Biserica fortificată din Șoarș – lectoriul gotic și etajul defensiv al navei
Biserica evanghelică fortificată din Șoarș se află la sud de strada principală a satului Șoarș, reședința comunei omonime din județul Brașov. Inițial romano-catolică și închinată Sfântului Iacob, biserica a fost construită în stil gotic târziu în cursul secolului al XV-lea.
Edificiul păstrează planul de biserică-sală, cu navă și cor poligonal de aceeași lățime, precum și turnul-clopotniță ridicat în fața laturii vestice. În jurul anului 1500, biserica a fost supraînălțată cu un nivel defensiv, iar în jurul său a fost amenajată o incintă fortificată, demolată în mare parte la începutul secolului al XX-lea.
Ansamblul cuprinde: biserica evanghelică fortificată; fragmentele incintei fortificate și încăperea pentru provizii.
Urmele lectoriului medieval păstrate la baza arcului de triumf reprezintă principala particularitate arhitecturală a bisericii.
Localitatea
Șoarș, numit anterior Șaroșa sau Șoarșiu, este cunoscut în dialectul săsesc ca Schuarsch ori Šuerš, în germană ca Scharosch sau Scharesch, iar în maghiară ca Sáros. Denumirea maghiară a fost tradusă prin „noroios”, „mocirlos” sau „glodos”.
Satul a fost întemeiat probabil în timpul primului val al colonizării germane din Transilvania. Prima mențiune documentară datează din 1206, când Șoarșul apare ca punct de hotar într-un act prin care regele Andrei al II-lea îi dăruia lui Johannes Latinus o localitate învecinată.
Un acord încheiat în 1389 între nobilii din Retiș și Seliștat consemnează Șoarșul drept comună liberă a Scaunului Cincu. În 1532, în sat locuiau 60 de familii.
Prelucrarea lânii și țesutul au constituit ocupații ale comunității. Lâna era spălată, sortată după culoare și calitate, pieptănată, așezată în caier, toarsă și folosită la realizarea pieselor de îmbrăcăminte și a textilelor gospodărești.
Datarea bisericii
În lipsa unor cercetări arheologice exhaustive, existența unei bazilici romanice anterioare rămâne o ipoteză. Nava și corul actual au aceeași lățime, particularitate interpretată uneori ca rezultat al reconstruirii unui edificiu mai vechi, dar această presupunere nu poate fi considerată definitivă.
Documentele indică desfășurarea construirii bisericii gotice pe parcursul mai multor decenii. Un act de indulgență din 1449 menționează biserica închinată Sfântului Iacob și apartenența parohiei la Arhiepiscopia de Esztergom. În 1450, un nou privilegiu papal arată că lucrările erau în desfășurare, iar în 1466 biserica a primit o altă scutire. Construcția a fost încheiată probabil după 1470.
Planul și arhitectura gotică
Biserica are plan de sală, cu o navă dreptunghiulară și un cor poligonal aproximativ la fel de lat. Această configurație s-a păstrat fără modificări majore ale planimetriei.
Nava este luminată prin ferestre gotice prevăzute cu traforuri. Ancadramentele ferestrelor, portalul vestic, bolțile parterului turnului și ferestrele acestuia aparțin goticului târziu transilvănean. În interior se păstrează și fragmente de pietrărie provenite din structurile medievale.
Corul are o boltă în rețea cu desen stelat și un compartiment acoperit cu boltă în cruce pe nervuri de piatră. Bolțile gotice ale navei au fost înlocuite în timpul renovării din 1805–1806. Actualele bolți a vela se descarcă pe arce dublouri, pilaștri de factură clasică și zidurile exterioare.
Două chei de boltă și mai multe fragmente de nervuri provenite din bolțile medievale ale navei sunt păstrate la parterul turnului.
Lectoriul
La baza arcului de triumf se păstrează urmele unui lectorium sau jubeu, structură care separa nava destinată comunității de corul rezervat clerului. Lectoriul era alcătuit dintr-un paravan și o tribună accesibilă prin scări, folosită pentru lecturi și alte momente ale serviciului religios.
Asemenea structuri au dispărut din majoritatea bisericilor transilvănene după Reformă. Fragmentele de la Șoarș permit identificarea poziției și a legăturii sale cu arcul de triumf.
Portalul vestic
Turnul-clopotniță adăpostește la parter portalul vestic gotic. Ancadramentul în retrageri succesive este profilat cu baghete piriforme și rotunde, despărțite prin scotii.
În timpanul ogival se află un arc trilobat, decorat cu doi crini. Parterul turnului este acoperit cu o boltă pe nervuri, ale cărei ogive se sprijină pe console gotice.
Turnul-clopotniță
Turnul-clopotniță a fost adăugat în fața fațadei vestice în a doua jumătate a secolului al XV-lea. Ferestrele primului etaj au ancadramente și traforuri gotice.
În timpul fortificării de la începutul secolului al XVI-lea, turnul a primit un cat de apărare și o galerie din lemn. Accesele laterale dinspre nord și sud au fost zidite pentru a controla circulația și a întări baza turnului. În forma păstrată, clopotnița este mai joasă decât în etapa sa defensivă inițială.
Mecanismul ceasului din turn a fost realizat în 1843.
Fortificarea bisericii
Fortificarea edificiului a avut loc în jurul anului 1500 și este documentată prin lucrările consemnate în 1507. Contraforturile navei și ale corului au fost unite două câte două prin arce semicirculare. Deasupra acestora a fost ridicat un cat defensiv continuu, prevăzut cu ambrazuri și guri de aruncare.
Etajul fortificat se desfășura deasupra navei și a absidei, permițând apărarea bazei zidurilor și supravegherea împrejurimilor. Galeria din lemn a turnului completa sistemul defensiv al bisericii.
Incinta fortificată
În jurul bisericii a fost ridicată o curtină cu traseu poligonal neregulat, întărită cu mai multe turnuri. Forma incintei și distribuția construcțiilor defensive indică o realizare în secolul al XV-lea, urmată de adaptări în secolul următor.
Reprezentările vechi arată o intrare fortificată asemănătoare unui turn, un turn rotund în nord-est, un turn pătrat acoperit în două ape și trei turnuri cu acoperișuri piramidale pe latura nordică.
În primul deceniu al secolului al XX-lea, sectorul nordic al fortificației, împreună cu zidul și patru turnuri, a fost demolat pentru construirea unei școli și a unei săli de festivități. Materialul rezultat din demolarea curtinei a fost întrebuințat la ridicarea noilor clădiri.
Între turnurile de colț ale laturii sudice fusese construit anterior un alt corp de școală, ajuns ulterior în stare de ruină.
Turnurile și încăperea pentru provizii
Din fortificația exterioară se păstrează turnul sud-vestic, folosit până în anii 1990 pentru depozitarea slăninii. Utilizarea sa continuă tradiția cămărilor comunitare în care familiile își păstrau proviziile sub protecția incintei.
Din turnul sud-estic se păstrează partea inferioară, transformată în casa clopotarului. Pe latura sudică a ansamblului se află și o casă fortificată folosită pentru depozitarea proviziilor.
Aceste construcții și fragmentele curtinei reprezintă componentele rămase din sistemul exterior de apărare.
Portalurile și încuietorile medievale
Din prima jumătate a secolului al XVI-lea datează încuietoarea ușii portalului sudic. Mecanismul are o structură amplă, comparabilă cu încuietorile ușii sacristiei bisericii din Biertan și portalului sudic al bisericii din Cincu.
La ambele portaluri din Șoarș se păstrează nișele în care erau retrase bârnele folosite pentru blocarea ușilor. Acestea permiteau baricadarea intrărilor din interior în timpul unui atac.
Strana preotului
Părți din strana preotului datează din prima jumătate a secolului al XVI-lea. Piesa aparține amenajării interioare de la sfârșitul perioadei catolice și începutul Reformei.
Altarul baroc
Altarul baroc a fost realizat în 1745 de pictorul sibian Martin Stock. Data este confirmată de inscripția incizată pe spatele ansamblului: H ROT 1745 / MR 1745.
Tabloul central este încadrat de o coloană și un pilastru. Coronamentul este decorat cu vase din lemn și cu reprezentarea Ochiului lui Dumnezeu.
Amvonul
Amvonul baroc a fost realizat tot în 1745. Parapetul este împărțit în patru panouri pictate cu imaginile evangheliștilor Matei, Marcu, Luca și Ioan. Un alt panou păstrează inscripția referitoare la donație.
Amvonul a fost refăcut în 1839.
Orga
O orgă a fost construită pentru biserică în 1838. Informațiile referitoare la intervenția din 1912 diferă: unele surse menționează reconstruirea instrumentului de către Carl Einschenk, iar altele instalarea unei orgi noi realizate de același constructor brașovean.
Instrumentul păstrat are două manuale și 14 registre.
Clopotele
În turn se află patru clopote. Clopotul mare a fost turnat în 1937, iar cele două clopote mijlocii datează din 1922.
Clopotul mic a fost turnat în 1777 și poartă inscripția: Zur Ehre Gottes und zum Nutzen der evangelischen Gemeinde in Hanebach verfertiget anno 1777 – „Făcut în anul 1777 spre cinstea lui Dumnezeu și folosul comunității evanghelice din Șoarș”.
Biblia din 1541
În 1635, judele regal al Scaunului Cincu a obligat comunitatea din Șoarș să cumpere o Biblie. A fost achiziționată, pentru opt florini și 43 de creițari, o ediție a Bibliei lui Martin Luther tipărită în 1541 de Hans Lufft la Wittenberg.
Casa parohială evanghelică se află la est de biserică, pe partea opusă a drumului. Clădirea a fost construită în 1828.
Restaurări recente
În perioada 2017–2018 au fost executate reparații la acoperișul bisericii.
Între 2017 și 2021 s-au desfășurat lucrări de reparare și consolidare a învelitorii și structurii acoperișului, cu sprijinul financiar al Asociației Sașilor Transilvăneni din Germania. Între 2021 și 2023 au urmat intervenții asupra fațadelor exterioare și contraforturilor.
Știi mai multe despre Biserica fortificată din Șoarș – lectoriul gotic și etajul defensiv al navei? Spune și altora!