Biserica „Sfântul Martin” din Sânmartin – turnul din 1749 și patrimoniul medieval
Biserica romano-catolică „Sfântul Martin” se află în satul Sânmartin, reședința comunei cu același nume din județul Harghita. Actualul edificiu baroc a fost construit între 1802 și 1817, pe locul unor biserici medievale succesive. Din ansamblul anterior a fost păstrat turnul ridicat în 1749, iar în interior se află statuia Fecioarei Maria din 1525, sculpturi baroce, o cruce veche și clopote datate în 1495 și 1688.
Biserica are o lungime de aproximativ 35 m și o lățime de 13 m. Turnul, înalt de 24 m, se află la vest, iar în jurul lăcașului se păstrează o incintă din piatră. Monumentul figurează în Lista Monumentelor Istorice.
Lăcașul se află sub patronajul Sfântului Martin, episcop de Tours, sărbătorit la 11 noiembrie. Biserica a fost sfințită la 14 iunie 1817 de Sándor Rudnay, episcop romano-catolic al Transilvaniei.
Localitatea
Sânmartin, în maghiară Csíkszentmárton, este situat în partea sudică a județului Harghita, în Depresiunea Ciucului, pe valea pârâului Vișag. Comuna cuprinde satele Sânmartin, Ciucani și Valea Uzului.
Descoperirile arheologice indică locuirea teritoriului din perioade anterioare Evului Mediu. Pe terasele pârâului Vișag au fost identificate vestigii ale culturilor Coțofeni și Wietenberg, fragmente ceramice dacice din secolele al II-lea î.Hr.–I d.Hr., un mormânt în cistă atribuit culturii amforelor sferice și tetradrahme thasiene.
Între 1762 și 1851, localitatea a făcut parte din Compania a IV-a a Primului Regiment Secuiesc de Infanterie. Din 1876 a aparținut comitatului Ciuc.
Biserica medievală
Prima biserică romano-catolică din Sânmartin a fost ridicată în secolul al XIV-lea, în forme romanice. În secolul al XV-lea, o parte a construcției a fost demolată și înlocuită cu elemente gotice.
Nu se cunosc în detaliu planul primei biserici și întinderea reconstrucției gotice. Piesele medievale păstrate în actualul edificiu confirmă însă existența și înzestrarea lăcașului anterior.
Vechea biserică a fost demolată în 1749. În același an a fost construit turnul păstrat în componența ansamblului actual.
Turnul din 1749
Turnul a fost ridicat în 1749 de Ferenc Szabó. Are o înălțime de aproximativ 24 m și prezintă elemente de factură gotică, deși aparține cronologic secolului al XVIII-lea.
La construirea bisericii baroce din 1802–1817, turnul nu a fost demolat, ci integrat noului edificiu. El constituie astfel principala componentă arhitecturală păstrată din ansamblul care a precedat actuala biserică.
Turnul adăpostește cele trei clopote istorice ale parohiei.
Construirea bisericii baroce
Actuala biserică a fost construită între 1802 și 1817. Edificiul a primit forme baroce și dimensiuni mai mari decât lăcașul anterior.
Partea răsăriteană a fost extinsă pentru amenajarea corului și a altarului. Biserica a ajuns la aproximativ 35 m lungime și 13 m lățime.
Lucrările au fost încheiate în 1817. La 14 iunie, biserica a fost sfințită de Sándor Rudnay, episcop romano-catolic de Alba Iulia. Patronul lăcașului a rămas Sfântul Martin de Tours.
Statuia Fecioarei Maria
Statuia Fecioarei Maria datează din anul 1525 și provine din biserica medievală. Până în 1870 a ocupat un loc în altarul principal.
Ulterior, sculptura a fost mutată lângă peretele nordic al bisericii. Piesa a fost revopsită, intervenție care a modificat aspectul policromiei originale.
Statuia este una dintre principalele componente păstrate din mobilierul medieval al parohiei.
Altarul și sculpturile lui Simon Hoffmayer
Altarul actual aparține amenajării baroce a bisericii. Sculpturile sale au fost realizate de Simon Hoffmayer, reprezentant al școlii de sculptură clujene din secolul al XVIII-lea.
Lucrările lui Hoffmayer sunt distincte de statuia Fecioarei Maria din 1525. Aceasta din urmă provine din biserica medievală, în timp ce sculpturile altarului aparțin etapei baroce.
În capela bisericii se păstrează și o cruce veche, inclusă în patrimoniul artistic al ansamblului.
Amvonul
Amvonul face parte din amenajarea interioară barocă. Împreună cu altarul și sculpturile atribuite lui Simon Hoffmayer, piesa documentează înzestrarea bisericii în perioada construirii actualului edificiu.
Picturile lui János Pap
În secolul al XIX-lea, suprafața de deasupra altarului principal a fost decorată cu picturi murale realizate de János Pap. Compozițiile reprezentau scene și personaje biblice.
Picturile au rămas vizibile până în anul 1960. Ulterior au fost acoperite sau înlăturate din amenajarea interioară.
Orga
Orga bisericii a fost construită de József Nagy, meșter originar din Brașov. Nu sunt precizate anul realizării, numărul manualelor și registrele instrumentului.
Clopotul din 1495
Clopotul mic datează din 1495 și cântărește aproximativ 300 kg. A fost păstrat din ansamblul medieval și integrat în turnul ridicat în secolul al XVIII-lea.
Datarea sa îl plasează în perioada transformării gotice a vechii biserici.
Clopotul din 1688
Clopotul mare a fost turnat în anul 1688 și cântărește aproximativ 800 kg. Inscripția sa îl invocă pe Sfântul Martin și îi atribuie clopotului un rol protector împotriva grindinei:
Sancte Martine et confessor, ora pro nobis Deum, ut hujus campanae ad quid locum pervenerit semper imber recedat – „Sfinte Martin, mărturisitorule, roagă-te pentru noi la Dumnezeu, pentru ca acolo unde ajunge sunetul acestui clopot grindina să se retragă”.
Partea finală a inscripției consemnează comunitatea din Ciucsânmartin, anul 1688 și numele turnătorului István Boltosch.
Clopotul dedicat Sfântului Ștefan
Al treilea clopot a fost realizat sau refăcut în anul 1770 și a fost dedicat Sfântului Rege Ștefan. El aparține perioadei dintre construirea turnului din 1749 și ridicarea actualei biserici.
În anii 1980, la Passau a fost turnat un clopot dedicat Sfintei Ecaterina, cu o greutate de aproximativ 1.150 kg.
Zidul de incintă
Biserica este înconjurată de un zid din piatră. Incinta delimitează curtea și spațiul funerar al parohiei.
Începând din 1819, în curtea bisericii au fost înmormântate persoane importante ale comunității și ale regiunii.
Capela
În ansamblul ecleziastic se află și o capelă romano-catolică. Aceasta păstrează o cruce veche, menționată între piesele importante ale patrimoniului parohial.
Știi mai multe despre Biserica „Sfântul Martin” din Sânmartin – turnul din 1749 și patrimoniul medieval? Spune și altora!