Ansamblul fortificat din Șaroș pe Târnave – turnul-clopotniță și altarul baroc din 1774 Biserica
Biserica evanghelică fortificată din Șaroș pe Târnave se află pe un deal situat la sud-vest de centrul localității, astăzi componentă a orașului Dumbrăveni, județul Sibiu.
Ansamblul s-a format în jurul unei bazilici gotice cu trei nave, construită în prima jumătate a secolului al XIV-lea și refăcută în secolul următor. Transformările defensive au inclus desființarea navelor laterale, fortificarea bisericii, construirea turnului-clopotniță și ridicarea unei incinte înalte, întărite cu turnuri și bastioane.
Ansamblul este clasat și cuprinde: biserica evanghelică; incinta fortificată cu turn, trei bastioane, fragment de capelă și turn de poartă; casa parohială.
Particularitatea ansamblului este suprapunerea mai multor etape arhitecturale: capela romanică din secolul al XIII-lea, biserica gotică din secolele al XIV-lea și al XV-lea, fortificația medievală târzie și amenajarea barocă a interiorului.
Localitatea
Șaroș pe Târnave, cunoscut anterior ca Șaroșu Săsesc, Șaroșul pe Târnave sau Șaroș, poartă în dialectul săsesc denumirile Schuersch și Šuerš, în germană Scharosch, Gross-Scharss ori Scharesch, iar în maghiară Szászsáros.
Data primei atestări este indicată diferit. Unele surse menționează anul 1282, în timp ce un document episcopal din 1283 îl amintește pe Henricus de Sarus, într-un act referitor la parohiile dependente de Mediaș. În 1532, Șaroș era consemnat ca sat liber, cu 121 de familii.
Capela romanică
Cea mai veche construcție păstrată fragmentar în ansamblu este o capelă romanică, datată probabil în jurul anului 1280. Ruinele sale au fost ulterior integrate în sectorul sudic al incintei și au fost interpretate uneori drept un bastion cu formă rotunjită.
Capela avea o absidă semicirculară. Pe peretele sudic se observă două arce de scut ale unei foste bolți în cruce, iar în colțul estic se păstrează o nișă pentru obiectele liturgice. În centrul peretelui se deschide o fereastră îngustă.
Bazilica gotică din secolul al XIV-lea
În prima jumătate a secolului al XIV-lea, comunitatea săsească a construit o bazilică gotică de mari dimensiuni. Edificiul avea trei nave, nu era prevăzut cu turn și se încheia spre est cu o absidă poligonală cu cinci laturi ale unui octogon.
Biserica a fost grav afectată în secolul al XV-lea, în timpul incursiunilor otomane. Reconstrucția a schimbat configurația clădirii și a pregătit transformarea ei într-un edificiu adaptat apărării.
Reconstrucția din secolul al XV-lea
În timpul refacerii, navele laterale ale bazilicii au fost demolate. Nava centrală a devenit spațiul principal al unei biserici-sală, iar în traveea estică a fost amenajat un transept cu tribune. Biserica a dobândit astfel un plan apropiat de forma unei cruci.
Corul a primit o boltă pe nervuri din piatră, susținută de semicoloane cilindrice angajate în zid, prevăzute cu capiteluri. Ferestrele gotice prezintă traforuri cu forme de inimă, „bule de pește” și motive patrulobate. Cheile de boltă sunt decorate cu motive vegetale, rozete și un chip uman.
Reconstrucția era terminată în 1422. O inscripție din sacristie consemnează sfințirea bisericii de către un trimis papal de la Roma. Lăcașul a primit hramurile Sfintei Elena și Sfântului Nicolae.
În 1502, plebanul Petru din Șaroș a solicitat papei permisiunea de a aduce relicve de la Biserica Sfântul Anastasie din Roma pentru biserica Sfânta Elena din Șaroș.
Fortificarea bisericii
Lucrările la incinta fortificată au început în 1483. Zidul a fost construit pe traseul unui poligon neregulat, alungit pe direcția est–vest, și a fost întărit cu turnuri și bastioane.
Curtina atinge în unele sectoare o înălțime de aproximativ 8–10 metri. Partea superioară era prevăzută cu metereze și guri de aruncare. Drumul de strajă din lemn nu s-a păstrat, dar în zidărie sunt vizibile locașurile grinzilor care îl susțineau.
Sistemul defensiv a cuprins inițial cinci turnuri. Configurația păstrată este descrisă prin două turnuri și trei bastioane rectangulare, alături de turnul de poartă și fragmentul capelei romanice.
La nord se află un turn amplasat parțial în exteriorul curtinei. Cele trei niveluri ale sale sunt prevăzute cu ambrazuri. Fațadele păstrează urme ale unei decorații pictate în alb, roșu și negru.
Turnul de poartă
Accesul în incintă se face printr-un turn de poartă cu două niveluri, amplasat la sud de biserică. Intrarea putea fi închisă cu o hersă, grilaj vertical coborât pentru blocarea pasajului.
Fațada exterioară este prevăzută deasupra porții cu trei breteșe, mici construcții în consolă având deschideri pentru aruncarea proiectilelor sau a lichidelor asupra atacatorilor. Turnul controla singura intrare principală în spațiul fortificat.
Turnul-clopotniță
Turnul-clopotniță a fost construit în fața fațadei vestice a bisericii la începutul secolului al XVI-lea, lucrările fiind datate în jurul anului 1510. Inițial, nivelul superior era înconjurat de un drum de strajă sprijinit pe console din lemn.
Ceasul turnului a fost instalat în secolul al XVII-lea. În 1807 a fost înnoită sfera din vârf, în care au fost introduse documente și monede. În anul următor, turnul a fost supraînălțat cu un etaj și a primit forma actuală.
Altarul
Lucrările de renovare începute în 1772 au inclus refacerea plafonului bisericii. În 1774, meșterul Johann Folbarth din Sighișoara a instalat altarul baroc în cor. Numele autorului este consemnat printr-o inscripție.
În centrul altarului se află un crucifix sculptat în lemn, amplasat în fața unui peisaj pictat. Compoziția este flancată de statuile lui Moise și Aaron. Registrul superior conține Ochiul lui Dumnezeu, încadrat de doi îngeri care țin o patenă și un potir. Predela cuprinde o cutie din lemn destinată obiectelor sacramentale. Ornamentația combină elemente baroce și rococo.
Orga
Orga a fost construită de Friedrich și Wilhelm Maetz din Biertan și instalată în 1842. Instrumentul are un manual, pedalier și 14 registre. Carcasa sa aparține stilului baroc.
Pe laturile navei se păstrează tribune din lemn cu bănci, amenajate pentru mărirea capacității spațiului liturgic.
Clopotele și obiectele liturgice
În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, comunitatea a cumpărat de la Mediaș un potir. În aceeași perioadă a fost returnat clopotul mijlociu, care se păstrează în turn.
Biserica a fost folosită în 1760 și ca spațiu de depozitare, funcție determinată de rolul economic și defensiv al incintei.
Distrugeri și reparații
În 1605, trupele secuiești din armata principelui Ștefan Bocskai au atacat și devastat biserica fortificată. Satul a fost jefuit și incendiat, iar războaiele din secolul al XVII-lea au redus comunitatea la numai cinci familii. Data 1649, înscrisă pe peretele sudic al bisericii, consemnează o renovare.
Un incendiu izbucnit în 1776 a distrus 60 de case și a avariat acoperișurile turnurilor de apărare. Acestea au fost refăcute în anii următori.
În 1966, un fulger a distrus complet acoperișul și a afectat ceasurile și instalația electrică. Reparațiile au fost executate în cursul aceluiași an.
Zidul de apărare a fost refăcut în 2005 cu implicarea membrilor comunității săsești originare din localitate. Între 2014 și 2020, ansamblul a făcut obiectul unui proiect de restaurare.
Casa parohială este inclusă distinct în ansamblul clasat.
Știi mai multe despre Ansamblul fortificat din Șaroș pe Târnave – turnul-clopotniță și altarul baroc din 1774 Biserica? Spune și altora!