Biserica evanghelică din Șaeș – biserica-hală din 1820 și vestigiile incintei fortificate
Biserica evanghelică fortificată din Șaeș se află în satul Șaeș, comuna Apold, județul Mureș. Ansamblul cuprinde biserica evanghelică neoclasică, terminată în 1820, și vestigiile fortificației anterioare: fragmente ale zidului de incintă, un turn de apărare și o clădire fortificată folosită pentru depozitarea proviziilor.
Biserica actuală a fost construită după prăbușirea, în 1802, a vechiului edificiu romanic.
Ansamblul este înscris în Lista Monumentelor Istorice prin două poziții: biserica evanghelică; incinta fortificată, fragmente, turn și spații de depozitare fortificate.
Particularitatea monumentului constă în asocierea unei biserici-hale neoclasice, cu amenajare interioară unitară, cu elementele rămase din sistemul defensiv medieval.
Localitatea
Șaeș, întâlnit în documentele mai vechi și sub formele Șaieș, Șaeșiu, Săieș și Șais, este cunoscut în dialectul săsesc ca Schâs sau Šâs, în germană ca Schaas ori Schees, iar în maghiară ca Segesd.
Denumirea maghiară a fost pusă în legătură cu termenul seg, interpretat ca „în spatele colinei”. Satul s-a dezvoltat în apropierea Sighișoarei și s-a numărat, în ultimele patru secole, printre comunitățile săsești înstărite din împrejurimile orașului.
Biserica romanică
Înaintea edificiului actual, la Șaeș exista o biserică romanică. Forma, dimensiunile și etapele sale de construire nu sunt precizate, deoarece ruinele au fost înlăturate complet după prăbușirea construcției.
Vechea biserică s-a prăbușit în 1802. Pe terenul eliberat prin demolarea ruinelor a început construirea unui lăcaș mai încăpător, adaptat necesităților comunității evanghelice.
Construirea bisericii neoclasice
Noua biserică a fost terminată în 1820. Edificiul a fost conceput ca biserică-hală în stil neoclasic, cu un spațiu interior amplu, un cor mai îngust și un turn-clopotniță amplasat la vest.
Fațadele bisericii și ale turnului sunt articulate prin pilaștri și cornișe. Aceste elemente ordonează suprafețele exterioare și formează principala decorație arhitecturală a construcției.
Turnul este acoperit cu un acoperiș piramidal învelit cu țigle glazurate colorate. Deasupra acestuia se ridică un coif acoperit cu tablă.
Interiorul
Interiorul a fost amenajat în aceeași etapă cu ridicarea edificiului, fapt care îi conferă unitate stilistică. Arhitectura și mobilierul au fost concepute pentru noua biserică, fără integrarea unor componente cunoscute ale edificiului romanic demolat.
Ușa de acces aparține stilului empire. Prin proporții și decorație, aceasta reprezintă unul dintre elementele caracteristice ale amenajării de la începutul secolului al XIX-lea.
Fortificația
Din sistemul defensiv al ansamblului se păstrează fragmente ale zidului de incintă, un turn de apărare de mici dimensiuni și o clădire fortificată destinată probabil depozitării proviziilor.
Aceste vestigii aparțin unei etape anterioare construirii bisericii neoclasice. Reducerea fortificației la câteva componente izolate nu mai permite reconstituirea integrală a traseului incintei și a modului de organizare a apărării.
Clădirea fortificată pentru provizii
În interiorul fostei incinte se păstrează o construcție fortificată despre care se consideră că a servit drept spațiu pentru depozitarea proviziilor. Funcția sa era legată de protejarea rezervelor comunității în timpul atacurilor sau al refugiului în incintă.
După dispariția bisericii romanice și pe durata construirii noului edificiu, între 1802 și 1820, clădirea a fost folosită drept casă de rugăciuni. Această utilizare temporară a asigurat continuitatea serviciului religios până la terminarea bisericii neoclasice.
Construcția se află într-o stare avansată de degradare și este expusă riscului de prăbușire.
Josef Haltrich și comunitatea din Șaeș
De istoria comunității evanghelice din Șaeș este legată activitatea lui Josef Haltrich, pedagog, filolog, preot și cercetător al culturii săsești. Începând din 1869, acesta a condus Școala din Deal din Sighișoara. După trei ani a renunțat la funcția de rector și a devenit preot la Șaeș, unde a activat până la sfârșitul vieții și unde a fost înmormântat.
Haltrich publicase la Berlin, în 1856, o culegere de basme populare ale sașilor transilvăneni, apărută cu sprijinul lui Jacob Grimm. Activitatea sa documentează rolul parohiei din Șaeș în păstrarea culturii scrise și a tradițiilor comunității săsești din zona Sighișoarei.
Starea de conservare
Biserica prezintă degradări ale structurii și ale componentelor constructive. Clădirea fortificată destinată proviziilor este afectată mai grav, starea sa necesitând lucrări de consolidare pentru împiedicarea prăbușirii.
Fragmentele incintei și turnul de apărare necesită, la rândul lor, conservarea zidăriei păstrate. Intervențiile trebuie să țină seama de diferențele dintre componentele medievale ale fortificației și biserica neoclasică din secolul al XIX-lea.
Știi mai multe despre Biserica evanghelică din Șaeș – biserica-hală din 1820 și vestigiile incintei fortificate? Spune și altora!