Biserica „Sfânta Maria Mică” din Racu – sanctuarul gotic și turnul cu simboluri enigmatice
Biserica romano-catolică „Sfânta Maria Mică” din Racu, județul Harghita, este un ansamblu alcătuit din biserică, o incintă fortificată și o construcție asemănătoare unei capele. Monumentul se află la marginea satului Gârciu, între două așezări, poziție explicată prin posibila sa folosire inițială de către mai multe comunități.
Istoria construirii bisericii este controversată. Vechile înregistrări parohiale și o inscripție realizată în secolul al XVIII-lea plasează începuturile edificiului în jurul anului 1270. Cercetările mai recente datează însă nava și sanctuarul la sfârșitul secolului al XV-lea, iar turnul pictat în secolul al XVII-lea. În 1758, biserica a fost reconstruită în stil baroc, când au fost realizate bolțile în cruce și porticul cu arcade din fața intrării sudice.
Sanctuarul păstrează bolta gotică pe nervuri din piatră, chei de boltă sculptate și ferestre în arc frânt. Pe partea dinspre navă a arcului de triumf se observă picturi murale reprezentând sfinte. Turnul, înalt de aproximativ 30 de metri, se individualizează prin desenele care au fost interpretate multă vreme drept simboluri păgâne.
Amplasarea bisericii
Biserica se află la marginea satului Gârciu, pe teritoriul comunei Racu. Amplasarea între două sate a fost pusă în legătură cu o posibilă funcție parohială comună.
Această explicație rămâne o ipoteză, nefiind însoțită de date documentare care să precizeze comunitățile deservite și perioada în care biserica ar fi avut un asemenea statut.
Datarea tradițională
Potrivit vechilor înregistrări ale parohiei, biserica ar fi fost construită între anii 1270 și 1280.
Datarea a fost preluată în secolul al XVIII-lea într-o inscripție latină realizată de Maximilianus Höllnek, conducătorul Institutului Astronomic din Viena. Textul este păstrat într-o transcriere incompletă: ... temporum di latim Ephsa et exibsia circa annum 1270 edificatum...
Inscripția indică ridicarea edificiului în jurul anului 1270, dar formularea transmisă este fragmentară și nu oferă informații asupra surselor folosite pentru stabilirea datei.
Cercetările privind construcția medievală
Cercetările recente pun sub semnul întrebării datarea întregului edificiu în secolele al XII-lea–al XIII-lea.
Nava și sanctuarul sunt atribuite probabil sfârșitului secolului al XV-lea. Datarea se bazează pe închiderea poligonală a sanctuarului, sistemul de contraforturi, ferestrele în arc frânt și fereastra estică zidită, care păstrează dantelăria din piatră.
În consecință, data din jurul anului 1270 poate desemna existența unei construcții anterioare sau poate reflecta o tradiție parohială, fără ca actualele informații să permită confirmarea acesteia.
Inscripția din 1507
În podul bisericii se păstrează o inscripție descoperită în anul 1944 de Géza Vámszer: Anno Domini 1507 (?) Hoc opus fecit Petrus Zabya – „În anul Domnului 1507 (?), această lucrare a făcut-o Petrus Zabya”.
Lectura anului este însoțită de semnul întrebării. Inscripția îl menționează pe Petrus Zabya în legătură cu o lucrare efectuată asupra bisericii, dar nu precizează componenta executată.
Nava
Nava aparține probabil construcției de la sfârșitul secolului al XV-lea, dar a fost modificată substanțial în timpul refacerii baroce din 1758.
În această etapă au fost construite bolțile în cruce care acoperă spațiul. Nu sunt precizate forma și structura sistemului anterior de acoperire.
Sanctuarul gotic
Sanctuarul se încheie poligonal și este sprijinit la exterior de contraforturi. Acesta păstrează două ferestre în arc frânt și o fereastră estică zidită, prevăzută cu dantelărie din piatră.
Principala componentă medievală este bolta pe nervuri din piatră. Cheile de boltă sunt decorate cu sculpturi, ale căror reprezentări nu sunt precizate.
Structura sanctuarului este atribuită goticului târziu și susține datarea acestei părți a bisericii la sfârșitul secolului al XV-lea.
Arcul de triumf și picturile murale
Sanctuarul este separat de navă printr-un arc de triumf gotic.
Pe partea arcului orientată către navă se păstrează picturi murale reprezentând sfinte. Identitatea personajelor, datarea și întinderea inițială a ansamblului pictat nu sunt precizate.
Turnul
Turnul bisericii are o înălțime de aproximativ 30 de metri. El cuprinde elemente gotice și baroce, rezultate din etapele succesive de construire și transformare.
O datare mai veche susține că turnul a fost supraînălțat în secolul al XVI-lea. Cercetările recente îl plasează însă în secolul al XVII-lea și exclud apartenența sa la perioada dinastiei Árpád.
Un argument este raportul dintre turn și șarpanta navei gotice: construcția se aliniază cu aceasta și nu apare ca o structură mai veche. De asemenea, mortarul pe care au fost realizate desenele este identic cu primul mortar dintre pietrele turnului, indicând executarea picturilor în etapa sa inițială.
Desenele turnului
Turnul se individualizează printr-un ansamblu de desene fără analogii directe în regiune. O parte a literaturii le-a interpretat ca simboluri păgâne și a folosit această interpretare pentru datarea turnului în secolele al XII-lea–al XIII-lea.
Cercetările recente contestă această ipoteză și susțin realizarea desenelor în secolul al XVII-lea. Identitatea mortarului pictat cu mortarul inițial al zidăriei indică faptul că imaginile sunt contemporane cu construirea turnului.
Reconstrucția barocă din 1758
În anul 1758, biserica a fost reconstruită în stil baroc. În această etapă au fost realizate bolțile în cruce ale navei și porticul din fața intrării sudice.
Porticul are o structură cu arcade și marchează accesul în biserică. Intervenția din 1758 a definit o parte importantă a formei actuale a edificiului.
Afirmația potrivit căreia biserica ar fi fost construită în secolul al XVIII-lea trebuie raportată la această refacere barocă, deoarece sanctuarul și alte componente gotice sunt anterioare.
Altarul principal
Altarul principal este dedicat Nașterii Fecioarei Maria. Pictura centrală a fost realizată în anul 1794 de Mátyás Veres.
Întregul altar a fost donat de Mihály Burján din Alba Iulia. În biserică se păstrează o cristelniță veche, sculptată integral din piatră.
Zidul de incintă
Biserica este înconjurată de un zid de protecție cu plan neregulat, datat în secolul al XVII-lea.
Intrarea în incintă are o fațadă arcuită în stil baroc.
La sud-est de sanctuar, legată de zidul incintei, se află o construcție cu închidere poligonală, asemănătoare unei capele. Funcția sa inițială nu este cunoscută.
Hramul
Biserica poartă hramul Nașterii Maicii Domnului, cunoscut și sub denumirea „Sfânta Maria Mică”.
Sărbătoarea hramului este celebrată anual la 8 septembrie.
Știi mai multe despre Biserica „Sfânta Maria Mică” din Racu – sanctuarul gotic și turnul cu simboluri enigmatice? Spune și altora!