Biserica romano-catolică din Mihăileni – Legenda Sfântului Ladislau și altarul baroc
Biserica romano-catolică „Sfântul Mihail” din Mihăileni, comuna Mihăileni, județul Harghita, este un edificiu medieval înconjurat de un zid de incintă înalt de aproximativ trei metri.
Biserica reunește elemente romanice, gotice, renascentiste și baroce, rezultate din etapele succesive de construire, refacere și restaurare.
Miklós Endes plasează construirea primei biserici în anul 1198, în timp ce o altă datare indică ridicarea edificiului actual, probabil pe temeliile celui anterior, în jurul anului 1490. Intrarea vestică interioară păstrează o ușă datată probabil în secolele al XIII-lea–al XIV-lea, iar sanctuarul aparține goticului târziu.
Monumentul se individualizează prin fragmentele picturii murale dedicate Legendei Sfântului Ladislau, realizată în jurul anului 1420, prin frescele exterioare și prin pictura barocă a altarului, care îl reprezintă pe Arhanghelul Mihail. Turnul cu patru niveluri a fost afectat de atacurile din 1661 și 1694 și reconstruit la începutul secolului al XVIII-lea.
Localitatea
Mihăileni este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Harghita. Localitatea este menționată documentar pentru prima dată în anii 1332–1334, sub forma de Sancto Michaele sau S. Michaele.
Denumirea indică legătura așezării cu hramul Sfântului Arhanghel Mihail. Biserica și localitatea apar astfel împreună în primele documente cunoscute din secolul al XIV-lea.
În Mihăileni a fost redactată în anul 1639 una dintre cele mai vechi legi sătești cunoscute. Documentul reflectă participarea comunității la luarea în comun a deciziilor.
Prima biserică
Potrivit lui Miklós Endes, prima biserică din Mihăileni a fost construită în anul 1198. Această datare indică existența unui edificiu anterior celui gotic păstrat astăzi.
O altă cronologie plasează în jurul anului 1490 construirea unei biserici pe temeliile vechiului lăcaș. Diferența dintre cele două date poate corespunde unor etape distincte: existența unei prime biserici la sfârșitul secolului al XII-lea și ridicarea sau reconstruirea edificiului în forme gotice la sfârșitul secolului al XV-lea.
Elementele arhitecturale păstrate aparțin mai multor perioade și nu permit atribuirea întregii construcții unui singur moment.
Planul bisericii
Nava are o lungime de aproximativ 10,20 metri și o lățime de 6,60 metri. Colțurile sale de sud-vest și nord-vest sunt sprijinite de contraforturi masive. Pe latura sudică este atașată o aripă laterală.
Sanctuarul are o închidere poligonală și este întărit la colțuri prin contraforturi. Descrierile disponibile nu sunt unitare asupra configurației exacte: una menționează o închidere prin trei laturi ale octogonului, iar alta indică cinci laturi. Sanctuarul are trei ferestre cu închidere semicirculară.
Lungimea de 10,3 metri și lățimea de 6,6 metri apar într-o descriere a părții poligonale a construcției, în timp ce dimensiunile apropiate de 10,20 × 6,60 metri sunt atribuite în altă descriere navei. În lipsa unei relevări arhitecturale care să clarifice măsurătorile, datele trebuie păstrate separat.
Intrarea vestică
Intrarea interioară din vest este legată de navă și păstrează o ușă datată probabil în secolele al XIII-lea–al XIV-lea. Aceasta ar putea reprezenta cea mai veche componentă arhitecturală conservată a bisericii.
Datarea nu este confirmată printr-o inscripție, fiind formulată pe baza caracteristicilor piesei.
Sanctuarul gotic
Sanctuarul este realizat în stil gotic târziu. Spațiul este boltit, iar colțurile exterioare sunt sprijinite de contraforturi.
Pe unul dintre pereții interiori se păstrează stemele sculptate ale familiei nobiliare Hontpázmány și voievodului transilvănean Ioan de Szentgyörgy. Aceste însemne sunt legate de patronajul nobiliar exercitat asupra bisericii.
În decorul sculptat sunt semnalate și două scuturi. Unul îl reprezintă pe Hristos suferind, iar celălalt are forma unui trandafir și o simbolizează pe Fecioara Maria.
Reprezentarea Legendei Sfântului Ladislau
Fragmentele picturii murale dedicate Legendei Sfântului Ladislau au fost descoperite în zona actualului cor. Fresca a fost realizată în jurul anului 1420, însă numai câteva părți ale compoziției mai sunt vizibile.
Imaginea inițială cuprindea momentul în care episcopul de Oradea îl binecuvânta pe regele Ladislau înaintea plecării la luptă.
În registrul inferior se disting partea superioară a corpului și chipul Sfântului Ladislau. Alături se păstrează figura fetei din scena Decapitării.
Picturile din sanctuar
În sanctuar au fost identificate două medalioane datate în anul 1934. Acestea reprezintă Buna Vestire și Cina cea de Taină.
Medalioanele aparțin unei etape moderne de decorare a interiorului și sunt distincte cronologic de fragmentele picturii medievale dedicate Sfântului Ladislau.
Frescele exterioare
Pe pereții exteriori ai bisericii se păstrează fragmente de pictură murală. Una dintre scene o reprezintă pe Sfânta Elisabeta vindecând un copil bolnav.
O altă pictură o înfățișează pe Fecioara Maria alăptându-l pe Pruncul Isus. Cele două reprezentări completează ansamblul de pictură murală păstrat la exteriorul și în interiorul bisericii.
Turnul
Turnul bisericii are patru niveluri. În partea superioară se deschid ferestre arcuite.
Accesul din exterior se realizează printr-o ușă monumentală din piatră, realizată în stil renascentist și datată la sfârșitul secolului al XVI-lea.
Turnul a fost afectat în repetate rânduri de atacurile desfășurate în secolul al XVII-lea. Forma sa actuală cuprinde și componente rezultate din reconstrucția de la începutul secolului al XVIII-lea.
Zidul de incintă
Biserica este înconjurată de un zid de incintă datat în secolul al XVII-lea. Zidul are o înălțime de aproximativ trei metri.
Incinta delimitează și protejează spațiul bisericii. Nu sunt precizate existența unui drum de strajă, dispunerea meterezelor sau prezența unor turnuri de apărare.
Zidul este clasat separat în cadrul ansamblului monument istoric, sub codul LMI HR-II-m-A-12875.02.
Atacul din 1661
În anul 1661, Mihăileni a fost atacat de trupe turco-tătare. Biserica și turnul au suferit distrugeri importante.
Nu sunt precizate componentele afectate și nici lucrările realizate imediat după atac.
Unul dintre clopotele turnului a fost turnat în anul 1666, la cinci ani după această distrugere.
Atacul din 1694 și reconstruirea turnului
În anul 1694, tătarii au atacat pentru ultima dată satul Mihăileni. Turnul bisericii a fost din nou avariat.
La începutul secolului al XVIII-lea, turnul a fost reconstruit. Nu este cunoscut anul exact al lucrărilor și nici măsura în care structura anterioară a fost păstrată.
Renovările bisericii
Prima renovare menționată a bisericii a avut loc în anul 1552. Alte intervenții sunt consemnate în 1819 și 1859.
Informațiile referitoare la lucrările din secolul al XIX-lea nu formează o cronologie unitară. Sunt menționați Balázs Orbán și Károly Benkő, precum și permisiunea acordată de episcopul Ignác Szepesy în anul 1823. Întrucât raportul dintre aceste nume și date nu este clar precizat, ele nu pot fi atribuite cu certitudine unei singure intervenții.
Altarul baroc
Pictura centrală a altarului îl reprezintă pe Sfântul Arhanghel Mihail, patronul bisericii. Lucrarea originală a fost realizată în anii 1700.
Pentru o perioadă îndelungată, pictura a fost acoperită de o altă pânză, mai recentă, care îl reprezenta tot pe Arhanghelul Mihail, într-o formulă adaptată canoanelor perioadei în care fusese realizată.
Potrivit relatării păstrate de comunitate, pictura veche a fost redescoperită accidental în timpul lucrărilor recente. Schela instalată în fața altarului s-ar fi prăbușit și ar fi rupt pânza mai nouă, scoțând la iveală imaginea originală. Pictura veche a fost ulterior restaurată și este din nou vizibilă.
Descrierea din 1929
Prima descriere detaliată cunoscută a monumentului a fost realizată în anul 1929 de József Sebestyén.
Aceasta constituie un reper pentru cunoașterea arhitecturii bisericii și a elementelor sale istorice înaintea intervențiilor ulterioare.
Reabilitarea din 2021
Biserica a fost reabilitată în anul 2021. Lucrările au vizat edificiul și componentele sale istorice, inclusiv picturile murale și altarul.
După încheierea intervenției, accesul în interior este permis numai în timpul slujbelor religioase. În afara acestora, monumentul poate fi văzut doar la exterior.
Știi mai multe despre Biserica romano-catolică din Mihăileni – Legenda Sfântului Ladislau și altarul baroc? Spune și altora!