Biserica fortificată din Cincu – altarul Necredinței lui Toma și patrimoniul breslelor săsești
Biserica evanghelică fortificată din Cincu, comuna Cincu, județul Brașov, este amplasată pe o colină cu trei laturi abrupte, între văile Oltului și Hârtibaciului.
Edificiul a fost construit de coloniștii germani în prima jumătate a secolului al XIII-lea, ca bazilică romanică cu trei nave, un turn-clopotniță la vest și două turnuri la capătul răsăritean. În jurul anului 1500 și apoi între 1522 și 1526, biserica a fost refăcută în stil gotic și adaptată apărării. Alte transformări au urmat după incendiul din 1789 și în secolul al XIX-lea.
Ansamblul este înscris în Lista Monumentelor Istorice și cuprinde: biserica evanghelică, datată în secolul al XIII-lea, cu intervenții în 1522, 1694, 1754–1755 și 1815; fragmente ale incintei fortificate interioare și bastionul transformat în vechea primărie, datate între secolele al XIV-lea și al XVII-lea; fragmente ale incintei exterioare și încăperea pentru provizii, datate în secolele al XVI-lea și al XVII-lea.
Biserica, una dintre cele mai mari bazilici romanice construite de comunitățile săsești din Transilvania, păstrează altarul pictat în 1521 de Vincentius, o nișă euharistică gotică, un amvon renascentist, patru epitafuri, covoare orientale, strane gotice și obiecte provenite de la breslele din Cincu.
Localitatea
Cincu, în germană Großschenk, a fost întemeiat de coloniștii sași în secolul al XII-lea, pe un platou situat între Olt și Hârtibaciu.
Localitatea este menționată documentar pentru prima dată în anul 1329 și a devenit centrul administrativ al Scaunului Cincului, cunoscut și sub denumirea germană Schenker Stuhl. La Cincu își avea sediul unul dintre juzii regali ai administrației săsești.
În anul 1374, reprezentanții celor Șapte Scaune au cerut regelui permisiunea de a pronunța o pedeapsă severă împotriva locuitorilor din Cincu și Movile, acuzați că devastaseră satul Merghindeal.
Dezvoltarea economică și administrativă a localității a susținut construirea, transformarea și fortificarea bisericii.
Târgul și breslele
În 1474, Cincu a primit statutul de târg – oppidum. În 1586 organiza un târg săptămânal și două iarmaroace anuale.
Între secolele al XIV-lea și al XVI-lea sunt menționate breslele cojocarilor, croitorilor, tâmplarilor, rotarilor, cizmarilor, butnarilor și fierarilor. În anul 1586, Sigismund Báthory a recunoscut întâietatea rotarilor din Cincu asupra breslei similare din Agnita. Un privilegiu asemănător a fost obținut de cizmarii localității.
În Muzeul de Istorie „Valea Hârtibaciului” din Agnita se păstrează o ladă de breaslă datată în 1653. Pe capac este reprezentată stema târgului Cincu: un cap de zimbru cu o stea între coarne. Piesa este decorată cu portrete policrome, embleme ale breslelor și unelte meșteșugărești.
Bazilica romanică
Biserica a fost ridicată în prima jumătate sau către mijlocul secolului al XIII-lea. Anumite elemente arhaice au permis încadraa construcției în jurul anului 1265.
Edificiul inițial era o bazilică romanică cu trei nave despărțite prin arcade și cu diferențe de înălțime între nava centrală și colaterale. La vest a fost construit un turn-clopotniță, iar la capetele răsăritene ale navelor laterale se aflau alte două turnuri.
Turnurile estice comunicau cu nava centrală și cu navele laterale prin arcade semicirculare. Această compoziție cu trei turnuri și trei nave aparținea fazei romanice a monumentului.
Biserica avea un dublu hram, fiind închinată Fecioarei Maria și Sfântului Pavel.
Navele
Cele trei nave, inițial inegale ca înălțime, au fost modificate succesiv și aduse la același nivel. Navele laterale au fiecare aproximativ 38 de metri lungime și încadrează turnul de vest.
Colateralele sunt cu aproximativ zece metri mai lungi decât nava centrală, diferență produsă de integrarea turnului-clopotniță și de transformările ulterioare ale părții vestice.
Schimbarea raportului dintre nave a diminuat aspectul bazilical inițial, dar organizarea romanică poate fi încă urmărită în plan și în arcadele păstrate.
Turnul-clopotniță
Turnul-clopotniță se ridică în partea vestică a bisericii și depășește 49 de metri înălțime. La nivelul său se află tribuna orgii.
Turnul a fost modificat după incendiul din 1789, intervenție care a schimbat și raportul dintre nava centrală și navele laterale. În cursul lucrărilor au fost refăcute partea superioară și acoperișul.
Poziția turnului pe latura apuseană corespunde sectorului cel mai vulnerabil al colinei, celelalte trei laturi fiind protejate de pante abrupte.
Prima mențiune a fortificației
Prima atestare documentară a bisericii fortificate apare într-un privilegiu acordat de regele Matia Corvin în anul 1474. Documentul prevedea ca jumătate din forța militară a târgului să fie destinată apărării cetății bisericești.
În 1499 a fost acordată o indulgență pentru Biserica Maicii Domnului din Cincu.
În jurul anului 1500, localitatea avea 64 de proprietari, patru persoane sărace, o școală și o moară. Patru gospodării erau părăsite.
Reconstrucția gotică
În jurul anului 1500, biserica romanică a fost refăcută în stil gotic. Corul a fost reconstruit pe fundațiile mai vechi și a primit o încheiere poligonală.
Contraforții corului au fost legați sub nivelul defensiv prin segmente de arce semicirculare. Între acestea au fost amenajate guri de aruncare pentru apărarea bazei zidurilor.
Fortificarea a continuat între 1522 și 1526, după cum indică inscripțiile din cor și navă. Intervențiile au conferit bisericii caracterul gotic care domină aspectul său actual.
Corul
Corul gotic a fost construit pe fundațiile sanctuarului romanic. În exterior este sprijinit de contraforturi, iar deasupra sa se afla un nivel fortificat.
Pe peretele nordic se păstrează o inscripție în limba latină, legată de lucrările din perioada fortificării.
În cor se află altarul cu scena Necredinței apostolului Toma și nișa euharistică gotică târzie.
Nișa euharistică
În peretele nordic al corului este amenajată o nișă euharistică în stil gotic târziu. Deschiderea dreptunghiulară este încadrată de doi montanți care se încheie prin pinacluri.
Decorația cuprinde motive în formă de vezică de pește și flori de crin. Nișa era folosită pentru păstrarea Euharistiei în perioada catolică a bisericii.
Altarul pictat de Vincentius
Piesa principală a patrimoniului interior este altarul care reprezintă Necredința apostolului Toma. Acesta a fost realizat inițial pentru biserica din Moșna și cumpărat ulterior de comunitatea din Cincu.
Pictura a fost executată în anul 1521 de maestrul Vincentius, activ la Sibiu. În scena centrală, Hristos îi arată lui Toma rana din coastă. Apostolul îngenunchează în dreapta sa, iar cele două figuri sunt înconjurate de ceilalți discipoli. Printr-un portal reprezentat în fundal se deschide perspectiva către un peisaj montan.
Pe piatra altarului este redat pasajul evanghelic: Dominus meus et Deus meus. Thoma, quia vidisti me, credidisti; beati qui non viderunt et crediderunt. - „Domnul meu și Dumnezeul meu. Toma, pentru că M-ai văzut ai crezut; fericiți cei care nu au văzut și au crezut.”
Într-una dintre scenele inferioare apar membri ai comunității din Cincu, reprezentați în costumele tradiționale ale păstorilor locali.
Amvonul
Amvonul are o structură cu profil renascentist, alcătuită din șase panouri sculptate.
Decorul cuprinde un miel cu cruce și șarpe, un pelican care își hrănește puii, o viță-de-vie cu pasăre, un delfin a cărui coadă se încheie într-o floare și motive vegetale. Sub coronament este suspendat un porumbel, simbol al Duhului Sfânt.
Pe amvon apar anii 1649 și 1758, care indică etape distincte de realizare și transformare.
Epitafurile
În interior se păstrează patru epitafuri:
- epitaful preotului Johann Kisch, din 1708;
- epitaful lui Martin Sutoris, din 1736;
- epitaful preotului Petrus Hermann, din 1739;
- epitaful judelui regal Georg Salmen, din 1745.
Piesele documentează conducerea ecleziastică și administrativă a comunității din prima jumătate a secolului al XVIII-lea.
Orga
Orga actuală a fost construită de firma Rieger din Krnov și instalată în anul 1905.
Instrumentul are două manuale, pedalier și 22 de registre, repartizate în grupe de 9, 7 și 6. Orga este amplasată pe tribuna din partea vestică a bisericii.
Clopotele
Clopotul mare a fost turnat inițial în anul 1512 și refăcut în 1754. În timpul incendiului din 1789, acesta s-a topit împreună cu alte două clopote.
Din metalul rămas după incendiu a fost turnat un nou clopot. Refacerea a păstrat continuitatea unei piese care provenea din perioada fortificării gotice.
Covoarele orientale și mobilierul
Biserica păstrează o colecție de covoare orientale din secolele al XVII-lea și al XVIII-lea. Acestea au fost oferite sau cumpărate de membrii comunității săsești și au fost folosite pentru decorarea interiorului.
Patrimoniul mai cuprinde strane gotice, fragmente de pictură murală, embleme și vestigii ale breslelor, un potir din secolul al XV-lea și un orologiu de la sfârșitul secolului al XIX-lea.
Ansamblul pieselor reflectă legăturile comerciale, organizarea meșteșugărească și viața religioasă a târgului.
Reforma luterană
În anul 1544, comunitatea din Cincu a adoptat Reforma, iar biserica a devenit luterană.
Transformarea confesională a modificat folosirea unor componente medievale, dar altarul, nișa euharistică, stranele și alte piese ale vechii biserici catolice s-au păstrat.
Fortificația
Poziția naturală a bisericii oferea protecție pe trei laturi ale colinei. Principalul sector vulnerabil era cel vestic, unde se concentra accesul către ansamblu.
Cetatea a avut două inele de apărare, construite și transformate între secolele al XIV-lea și al XVII-lea. Incinta interioară cuprindea cinci turnuri exterioare de observație și apărare, orientate spre nord, sud, est, nord-est și sud-est.
Din sistemul de turnuri s-a păstrat numai cel sudic. Curtinele au fost reduse treptat, ajungând la o înălțime de aproximativ doi–trei metri pe trei laturi și la o înălțime mai mică în partea vestică.
Fragmente ale inelului interior se păstrează la sud și în spatele corului, pe latura estică.
Bastionul și vechea primărie
Unul dintre bastioanele incintei interioare a fost transformat în sediu administrativ și a devenit vechea primărie a localității.
Schimbarea funcției a permis păstrarea construcției după dispariția rolului militar al cetății. Clădirea reprezintă una dintre componentele clasate distinct în cadrul incintei interioare.
Incinta exterioară
Al doilea inel de apărare a fost ridicat în secolele al XVI-lea și al XVII-lea. Din acesta se păstrează fragmente de curtină și o încăpere destinată depozitării proviziilor.
Dublarea fortificației a întărit sectorul de acces și a creat un spațiu intermediar între exterior și incinta principală.
Turnul Slăninii și cămările pentru provizii
Turnul Slăninii era folosit pentru păstrarea rezervelor alimentare ale comunității. Construcția a fost distrusă în incendiul din anul 1789.
În secolul al XIX-lea, funcția sa a fost preluată de încăperi construite în interiorul fortificației. Aceste cămări erau folosite pentru depozitarea slăninii și a altor provizii într-un spațiu protejat.
Distrugerile din 1695 și 1708
În anul 1695, în urma războiului civil, la Cincu erau consemnate 45 de gospodării părăsite și cinci gospodării incendiate.
În 1708, trupele curuților au devastat târgul, inclusiv biserica și fortificația. Ansamblul a fost reparat ulterior, iar Lista Monumentelor Istorice consemnează intervenții asupra bisericii în anii 1754–1755.
Incendiul din 1789
În anul 1789, un incendiu puternic a distrus acoperișul turnului, ceasul și trei clopote. Acoperișul bisericii a fost avariat, dar a putut fi păstrat.
După incendiu au fost refăcute partea superioară a turnului și clopotele. Distrugerea Turnului Slăninii a determinat construirea unor noi încăperi pentru provizii în interiorul incintei.
Lucrările au schimbat înfățișarea părții vestice și raportul dintre nava centrală, colaterale și turn.
Transformările ulterioare
După dispariția pericolului incursiunilor, componentele defensive au fost demolate, reduse în înălțime sau adaptate unor funcții administrative și gospodărești.
Biserica a cunoscut o nouă intervenție în anul 1815, dată consemnată în clasificarea monumentului. La sfârșitul secolului al XIX-lea a fost instalat orologiul păstrat în colecția bisericii, iar în 1905 a fost montată orga Rieger.
Știi mai multe despre Biserica fortificată din Cincu – altarul Necredinței lui Toma și patrimoniul breslelor săsești? Spune și altora!