Biserica evanghelică din Senereuș – incinta medievală și altarul lui Carl Dörschlag
Biserica evanghelică din Senereuș se află pe o colină din partea estică a satului Senereuș, comuna Bălăușeri, județul Mureș. Actualul edificiu a fost construit între 1870 și 1873, în stil neogotic, după demolarea bisericii-sală medievale închinate Sfântului Mihail.
Din ansamblul anterior se păstrează turnul de poartă și clopotniță din sud-vest, turnul sudic, turnul nord-estic și fragmente ale incintei. Pe un canat de stejar al porții este înscris anul 1568, iar turnul nord-estic poartă o inscripție latină din 1553.
Ansamblul este format din Biserica evanghelică si Incinta fortificată cu turnurile.
Biserica actuală păstrează cristelnița octogonală din piatră și două strane provenite din edificiul medieval. Mobilierul neogotic a fost realizat în ultimele decenii ale secolului al XIX-lea. Altarul din 1884 cuprinde o pictură de Carl Dörschlag, iar orga instalată în 1881 a fost construită de Wilhelm Hörbiger.
Localitatea
Senereuș, numit în trecut Senarăuș, este cunoscut în dialectul săsesc sub forma Tsendersch, în germană Zendersch, Zendrisch sau Senbersch, iar în maghiară Szénaverős. Satul este situat într-o vale din partea sudică a bazinului Târnavei Mici, în amonte de Filitelnic.
Prima mențiune documentară datează din 1430, când așezarea apare sub numele Zenaweres. Senereușul a fost un sat dependent de proprietari nobili. Poziția și hotarul său au determinat ipoteza că ar fi fost întemeiat ca așezare viticolă secundară a Zagărului.
În 1793, pădurile și pășunile au fost împărțite între nobili, iar viile și terenurile obținute prin defrișare au fost luate de la țărani. Rezistența comunității a determinat, în 1795, cantonarea militarilor în sat timp de trei luni și întemnițarea unor membri ai conducerii locale.
Între 1850 și 1880, comunitatea a reușit să cumpere proprietățile foștilor stăpâni nobiliari.
Biserica medievală
În Evul Mediu a fost ridicată o biserică-sală gotică, având hramul Sfântului Mihail. Data construirii nu este cunoscută exact, fiind încadrată între secolele al XIV-lea și al XV-lea.
Nava și corul aveau ziduri groase, sprijinite prin contraforturi. Biserica a fost înconjurată în secolul al XVI-lea cu o incintă din piatră, întărită cu trei turnuri.
După Reforma religioasă, comunitatea săsească din Senereuș a trecut la confesiunea luterană, iar biserica a fost adaptată noului cult.
Edificiul medieval a fost demolat în 1870. Din mobilierul său au fost păstrate cristelnița din piatră și două strane datate în 1540 și 1582.
Fortificarea bisericii
Zidul de incintă și turnurile au fost construite în principal în secolul al XVI-lea. Sistemul cuprindea:
- turnul de poartă și clopotniță din sud-vest;
- turnul sudic;
- turnul nord-estic;
- curtina din piatră.
Singurul acces în incintă se realiza prin parterul turnului de poartă. Acesta putea fi închis cu canaturi masive din stejar.
Turnurile aveau atât funcție defensivă, cât și spații care puteau fi folosite pentru locuire sau depozitare în timpul atacurilor.
Turnul de poartă și clopotnița
Turnul de poartă se află în sectorul sud-vestic al incintei. Parterul este străbătut de accesul boltit, iar pe unul dintre canaturile din stejar este înscris anul 1568. Această dată indică terminarea porții sau o etapă importantă a construirii turnului.
Parterul este acoperit cu o boltă pe nervuri. Deasupra sa se ridică patru niveluri din cărămidă, separate prin planșee cu grinzi și prevăzute cu deschideri defensive.
Al cincilea nivel are o galerie din lemn, închisă cu pereți tot din lemn. Aici se află camera clopotelor. Turnul putea fi folosit pentru locuire în timpul conflictelor.
În turn sunt instalate:
- un clopot mic, turnat în 1758 de Joseph West din Sighișoara;
- un clopot mare, datat în 1923.
- Turnul sudic
Turnul sudic este amplasat pe traseul incintei, aproximativ jumătate din corpul său fiind proiectat în exteriorul curtinei. Această dispunere permitea flancarea zidului.
Turnul are trei niveluri prevăzute cu guri de tragere și este acoperit cu un acoperiș piramidal înalt.
Turnul nord-estic
Al treilea turn se află la nord-est de biserică. Prezența unui horn și a ferestrelor mici arată că nivelurile sale superioare puteau fi locuite.
La etajele al treilea și al patrulea se păstrează câte două ambrazuri. Turnul poartă o inscripție latină din anul 1553, care oferă un reper pentru datarea fortificării.
Incinta și construirea noii biserici
În anul 1868, sectorul estic al zidului de incintă a fost demolat pentru a face loc corului noii biserici. Edificiul proiectat era mai lung decât biserica medievală, astfel încât partea estică a acestuia a depășit traseul vechii curtine.
Fragmente ale zidului s-au păstrat alături de cele trei turnuri. Ansamblul este accesibil dinspre sat printr-o scară cu aproximativ 100 de trepte, construită lângă fosta școală.
Biserica neogotică din 1870–1873
Vechea biserică a fost demolată în 1870. Până în 1873, comunitatea a ridicat pe amplasamentul său o biserică-sală mai mare, în stil neogotic.
Nava este acoperită cu o boltă în cruce, împărțită în travee prin arce dublouri masive. Pe laturile nordică, sudică și vestică se desfășoară tribune din lemn, sprijinite pe coloane.
Altarul, amvonul, coronamentul amvonului, stranele corului și celelalte componente principale au fost realizate în forme neogotice.
Stranele medievale
Din vechea biserică au fost păstrate două strane datate în 1540 și 1582. Fragmentele lor se află în zona porții turnului-clopotniță.
Strana din 1540 poartă o inscripție latină care menționează fondatorii și anul realizării.
Cristelnițele
Sub orgă se păstrează vechea cristelniță din piatră, cu secțiune octogonală, provenită din biserica medievală. Piesa este datată în jurul anului 1540.
Pentru noua biserică a fost realizată o altă cristelniță, amplasată inițial în cor. Aceasta făcea parte din mobilierul neogotic, împreună cu amvonul, coronamentul său și stranele corului.
Cristelnița neogotică, amvonul, coronamentul și stranele corului se păstrează în prezent la muzeul din Schloss Horneck, Germania.
Altarul din 1884
Altarul neogotic datează din 1884. În centrul său se află o pictură realizată de Carl Dörschlag din Sibiu, care îl reprezintă pe Isus ținând un potir.
Piesa a fost realizată după finalizarea bisericii și aparține etapei de completare a mobilierului interior din ultimele decenii ale secolului al XIX-lea.
Orga veche
Vechea orgă a fost construită de Johannes Hahn în 1753 sau 1755. Diferența dintre cele două date nu este rezolvată de documentația cunoscută.
În 1824, Samuel Maetz a extins instrumentul cu două registre de pedalier. După construirea noii biserici și achiziționarea unei orgi mai mari, vechiul instrument a fost vândut în 1886 comunității din Idiciu.
Orga lui Wilhelm Hörbiger
În 1881, comunitatea din Senereuș a cumpărat o orgă construită de Wilhelm Hörbiger. Instrumentul avea 18 registre.
În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial au fost furate numeroase tuburi. În 1992, orga Hörbiger și vechiul instrument ajuns la Idiciu au fost vândute Bisericii Romano-Catolice „Sfântul Mihail” din Cluj-Napoca.
Evacuarea comunității săsești
În 1941, Senereușul avea 1.491 de locuitori, dintre care 1.321 erau germani.
Satul se afla în apropierea frontierei româno-ungare stabilite în 1940. În septembrie 1944, locuitorii sași au fost evacuați. Aproximativ o treime dintre aceștia s-au întors în 1945.
Reducerea ulterioară a comunității a determinat transferarea unei părți a mobilierului și patrimoniului mobil către alte biserici și instituții.
Știi mai multe despre Biserica evanghelică din Senereuș – incinta medievală și altarul lui Carl Dörschlag? Spune și altora!