germană ca Kreuzdorf, Deutsch Kreuz sau Kreuz, iar în maghiară ca Szászkeresztúr. Denumirile germană și maghiară fac trimitere la Sfânta Cruce, hramul bisericii medievale.
Așezarea este atestată în anii 1270–1272. În 1322, regele Carol a menționat localitatea Cruz printre posesiunile abației cisterciene de la Cârța. Criț, Cloașterf și Meșendorf au rămas o perioadă sub autoritatea acestei mănăstiri.
Relațiile cu abația au generat mai multe litigii. În 1418, locuitorii din satele dependente au refuzat plata obligațiilor către mănăstire, iar regele a dispus cercetarea situației prin reprezentanții Sibiului și prin doisprezece jurați. În anul următor, starețului de la Cârța i s-a interzis să solicite taxe considerate nedrepte de la comunitățile din Criț, Cloașterf și Meșendorf. Un nou proces împotriva starețului Johannes Bornequel a fost inițiat în 1448.
Din 1474, administrarea comunei Criț a revenit magistratului din Sibiu. În jurul anului 1500, localitatea era o parohie a Scaunului Sighișoarei și număra 60 de familii, un rector al școlii, patru păstori și trei oameni săraci. În sat funcționa și o moară.
La Criț a fost adoptată, cu peste patru secole în urmă, prima lege școlară rurală cunoscută în Transilvania, fapt care reflectă rolul acordat educației de comunitatea săsească.
Prima biserică
Cea mai veche biserică de pe dealul din Criț este menționată în 1270. Configurația sa nu este cunoscută. S-a presupus că edificiul ar putea fi reprezentat într-un desen realizat pe una dintre stranele păstrate în actuala biserică, datată 1793, dar identificarea nu este certă.
Această primă construcție a fost înlocuită de o biserică medievală dedicată Sfintei Cruci, atestată în 1466. Dimensiunile actualei biserici sunt apropiate de cele atribuite edificiului pe care l-a înlocuit, ceea ce indică folosirea aceluiași spațiu din interiorul cetății.
Biserica medievală a Sfintei Cruci
Biserica medievală se afla în centrul fortificației ridicate în secolul al XV-lea. Edificiul a fost întreținut și adaptat funcțiilor defensive ale ansamblului.
În 1509, comunitatea a primit praf de pușcă pe cheltuiala provinciei Sibiului, ceea ce confirmă folosirea fortificației. În 1551, Criț a primit un ajutor de cinci florini din vistieria provinciei pentru lucrări de construcție.
Starea bisericii s-a degradat în timp. În 1810 s-a hotărât demolarea sa și ridicarea unui edificiu nou. Piesele de mobilier care puteau fi refolosite au fost păstrate în interiorul noii construcții.
Biserica-sală din 1810–1813
Actuala biserică a fost construită între 1810 și 1813. Edificiul are forma unei biserici-sală spațioase, cu două travee și un cor mai îngust decât nava.
Traveele sunt delimitate prin arce dublouri rezemate pe pilaștri cu profilatură clasicistă. Sala și corul sunt acoperite cu bolți a vela, bolți apropiate ca formă de o calotă puțin adâncă, dezvoltate deasupra unui spațiu patrulater.
Pe fațada vestică se ridică turnul-clopotniță, construit odată cu biserica. Tot în partea vestică se află o tribună organizată pe două niveluri.
Turnul-clopotniță și clopotele
Turnul-clopotniță are forme neoclasice și este integrat fațadei vestice. În interiorul său sunt suspendate trei clopote din oțel, turnate în secolul al XX-lea.
Turnul actual nu trebuie confundat cu turnurile medievale ale incintei. El aparține în întregime șantierului desfășurat între 1810 și 1813 și îndeplinește funcția liturgică de clopotniță.
Ansamblul altar-orgă
În cor se află altarul clasicist, realizat în 1822. Piesa centrală este un crucifix încadrat de coloane din lemn cu capiteluri bogat ornamentate. În partea superioară apare Ochiul lui Dumnezeu, iar lateral sunt amplasate statuile din lemn ale apostolilor Petru și Pavel.
Deasupra altarului este instalată orga, cele două componente alcătuind un ansamblu unitar. Dispunerea instrumentului pe galeria ridicată deasupra altarului concentrează în partea estică principalele elemente vizuale și muzicale ale interiorului.
Amvonul și cristelnița
Amvonul a fost realizat în 1822, în același stil clasicist cu altarul și corpul orgii. Cristelnița datează din același an și completează programul coerent de mobilare a noii biserici.
Altarul, amvonul, cristelnița și prospectul orgii formează astfel un ansamblu conceput la aproximativ un deceniu după finalizarea construcției.
Mobilierul provenit din biserica veche
În actualul edificiu au fost păstrate piese provenite din biserica medievală. Printre acestea se numără lăzi și grinzi datate în 1666 și 1724, precum și bănci pictate din 1793.
Aceste obiecte permit urmărirea continuității dintre vechiul lăcaș și biserica ridicată în secolul al XIX-lea. Strana datată 1793 prezintă și desenul interpretat ca posibilă reprezentare a unei construcții ecleziastice anterioare.
Orga lui Johann Thois
Prima mențiune despre muzica de orgă la Criț datează din 1699, când în sat sunt consemnați un organist și prezența unui constructor de orgi.
Instrumentul actual a fost construit de Johann Thois din Râșnov. În privința datării există două informații: unele consemnări indică anul 1813, corespunzător finalizării bisericii, în timp ce ansamblul format din altar, galerie și corpul orgii este datat în 1822. Este posibil ca instrumentul să fi fost construit în prima etapă și integrat sau definitivat în configurația actuală în 1822.
Orga are aproximativ 1.450 de tuburi, două manuale, pedalier și 20 de registre. În 1908 a fost reparată de firma Einschenk din Brașov.
În 2011 a început o restaurare amplă, inițiată și coordonată de Fundația Michael Schmidt. Proiectul, în valoare de aproximativ 50.000 de euro, a fost sprijinit de comunitatea originarilor din Deutsch-Kreuz, organizată în cadrul Asociației Sașilor Transilvăneni din Germania.
Lucrările au fost executate în atelierul din Hărman de restauratorii elvețieni Barbara Dutli și Ferdinand Stemmer. Instrumentul restaurat a fost inaugurat în iulie 2013.
Incinta fortificată
Curtina principală are un plan aproape eliptic și se adaptează reliefului colinei. Zidurile au o înălțime variabilă, cuprinsă între șase și opt metri, fiind prevăzute în partea superioară cu guri de tragere și deschideri pentru apărarea verticală.
Fortificația a fost ridicată în secolul al XV-lea și întărită cu cinci turnuri rectangulare amplasate în exteriorul curtinei. Turnurile aveau între două și trei niveluri. Unele erau acoperite cu acoperișuri piramidale, iar altele cu acoperișuri în două ape. Nivelurile defensive erau prevăzute cu creneluri și guri de aruncare.
Turnul sud-estic îndeplinea funcția de turn de poartă. Accesul era protejat printr-un sistem care permitea blocarea intrării.
Zwingerele
Fortificația cuprindea trei zwingere, spații defensive înguste amenajate între două curtine. Unul se afla în partea nordică, iar celelalte două spre sud.
În secolul al XVI-lea, curtina a fost dublată către nord, în jurul a trei turnuri, formând primul zwinger. În partea sudică au fost ridicate construcții destinate folosirii de către comunitate.
În secolul al XVIII-lea a fost adăugată spre sud o nouă curtină, cu plan pentagonal și fără elemente de flancare. Această extindere a format încă o zonă exterioară protejată și a mărit suprafața ansamblului.
Fântâna și spațiile pentru provizii
În interiorul cetății se află o fântână adâncă, înscrisă separat în Lista Monumentelor Istorice. Existența unei surse proprii de apă era esențială în timpul asediilor, când accesul în exteriorul fortificației devenea imposibil.
De-a lungul curtinei au fost amenajate spații pentru depozitare. În secolul al XIX-lea, după pierderea funcției militare, localnicii au făcut demolări parțiale și au construit hambare și alte anexe pentru provizii. O parte dintre aceste structuri se păstrează la interiorul zidurilor.
Atacuri și epidemii
În 1663, Criț a fost jefuit de trupele principelui Moldovei. Nu sunt precizate distrugerile produse atunci bisericii și fortificației.
În 1678, o epidemie de ciumă a provocat moartea a 77 de locuitori. Între 1699 și 1701, în comunitate s-au desfășurat procese de vrăjitorie.
În perioada 1700–1760, la Criț a existat și o comunitate de hutteriți, reprezentanți ai unei ramuri anabaptiste refugiate în Transilvania.
Transformările și degradările fortificației
După încetarea pericolului militar, unele componente defensive au fost înlăturate sau adaptate unor funcții gospodărești. În 1908 a fost deschisă o poartă largă lângă turnul vestic, pentru a facilita accesul în incintă.
Turnul de la vechea intrare sudică s-a prăbușit în 1925. În 1955 s-a surpat turnul din nord-est, dar acesta a fost reconstruit în forma sa anterioară în 1957.
Aceste intervenții explică asocierea actuală dintre componente medievale autentice, sectoare reconstruite și construcții gospodărești mai recente.
Restaurarea ansamblului
O restaurare amplă a bisericii a fost realizată cu finanțare europeană obținută de Biserica Evanghelică de Confesiune Augustană din România. Lucrările au fost finalizate în 2013.
Intervenția a cuprins edificiul, componentele sale arhitecturale și patrimoniul interior. Restaurarea orgii a fost desfășurată separat, dar s-a încheiat în același an.
După refacerea instrumentului, biserica a fost folosită și pentru concerte în care orga ocupă un rol central. Această funcțiune valorifică proprietățile acustice ale sălii și menține în uz patrimoniul muzical al comunității.
Știi mai multe despre Biserica fortificată din Criț – cele trei zwingere și orga lui Johann Thois? Spune și altora!