Biserica reformată din Cușmed – sanctuarul gotic și clopotnița de lemn din 1747
Biserica reformată din Cușmed se află în satul Cușmed, comuna Atid, județul Harghita.
Ansamblul cuprinde biserica medievală, clopotnița separată din lemn, ridicată în 1747, și zidul de incintă din secolul al XVIII-lea. Originile edificiului sunt plasate în secolul al XIII-lea, existența parohiei romano-catolice fiind confirmată documentar în 1333. Forma arhitecturală păstrată a fost definită în mare parte prin reconstrucția gotică din secolul al XV-lea.
Principalele sale componente patrimoniale sunt nava și sanctuarul gotic, ancadramentul de piatră cu decor de tip „aripi de rândunică”, picturile murale medievale, tavanul casetat al sanctuarului din 1714 și clopotnița de lemn din 1747.
Localitatea
Cușmed, în maghiară Küsmöd, este un sat din comuna Atid, județul Harghita. Denumirea localității provine de la pârâul din apropiere, al cărui nume maghiar este interpretat cu sensul de „albie secată”.
Satul este menționat pentru prima dată în registrul dijmelor papale din 1333, sub forma Kusmend. Documentul consemnează și preotul parohiei, confirmând existența unei comunități catolice organizate la acea dată.
Biserica medievală
Originile bisericii au fost plasate în secolul al XIII-lea, într-o etapă în care arhitectura romanică era încă răspândită în Transilvania. Nu sunt însă precizate componentele romanice care s-ar fi păstrat în mod cert în construcția actuală.
În 1333 funcționa la Cușmed o biserică parohială romano-catolică, dedicată Fecioarei Maria. Edificiul avea dimensiuni importante în raport cu așezarea, deoarece asigura serviciul religios și pentru comunitățile din apropiere.
Biserica medievală a fost refăcută substanțial în secolul al XV-lea. În urma acestui șantier, edificiul a primit caracteristicile gotice care îi definesc forma păstrată.
Reconstrucția gotică
La mijlocul secolului al XV-lea, biserica a fost renovată cu sprijinul lui Ioan de Hunedoara, după bătălia de la Sântimbru. Nava și sanctuarul aparțin, în configurația lor principală, acestei etape.
Sanctuarul este închis spre est cu cinci laturi ale unui octogon, soluție caracteristică arhitecturii gotice. Ferestrele și portalurile sculptate păstrează, de asemenea, elemente ale șantierului medieval târziu.
Un ancadrament din piatră prezintă un profil decorativ descris drept motiv cu „aripi de rândunică”. Elementul a fost pus în legătură cu goticul târziu și cu activitatea atelierelor de pietrari din Buda. Această apropiere stilistică sugerează circulația modelelor și a tehnicilor de prelucrare a pietrei între centrele regatului și comunitățile din estul Transilvaniei.
Nava și sanctuarul
Biserica este alcătuită din navă și sanctuar. Cele două componente păstrează trăsături gotice dobândite în timpul reconstrucției din secolul al XV-lea.
Sanctuarul poligonal constituie partea arhitecturală cea mai expresivă. În interiorul său se află tavanul casetat datat în 1714, introdus după trecerea comunității la confesiunea reformată.
Prin suprapunerea structurii gotice și a amenajărilor din lemn de la începutul secolului al XVIII-lea, interiorul documentează două etape distincte: biserica romano-catolică medievală și reorganizarea protestantă a spațiului liturgic.
Picturile murale
Pe peretele sudic al navei, în apropierea arcului de triumf, se păstrează sub straturile de var fragmente de pictură murală medievală. Acestea au devenit vizibile în timpul renovării din 1884.
Compoziția identificată o reprezintă pe Fecioara Maria încoronată, ținându-l pe Pruncul Isus pe brațul drept. Imaginea aparține programului iconografic al bisericii romano-catolice și este legată de vechiul hram marian.
Acoperirea picturilor cu var s-a produs după adoptarea cultului reformat, când reprezentările figurative medievale nu mai corespundeau noii organizări confesionale. Fragmentele conservate documentează decorul interior anterior Reformei.
Trecerea la cultul reformat
În timpul Reformei Protestante, locuitorii catolici ai satului au adoptat confesiunea reformată, iar biserica a trecut în folosința noii comunități.
Schimbarea confesională a determinat reorganizarea interiorului. Picturile medievale au fost acoperite, iar spațiul a fost adaptat unui cult centrat pe predică și pe lectura Scripturii. Ferestrele, portalurile și structura gotică au fost însă păstrate.
Tavanul casetat al sanctuarului, realizat în 1714, aparține acestei etape postmedievale și reprezintă principala intervenție artistică legată de folosirea reformată a edificiului.
Tavanul casetat din 1714
Sanctuarul este acoperit cu un tavan casetat datat în 1714. Soluția înlocuiește sau maschează sistemul de acoperire anterior și se înscrie în tradiția tavanelor din lemn folosite în bisericile reformate transilvănene.
Tavanul constituie o componentă distinctă față de zidăria gotică a sanctuarului. El documentează modul în care interiorul medieval a fost adaptat cerințelor comunității reformate fără demolarea structurii principale.
Clopotnița de lemn
Clopotnița se află separat de corpul bisericii și a fost construită în 1747. Structura este realizată din lemn și formează, împreună cu biserica și zidul de incintă, un ansamblu caracteristic arhitecturii ecleziastice din estul Transilvaniei.
Separarea clopotniței de biserică a permis păstrarea volumului medieval al edificiului, fără adăugarea unui turn masiv peste navă sau în fața acesteia.
Zidul de incintă
Biserica și clopotnița sunt înconjurate de un zid de piatră construit în secolul al XVIII-lea. Curtina delimitează spațiul ecleziastic și conferă ansamblului o configurație închisă.
Datarea târzie a zidului îl diferențiază de incintele medievale construite pentru apărarea comunităților în timpul invaziilor. În lipsa unor componente defensive descrise explicit, precum turnuri, metereze, ambrazuri sau drum de strajă, funcția militară a incintei de la Cușmed nu poate fi stabilită cu certitudine.
Renovarea din 1884
În timpul renovării desfășurate în 1884 au fost observate picturile murale de pe peretele sudic al navei. Exfolierea sau îndepărtarea parțială a straturilor de var a făcut vizibilă reprezentarea Fecioarei Maria cu Pruncul.
Intervenția a avut astfel și o consecință documentară, deoarece a confirmat existența unui program pictural medieval legat de perioada catolică a bisericii.
Știi mai multe despre Biserica reformată din Cușmed – sanctuarul gotic și clopotnița de lemn din 1747? Spune și altora!