Biserica medievală din Rupea – portaluri gotice, fresce și altarul din 1709
Biserica evanghelică din Rupea se află în partea nord-estică a pieței centrale a orașului Rupea, județul Brașov, parțial ascunsă de clădirile ridicate în jurul său. Lăcașul medieval, închinat în perioada catolică Sfântului Apostol Iacob, a fost întemeiat probabil la începutul secolului al XIV-lea, iar forma arhitecturală păstrată aparține în principal unei reconstrucții gotice din secolul al XV-lea.
Edificiul este o biserică-sală cu navă dreptunghiulară, cor încheiat poligonal și sacristie amplasată la nord. Portalurile navei și sacristiei, ferestrele în arc frânt, tabernacolul-nișă și consolele fostei bolți a corului aparțin etapei gotice. Bolțile medievale ale navei au fost demolate în jurul anului 1665 și înlocuite în 1713 cu un tavan casetat din lemn.
Biserica este înconjurată parțial de zidul fostei incinte, pe latura sudică a acesteia fiind ridicat în 1782 actualul turn-clopotniță baroc. Ansamblul este clasat prin două componente: Biserica evanghelică; Zidul de incintă cu turn-clopotniță.
Ansamblul se individualizează prin suprapunerea arhitecturii gotice cu mobilierul baroc, prin fragmentele de pictură murală medievală, prin stranele datate începând din 1609 și prin orga istorică de tip „cuib de rândunică”, păstrată în prezent la Biserica Neagră din Brașov.
Localitatea și denumirile istorice
Rupea, denumită în trecut Cohalm sau Holuma, este cunoscută în dialectul săsesc sub forma Räppes, în germană Reps, Rupes sau Kuhalme, iar în maghiară Kőhalom. Orașul este alcătuit din localitățile Rupea și Fișer.
În anul 1289 este menționat cursul de apă rivulus Kozd, de la care și-a luat numele regiunea administrativă cu centrul la Rupea. Scaunul Rupea a devenit una dintre unitățile administrative ale sașilor transilvăneni și a funcționat până în 1784, când a fost desființat și integrat comitatului Făgăraș.
În 1340, preoții parohi din regiunea Rupei au adresat o petiție episcopului Transilvaniei de la Alba Iulia. Aceștia arătau că satele și bisericile lor fuseseră devastate, solicitau scutirea de plățile restante și promiteau achitarea anuală a 26 de mărci de argint.
Localitatea este menționată în 1349 sub forma Rukbas. Importanța administrativă a așezării și existența unei comunități ecleziastice organizate susțin ipoteza întemeierii bisericii cel târziu în prima jumătate a secolului al XIV-lea.
Prima biserică și hramul Sfântului Iacob
În perioada catolică, biserica avea hramul Sfântului Apostol Iacob cel Mare. Data exactă a construirii primei biserici nu este cunoscută.
Vechimea cetății Rupea și rolul localității ca sediu al scaunului săsesc fac probabilă existența unui lăcaș de cult încă de la începutul secolului al XIV-lea. Actuala construcție este însă datată, prin principalele sale forme arhitecturale, în secolul al XV-lea.
Nu sunt cunoscute suficiente elemente pentru reconstituirea planului primei biserici. Portalurile, ferestrele, corul poligonal și sacristia documentează etapa gotică târzie care a definitivat edificiul păstrat.
Biserica-sală gotică
Biserica are o navă unică, dreptunghiulară, și un cor mai îngust, încheiat printr-o absidă poligonală puțin adâncă. Atât pereții navei, cât și cei ai corului sunt sprijiniți la exterior de contraforturi.
Nava și corul au fost acoperite inițial cu bolți gotice pe nervuri. În cor se păstrează consolele pe care se sprijineau ogivele, precum și alte urme ale sistemului medieval de boltire. Unele elemente vechi sunt încă ascunse sub straturile târzii de tencuială.
La nordul corului se află sacristia de plan dreptunghiular. Portalul dintre aceasta și sanctuar păstrează un ancadrament gotic profilat, apropiat ca tratare de portalurile navei.
Portalul sudic
Portalul sudic al navei este încheiat în arc frânt și are un ancadrament profilat în trei retrageri. Decorația cuprinde un tor masiv, cu secțiune circulară, și două profile dreptunghiulare.
Portalul reprezintă unul dintre principalele elemente păstrate din construcția gotică. Profilatura sa accentuează succesiunea planurilor către golul intrării și marchează accesul folosit în mod obișnuit de comunitate.
Portalul vestic și portalul sacristiei
Portalul vestic are un lintou sprijinit pe console și un ancadrament profilat. Forma sa diferă de aceea a portalului sudic, indicând fie o etapă distinctă de execuție, fie adaptarea la poziția din fațada vestică.
Portalul sacristiei repetă elemente ale vocabularului gotic folosit la intrările navei. Păstrarea celor trei portaluri permite urmărirea mai multor soluții de ancadrament în cadrul aceluiași edificiu.
Ferestrele medievale sunt încheiate în arc frânt. Una dintre deschiderile din sectorul nord-vestic păstrează un menou gotic, element vertical de piatră care împărțea suprafața ferestrei.
Corul și tabernacolul
Corul se încheie poligonal și era inițial acoperit cu o boltă pe ogive. Consolele păstrate indică poziția nervurilor și permit reconstituirea generală a sistemului de boltire.
În peretele corului se află un tabernacol-nișă gotic târziu, folosit în perioada catolică pentru păstrarea vaselor liturgice și a Euharistiei. Nișa este una dintre puținele componente ale amenajării interioare anterioare Reformei care au rămas pe loc.
Tencuielile aplicate în epocile ulterioare acoperă încă porțiuni ale zidăriei și posibile elemente decorative medievale.
Pictura murală medievală
Fragmente de pictură murală au început să devină vizibile în perioada interbelică. Ele se află pe peretele sudic al navei, deasupra tribunei.
Picturile sunt anterioare Reformei și înfățișează grupuri de personaje aproape în mărime naturală. Trăsăturile compoziției au fost comparate cu formule ale picturii orientale, însă starea fragmentară nu permite identificarea sigură a tuturor scenelor.
Înaintea restaurării începute în 2019 se presupunea existența mai multor straturi decorative sub văruielile târzii: reprezentări de sfinți din perioada catolică, texte realizate după Reformă și ornamente florale. Cercetarea și conservarea acestor suprafețe au reprezentat o componentă importantă a intervențiilor asupra monumentului.
Demolarea bolților gotice
Bolțile gotice ale navei au fost demolate în jurul anului 1665. Cauzele exacte ale intervenției nu sunt cunoscute, dar aceasta poate fi legată de degradarea structurii în urma conflictelor și a dificultăților economice din secolul al XVII-lea.
În cor au rămas consolele fostei bolți, în timp ce nava a fost acoperită provizoriu sau cu o structură mai simplă. În anul 1713 a fost montat un tavan casetat din lemn.
Înlocuirea bolților a redus solicitările transmise zidurilor și contraforturilor, dar a modificat caracterul spațiului gotic. Tavanul casetat aparține etapei de refacere a bisericii de la începutul secolului al XVIII-lea.
Conflictele din secolele al XVII-lea și al XVIII-lea
Rupea și localitățile scaunului au fost afectate de numeroase conflicte și obligații militare. În anii 1600–1601, locuitorii au suferit în urma incendiilor și a operațiunilor militare desfășurate în regiune.
Între 1602 și 1604, trupele implicate în conflictele dintre Giorgio Basta, Moise Székely și principii Transilvaniei au trecut prin oraș și au trebuit întreținute de comunitate. În 1605, 30 de locuitori de vază ai Rupei au fost decapitați.
O ordonanță locală din 1630 prevedea paza drumurilor și podurilor, împrejmuirea localităților și întreținerea cuptoarelor și a coșurilor pentru prevenirea incendiilor. Reglementarea reflectă insecuritatea epocii și organizarea defensivă a scaunului.
În 1689, cinci companii de soldați imperiali și-au stabilit cartierele de iarnă la Rupea, Cața și Drăușeni. Comunitățile au fost obligate să le asigure grâu, carne, vin și ovăz.
În 1708, atât trupele imperiale, cât și curuții au cerut bani și servicii auxiliare. Curuții au pătruns în Scaunul Rupea și au jefuit mai multe sate. În 1719, epidemia de ciumă a provocat moartea a 623 de persoane din localitate.
Altarul baroc din 1709
Altarul a fost realizat în anul 1709 și reprezintă principala piesă barocă a interiorului. Registrul central este împărțit în trei nișe prin patru coloane corintice, parțial canelate.
În nișa centrală se află statuia lui Hristos răstignit. Nișele laterale adăpostesc statuile apostolilor Petru și Pavel.
Deasupra coloanelor se desfășoară o arhitravă curbată, cu profilatură bogată. Coronamentul cuprinde o imagine centrală încadrată de două coloane răsucite. În partea superioară apare bustul lui Dumnezeu Tatăl, reprezentat cu o coroană de raze și cu globul pământesc.
Reliefurile celor patru evangheliști sunt dispuse lateral. Decorul este completat de capete de îngeri, cartușe, vrejuri și panouri traforate. Structura altarului marchează trecerea de la austeritatea spațiului medieval la amenajarea barocă de după Reforma luterană.
Amvonul
Decorația din lemn a amvonului a fost finalizată în anii 1726–1727. Piesa aparține aceleiași etape generale de amenajare barocă din care fac parte altarul și tavanul casetat.
Coronamentul amvonului este tratat sculptural și marchează vizual locul predicii. Importanța acordată piesei reflectă rolul central al proclamării textului biblic în cultul evanghelic.
Stranele și tribunele
Biserica păstrează un ansamblu de strane realizate în perioade diferite. Cea mai veche poartă anul 1609. Alte strane sunt datate în 1631, 1732 și în intervalul 1773–1777.
Succesiunea datelor arată că mobilierul a fost completat și adaptat în funcție de organizarea comunității, de bresle și de locurile rezervate diferitelor categorii de credincioși.
Tribunele au fost realizate în anul 1801. Ele au mărit capacitatea interiorului și au oferit spațiu pentru orgă și pentru participanții la serviciile religioase.
Alte componente baroce sunt strana preotului și cutia milei, folosită pentru colectarea donațiilor comunității.
Epitafurile și monumentele funerare
Epitafurile datate în 1777 și 1802 comemorează membri ai unor familii burgheze importante din Rupea. Ele reflectă statutul social al comanditarilor și formele de reprezentare funerară folosite de comunitatea urbană săsească.
În sacristie se păstrează piatra funerară a Emerentiei Weihrauch, soția lui Johann Lutsch din Sibiu, decedată în 1631. Prezența lespezii indică legăturile dintre elitele urbane din Rupea și Sibiu.
Orga istorică a bisericii
Orga istorică a Rupei era amplasată în colțul dintre zidul nordic al navei și arcul de triumf. Instrumentul și prospectul său erau suspendate deasupra pardoselii, într-o configurație cunoscută sub numele de orgă „cuib de rândunică”.
Sursele indică două date importante. Instrumentul este datat în anul 1699, iar prospectul poartă inscripția Tri uni Deo și anul 1726. Cele două repere pot corespunde unor etape diferite: construirea nucleului instrumental și realizarea sau transformarea carcasei baroce. Numele constructorului nu este cunoscut.
Inscripția Tri uni Deo înseamnă „Dumnezeului unic în Treime” și indică destinația sacră a instrumentului.
Orga are două manuale, pedalier și 15 registre. Prospectul baroc este conceput cu un Rückpositiv aparent, integrat în carcasa suspendată. Instrumentul a fost reparat în 1918 de Karl Einschenk și în 1959 de Otto Einschenk.
În 2005, orga se afla într-o stare care a impus o nouă intervenție. Restaurarea a fost încheiată în 2012, după care instrumentul a fost repus în funcțiune. Pentru protecție și utilizare muzicală, acesta a fost transferat la Biserica Neagră din Brașov. Datele constructive și dispoziția sa sunt consemnate în Orgeldatei der Evangelischen Kirche A.B. in Rumänien.
Orga adusă din Drăușeni
Instrumentul aflat pe tribuna vestică a bisericii din Rupea nu trebuie confundat cu orga istorică suspendată, transferată la Brașov.
Actuala orgă provine din biserica evanghelică din Drăușeni. Este atribuită lui Johann Thois și a fost construită la începutul secolului al XIX-lea. Din instrumentul original s-au păstrat carcasa și o parte dintre tuburi.
Mutarea orgii la Rupea a avut loc în contextul depopulării comunității evanghelice din Drăușeni și al degradării bisericii de acolo. Prezența celor două instrumente în istoria recentă a monumentului explică informațiile aparent contradictorii privind autorul, datarea și amplasarea orgii.
Covoarele orientale
Biserica din Rupea a deținut o colecție importantă de covoare orientale cu noduri, provenite din Asia Mică. Astfel de textile au ajuns în bisericile săsești prin comerțul transilvănean și prin donațiile negustorilor și ale familiilor înstărite.
O parte dintre consemnări descriu o colecție de 17 covoare, transferată ulterior pentru protecție la Biserica Neagră din Brașov. O altă informație arată că, în anii 1930–1931, au fost vândute 16 covoare persane pentru finanțarea reparațiilor bisericii.
Cele două referiri nu trebuie considerate automat ca descriind același grup de piese, deoarece inventarul s-a putut modifica prin vânzări, donații sau transferuri succesive. Cert este că biserica a avut un patrimoniu textil important, iar piesele păstrate au fost mutate la Brașov.
Prima clopotniță
O primă clopotniță separată a fost construită în anul 1730. Turnul s-a prăbușit după aproximativ 35 de ani, în jurul anului 1765.
Dispariția sa a făcut necesară construirea unei noi clopotnițe pe zidul incintei. Actualul turn a fost ridicat în anul 1782, pe latura sudică a bisericii.
Turnul-clopotniță baroc
Turnul din 1782 are forme baroce, influențate de arhitectura ecleziastică central-europeană a epocii. Poziția sa laterală rezultă din integrarea construcției în traseul incintei, nu în corpul bisericii.
În turn se păstrează un clopot datat în anul 1488. Inscripția acestuia a fost transcrisă sub forma: Sancti Spiritus dicit nobis grada anno Domini M… 88.
Textul este păstrat sau redat neclar, iar lectura sa completă necesită o verificare epigrafică directă. Data 1488 plasează însă clopotul în perioada construirii bisericii gotice.
Ceasul turnului a fost instalat în 1847. Din acel moment, clopotnița a îndeplinit și funcția de reper temporal pentru locuitorii orașului.
Zidul de incintă și cimitirul
Biserica era înconjurată de o incintă care delimita curtea și cimitirul comunității. Zidul nu a format un sistem defensiv comparabil cu marile cetăți bisericești prevăzute cu bastioane și mai multe inele de fortificație, dar oferea o protecție elementară spațiului ecleziastic.
În secolul al XVIII-lea, administrația habsburgică a impus mutarea cimitirelor din interiorul zonelor locuite, din considerente sanitare. Cimitirul din jurul bisericii a fost astfel scos treptat din uz.
Curtea este mărginită de clădirea școlii și de casa parohială. Între acestea se mai păstrează fragmente ale zidului de incintă, suficiente pentru identificarea unei părți a traseului său.
Restaurarea din 2019–2023
În 2019 au început lucrările din cadrul proiectului „Reparații, conservare și introducere în circuitul turistic a Ansamblului Bisericii Evanghelice Fortificate Rupea”, finanțat prin Programul Operațional Regional 2014–2020.
O problemă importantă era umiditatea acumulată în zidărie. Proiectul a prevăzut realizarea unui sistem de drenaj, intervenții la soclu, amenajarea curții și lucrări asupra turnului, învelitorii și fațadelor.
Au fost programate cercetări arheologice și investigații asupra componentelor artistice ascunse sub tencuielile și văruielile târzii. Restaurarea a urmărit atât consolidarea clădirii, cât și punerea în valoare a portalurilor, mobilierului baroc, picturilor murale și elementelor gotice.
După încheierea lucrărilor, biserica a fost resfințită la 4 august 2023 și redată comunității. Ceremonia a marcat finalizarea unei etape ample de recondiționare și revenirea edificiului la funcția religioasă și culturală.
Știi mai multe despre Biserica medievală din Rupea – portaluri gotice, fresce și altarul din 1709? Spune și altora!