Biserica reformată din Atid – portalul renascentist din 1678 și reconstrucția de după incendiu
Biserica reformată se află în centrul satului Atid, reședința comunei omonime din județul Harghita. Monumentul este amplasat pe malul stâng al râului Cușmed, pe un teren relativ jos, la altitudinea de aproximativ 539–540 de metri. Este unul dintre edificiile de cult de mari dimensiuni construite în epoca modernă pe teritoriul fostului Scaun Odorhei.
Actuala biserică a fost ridicată după incendiul din 8 septembrie 1792, care a distrus acoperișul lăcașului anterior și clopotnița sa, probabil construită din lemn. Lucrările au început în același an, iar edificiul a fost finalizat în jurul anilor 1801–1802. Din biserica precedentă a fost recuperat portalul renascentist datat în 1678, integrat ca intrare sudică în noua construcție.
Localitatea
Atid, în maghiară Etéd, este situat în partea sud-vestică a județului Harghita. Prima mențiune documentară cunoscută datează din anul 1566.
Comunitatea locală s-a organizat din punct de vedere religios în jurul unei parohii reformate. Potrivit tradiției, Atidul a fost inițial filie a satului Cușmed. Alte relatări indică Atia drept posibilă parohie-mamă.
Data constituirii parohiei independente nu este stabilită cu certitudine. József Benkő a indicat anul 1624, în timp ce Balázs Orbán a considerat că separarea s-a produs abia în 1682. Existența unei biserici parohiale proprii este însă confirmată cel târziu în 1678.
Biserica din secolul al XVII-lea
Construirea bisericii anterioare a început în anul 1672. Pentru susținerea lucrărilor, comunitatea a primit 200 de metri cubi de sare din ocnele de la Sófalva. Sarea reprezenta o resursă economică importantă și putea fi valorificată pentru procurarea materialelor și plata meșterilor.
În 1678 a fost realizat portalul renascentist, care poartă înscris anul construirii. Biserica a fost sfințită în 1680 de Veszprémi István, protopopul reformat al Odorheiului.
Datele confirmă existența unei comunități parohiale organizate înainte de anul 1682, chiar dacă acesta din urmă poate marca desprinderea administrativă definitivă de parohia-mamă.
Portalul renascentist din 1678
Portalul datat în 1678 este principalul element arhitectural păstrat din biserica secolului al XVII-lea. După incendiul din 1792 și reconstruirea edificiului, ancadramentul a fost recuperat și montat ca portal sudic al noii biserici.
Reutilizarea sa a păstrat o legătură vizibilă între cele două etape ale monumentului. Data înscrisă constituie un reper documentar direct pentru construirea primei biserici parohiale cunoscute.
Portalul aparține Renașterii târzii transilvănene, într-o perioadă în care formele renascentiste continuau să fie folosite în arhitectura ecleziastică din Ținutul Secuiesc.
Incendiul din 1792
La 8 septembrie 1792, un incendiu de mari proporții a distrus o parte însemnată a satului. Au ars 110 case, șarpanta din lemn acoperită cu șindrilă a bisericii și turnul-clopotniță.
Clopotnița era probabil o construcție independentă din lemn, amplasată separat de corpul bisericii. Clopotele au fost distruse sau topite în timpul incendiului.
Zidurile masive din piatră ale bisericii au rezistat parțial. Acest lucru a permis recuperarea unor materiale și integrarea portalului din 1678 în edificiul următor.
Incendiul este consemnat atât de izvoarele istorice, cât și de inscripțiile clopotelor realizate ulterior. Evenimentul a determinat reconstruirea completă a principalelor componente ale ansamblului.
Reconstrucția bisericii
Lucrările de refacere au început în 1792, imediat după incendiu. Într-o primă etapă a fost construit noul turn-clopotniță și a fost înlocuită șarpanta bisericii vechi, pentru protejarea zidurilor rămase.
Spre sfârșitul secolului al XVIII-lea s-a trecut la construirea actualului edificiu. Biserica a fost realizată la dimensiuni mai mari, corespunzătoare numărului credincioșilor și statutului parohiei în cadrul Scaunului Odorhei.
Inscripția amvonului indică anul 1801, ceea ce arată că amenajarea interioară era atunci aproape încheiată. Unele consemnări plasează finalizarea generală în 1802. Cele două date pot reprezenta momente diferite: încheierea construcției și terminarea ultimelor lucrări sau punerea deplină în folosință a bisericii.
Turnul-clopotniță
Turnul-clopotniță actual a fost construit după incendiul din 1792 și integrat în corpul bisericii. Ridicarea lui s-a încheiat în jurul anului 1801.
Spre deosebire de clopotnița anterioară, probabil separată și realizată din lemn, noul turn face parte din structura masivă a edificiului. Aspectul său robust rezultă din proporțiile și materialele folosite, fără ca turnul să fi avut o funcție defensivă propriu-zisă.
Clopotnița adăpostește clopotele realizate după distrugerea ansamblului vechi.
Clopotul din 1792
Clopotul mic din bronz a fost turnat în anul 1792, după incendiu. Realizarea sa rapidă arată preocuparea comunității pentru restabilirea funcției liturgice a bisericii încă din prima etapă a reconstrucției.
Inscripția clopotului amintește incendiul, legând direct piesa de evenimentul care a determinat ridicarea actualului edificiu.
Clopotul din 1924
Clopotul mare a fost turnat din fier în anul 1924. Piesa a înlocuit un clopot mai vechi pierdut sau devenit inutilizabil.
Folosirea fierului îl diferențiază de clopotul mic din bronz și corespunde perioadei de după Primul Război Mondial, când numeroase comunități au fost nevoite să-și refacă ansamblurile de clopote.
Amvonul
Amvonul poartă anul 1801 și reprezintă principalul reper pentru datarea încheierii amenajării interioare.
În tradiția cultului reformat, amvonul ocupă o poziție centrală, deoarece predica și explicarea textului biblic sunt componente principale ale serviciului religios. Data înscrisă indică faptul că biserica putea fi folosită în jurul anului 1801, chiar dacă alte lucrări au continuat până în 1802.
Cercetările arheologice
La solicitarea parohiei reformate, specialiștii Muzeului Haáz Rezső din Odorheiu Secuiesc au desfășurat mai multe campanii de cercetări arheologice în interiorul și în jurul bisericii.
Săpăturile au scos la suprafață rămășițele zidurilor unor edificii anterioare. Descoperirile confirmă faptul că actuala biserică a fost ridicată pe amplasamentul unor construcții mai vechi și că dezvoltarea monumentului a cuprins mai multe etape.
Vestigiile identificate completează informațiile documentare despre biserica începută în 1672 și distrusă în 1792.
Știi mai multe despre Biserica reformată din Atid – portalul renascentist din 1678 și reconstrucția de după incendiu? Spune și altora!