Biserica evanghelică din Rusciori – altarul din 1734 și orga Wegenstein
Biserica evanghelică se află în satul Rusciori, comuna Șura Mică, județul Sibiu. Edificiul a fost construit în secolul al XIII-lea ca o biserică-sală romanică, fără clopotniță, alcătuită dintr-o navă și un cor pătrat. În jurul anului 1500, deasupra corului a fost ridicat un turn care îndeplinește funcția de clopotniță. Alte renovări sunt consemnate în 1699 și 1725, iar mobilierul interior provine în principal din secolele al XVIII-lea și al XX-lea.
Monumentul este înscris în Lista Monumentelor Istorice. Din construcția romanică se păstrează arcul de triumf semicircular, o fereastră în peretele estic al corului, trei ferestre circulare zidite pe latura sudică a navei și portalul vestic, de asemenea zidit. Biserica adăpostește un altar din 1734, baldachinul amvonului pictat de Martinus Stock în 1735, un clopot din 1742 și orga construită de firma Wegenstein în 1926.
Identitatea confesională
Edificiul este prezentat uneori sub denumirea de „Biserica catolică din Rusciori”. Această identificare se referă la originea sa medievală, deoarece biserica a fost construită înaintea Reformei protestante și a funcționat inițial în cadrul cultului romano-catolic.
După adoptarea Reformei de către comunitățile săsești din Transilvania, lăcașul a devenit biserică evanghelică de Confesiune Augustană. Denumirea corespunzătoare etapei sale moderne este, prin urmare, aceea de biserică evanghelică sau fostă biserică evanghelică săsească.
Biserica romanică
Prima construcție a fost o biserică-sală de dimensiuni reduse. Planul său cuprindea o navă dreptunghiulară și un cor pătrat. Edificiul nu avea turn-clopotniță.
Arcul de triumf semicircular care desparte nava de cor reprezintă principalul element păstrat din secolul al XIII-lea. Forma sa aparține vocabularului arhitectural romanic și permite identificarea etapei inițiale, chiar dacă biserica a fost modificată ulterior.
În peretele estic al corului se păstrează o fereastră romanică de mici dimensiuni. Aceasta lumina spațiul altarului și făcea parte din organizarea inițială a construcției.
Peretele sudic al navei avea trei ferestre circulare, zidite în cursul transformărilor ulterioare. Contururile lor documentează sistemul de iluminare al bisericii medievale.
Portalul vestic
Accesul inițial se făcea prin portalul deschis în fațada vestică. Portalul a fost zidit, probabil în legătură cu modificarea circulației interioare și cu transformarea bisericii în jurul anului 1500.
Chiar dacă nu mai este utilizat, amplasamentul său rămâne vizibil în structura zidului și contribuie la reconstituirea configurației medievale.
Turnul ridicat peste cor
În jurul anului 1500, deasupra corului pătrat a fost construit un turn. Intervenția a schimbat proporțiile bisericii și a transformat partea estică în principalul accent vertical al monumentului.
Turnul îndeplinește funcția de clopotniță. Amplasarea sa peste cor aparține unei formule întâlnite la bisericile săsești medievale, unde partea estică a edificiului era supraînălțată și consolidată.
Construirea turnului a impus întărirea zidurilor corului și adaptarea legăturii cu nava. Arcul de triumf romanic a fost păstrat și integrat noii configurații.
Renovările din 1699 și 1725
Biserica a fost renovată în anii 1699 și 1725. Amploarea exactă a fiecărei intervenții nu este precizată, dar lucrările au precedat reamenajarea interiorului cu altarul și amvonul actuale.
Renovarea din 1725 poate fi pusă în legătură cu pregătirea unei noi amenajări liturgice. În deceniul următor au fost realizate altarul, în 1734, și baldachinul amvonului, în 1735.
Altarul
Altarul datează din anul 1734. Piesa aparține reamenajării interiorului evanghelic din prima jumătate a secolului al XVIII-lea.
Altarul a fost instalat în corul medieval, sub turnul-clopotniță. Prin datarea sa precisă, reprezintă principalul reper al mobilierului istoric păstrat în biserică.
Amvonul
Baldachinul amvonului a fost realizat în anul 1735, la un an după altar. Piesa a fost pictată de Martinus Stock.
Baldachinul avea atât rol decorativ, cât și funcție acustică, reflectând vocea predicatorului spre spațiul ocupat de comunitate. Altarul și amvonul alcătuiesc amenajarea liturgică din aceeași etapă a secolului al XVIII-lea.
Clopotele
Turnul adăpostește trei clopote. Unul dintre acestea datează din anul 1742 și aparține perioadei în care interiorul bisericii a fost dotat cu altarul și amvonul actuale.
Datarea celorlalte două clopote nu este precizată. Ansamblul a continuat să deservească biserica după renovările din prima jumătate a secolului al XVIII-lea.
Orga Wegenstein
Orga a fost construită în anul 1926 de firma W. E. Wegenstein și Fiii din Sibiu, unul dintre cele mai importante ateliere de orgi active în Transilvania în prima jumătate a secolului al XX-lea.
Instrumentul se păstrează în biserică și este funcțional. Orga reprezintă cea mai recentă piesă importantă a patrimoniului interior și documentează continuarea vieții muzicale și liturgice a comunității evanghelice în perioada interbelică.
Știi mai multe despre Biserica evanghelică din Rusciori – altarul din 1734 și orga Wegenstein? Spune și altora!