Biserica evanghelică fortificată din Brateiu – bazilica gotică și cetatea de la 1500
Biserica evanghelică fortificată din Brateiu, comuna Brateiu, județul Sibiu, se află în partea nordică a străzii centrale, lărgite în dreptul ansamblului.
A fost construită în secolul al XIV-lea ca bazilică gotică timpurie romano-catolică, închinată Sfintei Maria Magdalena. În secolele al XV-lea și al XVI-lea, biserica a fost transformată și fortificată prin ridicarea unui nivel de apărare deasupra corului și amenajarea unui drum de strajă la turnul-clopotniță. În jurul anului 1500 a fost construită și incinta întărită cu turn de poartă și bastion.
Ansamblul figurează în Lista Monumentelor Istorice și cuprinde: biserica evanghelică fortificată, datată în secolele al XIV-lea–al XVI-lea, transformată în secolul al XVIII-lea și în anii 1845–1846; incinta fortificată, cu turn de poartă și bastion, datată în jurul anului 1500.
Monumentul păstrează arcadele nordice ale bazilicii, corul cu absidă poligonală și boltă stelară, fragmente de pictură murală datate în 1481, o cristelniță gotică, două clopote medievale și o parte însemnată din sistemul defensiv.
Localitatea
Brateiu, în germană Pretai, în maghiară Baráthely, iar în dialectul săsesc Pretoa, este un sat de pe valea Târnavei Mari, situat la est de Mediaș.
Prima mențiune documentară datează din anul 1283. Într-un act care reglementa relațiile dintre episcopul Diecezei de Alba Iulia și preoții capitlului de Mediaș apare numele lui Siegfried de la Muntele Mariei – Siffridus de Monte Mariae.
Localitatea a mai fost consemnată sub formele Maro în 1289, Prathia în 1359 și 1516, respectiv Bretay în 1528. Denumirile românească și germană au fost puse în legătură cu latinescul protodiaconus, în timp ce numele maghiar Baráthely are semnificația de „satul călugărului”.
Brateiu făcea parte din capitlul și Scaunul Mediașului. În anul 1441, cu prilejul transferării funcției de jude regal la Biertan, Mihail din Brateiu este menționat în fruntea decanatului de Mediaș.
Comunitatea săsească
O conscripție prezintă comunitatea din Brateiu ca fiind alcătuită din 94 de capi de familie, șase văduve, patru păstori și un învățător. Această situație este atribuită anului 1359 într-o prezentare și anului 1516 în alta, fără ca diferența de datare să poată fi înlăturată.
Între 1524 și 1596 sunt menționați tineri din Brateiu care au urmat studii la Brașov și Viena. Datele reflectă legăturile comunității cu centrele școlare și universitare ale epocii.
În a doua jumătate a secolului al XVI-lea, sașii din Brateiu au adoptat Reforma protestantă, iar fosta biserică romano-catolică a devenit lăcaș de cult evanghelic.
Johannes Fabini și incunabulul din 1481
Între 1615 și 1639, preotul satului a fost Johannes Fabini. Acesta deținea incunabulul Opuscula plurima de Aurelius Augustinus, tipărit la Strasbourg în 1481.
Volumul se păstrează în prezent la Muzeul Național Brukenthal din Sibiu. Un alt preot cu numele Johannes Fabini a slujit în secolul al XIX-lea, după ce studiase la Berlin, Tübingen și Halle.
Bazilica gotică timpurie
În secolul al XIV-lea a fost construită o bazilică gotică timpurie, închinată Sfintei Maria Magdalena. O mică fereastră în arc semicircular, aflată în partea estică a bisericii, păstrează încă forme apropiate tradiției romanice.
Edificiul avea o navă centrală și două nave laterale, despărțite prin arcade. Din această organizare bazilicală se mai păstrează arcadele de pe latura nordică, sprijinite pe coloane și capiteluri tratate diferit.
Biserica a fost transformată în mai multe etape, astfel încât numai o parte a structurii bazilicii din secolul al XIV-lea mai poate fi identificată în construcția actuală.
Transformarea bazilicii în biserică-sală
Arcadele dintre nava centrală și nava laterală sudică au fost demolate, iar zidul sudic a fost supraînălțat. Prin această intervenție, spațiul bazilical a fost transformat într-o biserică-sală.
Pe latura nordică s-au păstrat trei arcade ogivale, împreună cu stâlpii și capitelurile lor. În fața acestora au fost ridicați pilaștri care susțin tavanul sălii.
Modificările au schimbat raportul inițial dintre nava centrală și colaterale, dar arcadele nordice permit reconstituirea parțială a organizării bazilicii gotice timpurii.
Capitelurile sculptate
Capitelurile stâlpilor păstrează un decor variat, format din măști și reprezentări animaliere. Printre figurile sculptate apare și un cap de femeie, interpretat drept posibila reprezentare a unei călugărițe.
Plastica arhitecturală este parțial degradată, însă constituie una dintre componentele figurative importante ale bisericii medievale.
Corul
Corul se încheie spre est printr-o absidă poligonală alcătuită din cinci laturi ale unui octogon. În jurul anului 1500, spațiul a fost acoperit cu o boltă stelară pe nervuri.
Contraforții exteriori au fost înălțați și legați prin arce, care susțin nivelul defensiv construit deasupra corului. Această intervenție a integrat sanctuarul în sistemul de apărare al bisericii.
Suprapunerea spațiului liturgic cu un cat fortificat este una dintre principalele transformări produse în etapa de la sfârșitul secolului al XV-lea și începutul secolului al XVI-lea.
Pictura murală din 1481
Pe pereții corului se păstrează fragmente de pictură murală medievală. Una dintre scene reprezintă Închinarea magilor.
Pe o filacteră scrisă cu minuscule gotice se poate citi anul 1481, care datează ansamblul pictural. Picturile au fost realizate înaintea construirii nivelului fortificat și a bolții stelare din jurul anului 1500.
Fragmentele rămase documentează programul iconografic al bisericii din perioada catolică, anterioară Reformei luterane.
Portalul vestic
Portalul vestic are arc frânt și o profilatură cu două retrageri, alcătuită din ciubuce și profile în formă de pară. Friza capitelurilor este decorată cu frunze de viță-de-vie.
Consolele care susțin partea superioară a portalului sunt decorate cu chipuri umane. O altă mască se află în zona de întâlnire a arcului frânt.
Decorația portalului este degradată, iar o parte a structurii sale se află sub nivelul actual al terenului.
Turnul-clopotniță
Turnul-clopotniță se ridică în partea vestică a bisericii și este încadrat de vechile nave laterale. Construcția sa gotică este datată în jurul anului 1450.
Pridvorul de la baza turnului este acoperit cu o boltă simplă în rețea. La nivelul superior a fost amenajat un drum de strajă rezemat pe console din lemn, protejat de un acoperiș piramidal.
Drumul de strajă permitea supravegherea împrejurimilor și apărarea laturii vestice a ansamblului.
Fortificarea bisericii
În jurul anului 1500, biserica a fost adaptată pentru apărare. Deasupra corului a fost construit un cat fortificat, iar turnul-clopotniță a primit un drum de strajă.
Nivelul defensiv al corului este susținut de arcele care leagă contraforții supraînălțați. Prin această soluție, partea răsăriteană a bisericii a dobândit funcții de observare și apărare.
Fortificarea edificiului s-a desfășurat în aceeași perioadă cu ridicarea incintei și cu boltirea stelară a corului.
Cristelnița
În cor se păstrează o cristelniță gotică din piatră. Decorul său aparține goticului târziu și cuprinde forme de trifoi și patrulob.
Piesa provine din amenajarea medievală a bisericii și a continuat să fie folosită după trecerea comunității la confesiunea evanghelică.
Altarul din 1512
În anul 1512 a fost realizat un altar care a rămas în biserică până la începutul secolului al XX-lea. Piesa a fost repictată în secolul al XVIII-lea.
În 1904, altarul a fost îndepărtat și ulterior distrus. Înlocuirea sa a dus la pierderea uneia dintre principalele componente ale mobilierului medieval.
Altarul neogotic
Altarul actual a fost ridicat în anul 1904, în stil neogotic. În centrul compoziției este reprezentat Hristos, flancat de apostolul Petru în partea stângă și de apostolul Pavel în partea dreaptă.
Noua piesă a preluat funcția altarului din 1512, fără să păstreze structura acestuia.
Orga
În anul 1797, Johann Jakobus Augustin a instalat o orgă cu un manual, pedalier și zece registre.
Instrumentul aparține perioadei de maximă dezvoltare demografică a comunității din Brateiu, atinsă spre sfârșitul secolului al XVIII-lea.
Clopotele medievale
În turn se păstrează un clopot din secolul al XV-lea, inscripționat: O rex gloriae, veni cum pace – „O, Rege al Gloriei, vino cu pace”.
Clopotul este decorat cu un relief reprezentând Răstignirea, însoțită de două personaje feminine.
Un al doilea clopot de mici dimensiuni datează tot din perioada anterioară Reformei. Acesta poartă patru reliefuri: o pasăre, un pelican, un grifon și o pasăre cu cap de leu.
Cele două piese păstrează iconografia și formulele religioase ale bisericii medievale catolice.
Ușa din 1710
Pe ușa de stejar a intrării sudice este înscris anul 1710. Data indică realizarea sau refacerea tâmplăriei după evenimentele militare care au afectat satul în secolul al XVII-lea.
Incinta fortificată
Incinta a fost construită în jurul anului 1500 și are un traseu oval sau poligonal neregulat, adaptat terenului. Spre nord, terenul coboară către Târnava Mare, iar în vest apărarea era întărită de un șanț adânc.
Zidul de centură se păstrează până la o înălțime de aproximativ șase metri și este sprijinit la intervale regulate de contraforturi exterioare. Inițial, curtina avea metereze și un drum de strajă din lemn. Aceste componente nu s-au păstrat.
Zidul era întărit de două construcții patrulatere: turnul de poartă și un bastion dreptunghiular cu două niveluri.
Turnul de poartă
Turnul de poartă se află în partea sudică a ansamblului și are cinci niveluri. Accesul de la parter este acoperit cu o boltă semicilindrică.
Intrarea era protejată cu o hersă, grilaj vertical care putea fi coborât pentru blocarea pasajului. Turnul apăra accesul principal și controla laturile sudică și estică ale incintei.
Bastionul
În apropierea turnului de poartă se afla o clădire defensivă dreptunghiulară, cu două niveluri. Împreună cu turnul masiv, aceasta întărea sectorul sudic și estic al fortificației.
Bastionul a fost demolat în 1906, odată cu o parte a zidului sudic.
Evenimente și transformări
În anul 1605, Brateiu a fost jefuit în timpul confruntărilor dintre principele Ștefan Bocskai și trupele imperiale.
În 1773, împăratul Iosif al II-lea a vizitat localitatea. În urma plângerilor privind starea precară a bisericii, amenințată de instabilitatea terenului mlăștinos, au fost luate măsuri pentru îmbunătățirea condițiilor locale. Satul a fost extins în direcția Sighișoarei, cursul Târnavei Mari a fost deviat, iar terenurile mlăștinoase din jur au fost drenate.
Biserica a fost transformată în secolul al XVIII-lea și a trecut printr-o nouă etapă de lucrări în anii 1845–1846.
Demolările din 1906
În anul 1906, partea sudică a zidului de incintă și bastionul dreptunghiular au fost demolate. Piatra rezultată a fost folosită pentru construirea unei săli destinate comunității.
Intervenția a întrerupt traseul fortificației și a eliminat o parte importantă a sistemului defensiv. Turnul de poartă și sectoare întinse ale curtinei s-au păstrat.
Evoluția comunității
În 1786, Brateiu avea 824 de locuitori, iar în 1910 populația ajunsese la 1.463 de persoane. În anul 1940 erau înregistrați 745 de locuitori.
Criza produsă de filoxeră a determinat o emigrare importantă spre Statele Unite ale Americii. Procesul de diminuare a comunității săsești a continuat în secolul al XX-lea.
În 1995, comunitatea evanghelică din Brateiu mai număra 24 de membri, iar slujbele erau oficiate de preotul din Mediaș.
Centrul de formare profesională
În anul 2008, în casa parohială evanghelică a fost înființat Centrul de formare profesională Kirchenburgen. Proiectul a rezultat din cooperarea dintre Biserica Evanghelică C.A. din România și Biserica Evanghelică din Kurhessen-Waldeck, Germania.
Centrul pregătește meșteri în domenii legate de construcții și de repararea corectă a bisericilor fortificate. Funcțiunea contemporană continuă legătura ansamblului cu practicile de conservare a patrimoniului construit.
Știi mai multe despre Biserica evanghelică fortificată din Brateiu – bazilica gotică și cetatea de la 1500? Spune și altora!