Biserica fortificată din Bunești – bazilica medievală și corul cu guri de aruncare
Biserica evanghelică fortificată din Bunești, comuna Bunești, județul Brașov, se află pe un teren neted, într-o piațetă situată la sud de strada principală.
Prima construcție a fost o bazilică cu trei nave, ridicată la sfârșitul secolului al XIII-lea sau la începutul secolului al XIV-lea, într-un stil de tranziție de la romanic la gotic. La sfârșitul secolului al XV-lea și începutul secolului al XVI-lea, navele laterale au fost demolate, arcadele bazilicii au fost zidite, iar biserica a primit niveluri de apărare deasupra corului, navei și turnului-clopotniță.
Ansamblul este înregistrat în Repertoriul Arheologic Național și figurează în Lista Monumentelor Istorice. Este alcătuit din: biserica evanghelică fortificată; incinta fortificată cu patru turnuri, turn de poartă și zwinger.
Biserica păstrează absida și arcadele zidite ale bazilicii medievale, o boltă stelară datată prin inscripția din 1519, un fragment de pictură murală, cristelnița din 1658 și inscripția realizată în 1680 de preotul Johannes Nösner. Orga construită în 1805 de Johannes Hahn junior a fost transferată în 2007 la Biserica „Sfântul Martin” din Brașov.
Localitatea
Bunești, cu vechea denumire românească Bundorf, în dialectul săsesc Bondorf, Bondref sau Bodndref, în germană Bodendorf ori Budendorf, iar în maghiară Szászbuda, este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Brașov.
În anul 1337 sunt menționați într-un proces Johanne et Petro filiis Stephani de Boda – „Ioan și Petru, fiii lui Ștefan de Boda”. Aceasta reprezintă prima consemnare documentară a localității, care era atunci o parohie liberă a Scaunului Sighișoarei.
Biserica apare într-un document din 1356, referitor la furtul unor acte care îi aparțineau comitelui Iacob și care fuseseră păstrate în interiorul lăcașului de cult.
În jurul anului 1500, în Bunești trăiau 68 de familii, un învățător, trei ciobani și cinci persoane sărace.
Bazilica medievală
Prima biserică a fost construită între aproximativ 1280 și 1320. Edificiul avea plan bazilical, cu o navă centrală și două nave laterale, despărțite prin arcade. Arcele frânte, plate, reflectau trecerea de la arhitectura romanică la cea gotică.
Între nava centrală și fiecare dintre colaterale se desfășurau arcade alcătuite din câte cinci arce. Urmele lor sunt vizibile pe peretele nordic, atât la exterior, cât și la interior, iar pe latura sudică se disting în interiorul bisericii.
Partea cea mai veche păstrată coerent este zona corului cu absidă. Contraforții acesteia au fost construiți odată cu zidurile, nu adăugați ulterior, după cum indică legătura dintre zidării.
Corul și absida
Corul se încheie printr-o absidă poligonală formată din trei laturi ale unui hexagon. Pe laturile sale se observă urmele a trei ferestre în arc semicircular, aparținând probabil primei faze de construcție.
Ferestrele au fost astupate în timpul transformărilor ulterioare. Una dintre ele a fost transformată la exterior într-o nișă care începe la aproximativ 1,15 metri deasupra nivelului de călcare. În nișa de pe latura nordică a absidei apare anul 1548, ceea ce arată că ferestrele erau deja închise la acea dată.
În timpul fortificării, corul a fost supraînălțat cu un nivel defensiv. În partea evazată a acestuia au fost amenajate guri de aruncare, utilizate pentru apărarea bazei zidurilor.
Transformarea bazilicii
La sfârșitul secolului al XV-lea, navele laterale au fost demolate, iar arcadele dintre acestea și nava centrală au fost zidite. Prin eliminarea colateralelor, vechea bazilică a fost transformată într-o biserică-sală.
Portalul vestic a fost, de asemenea, închis. Accesul în biserică se face prin două portaluri laterale, unul amplasat pe latura sudică și celălalt pe latura nordică a sălii.
Urmele arcadelor zidite permit reconstituirea planului bazilical inițial și diferențierea acestuia de forma compactă rezultată în urma fortificării.
Bolta stelară din 1519
Nava centrală a fost acoperită cu o boltă stelară pe nervuri. O inscripție datată 1519 se referă la realizarea acestei bolți.
Intervenția aparține etapei în care edificiul a fost transformat și adaptat funcției defensive. Bolta a reorganizat spațiul interior și a susținut amenajarea nivelurilor superioare.
Sacristia
Sacristia se află pe latura nordică a bisericii, în apropierea corului. Aceasta este acoperită cu o boltă semicilindrică.
Construcția a fost interpretată atât ca parte a primei biserici, cât și ca o adăugire din secolul al XVIII-lea. Poziția sa în raport cu vechea navă laterală nordică explică posibilitatea ca edificiul să fi încorporat structuri aparținând bazilicii inițiale.
Pictura murală
În interior se păstrează un fragment de pictură murală medievală, cu o suprafață de aproximativ 1,5 metri pătrați. Alături de acesta au rămas alte fragmente pictate și elemente decorative.
Pictura aparține amenajării medievale a bisericii, anterioară transformărilor produse după Reforma luterană.
Fortificarea bisericii
Biserica a fost refăcută cu funcție defensivă în jurul anului 1500. Între 1505 și 1508, comunitatea a primit mai multe scutiri de taxe pentru finanțarea lucrărilor. Alte ajutoare au fost acordate între 1538 și 1545 de Provincia Sibiului.
După demolarea navelor laterale, contraforții au fost folosiți pentru susținerea nivelurilor superioare. Deasupra navei, arce semicirculare construite între contraforturi poartă un cat de apărare. Corul a primit un nivel prevăzut cu guri de aruncare dispuse pe două rânduri.
Turnul-clopotniță a fost, la rândul său, supraînălțat și integrat în sistemul defensiv. Biserica devenea astfel nucleul interior al fortificației, capabil să ofere adăpost chiar dacă incinta exterioară era străpunsă.
Turnul-clopotniță
Turnul masiv se ridică în partea vestică a bisericii. Contraforții de colț arată că acesta a fost prevăzut încă din prima etapă a construcției. Inițial, turnul a fost ridicat probabil până la nivelul acoperișului bisericii.
La nivelurile superioare se ajunge printr-o scară în spirală amenajată într-un turnuleț propriu. Fiecare treaptă este realizată dintr-o singură piesă de lemn masiv. Capătul exterior al treptelor este încastrat în zidărie, iar spre interior acestea formează, prin suprapunere, un tambur cilindric care constituie axul scării.
În anul 1847, turnul a primit partea superioară din cărămidă și înfățișarea neogotică actuală. Cu același prilej a fost consolidată baza construcției.
Adăpostul preotului
Turnul a fost folosit și ca adăpost pentru preot în perioadele de primejdie. Pe pereții săi se păstrează inscripții cu mesaje de încurajare.
Preotul Johannes Nösner a înscris în anul 1680 următorul text: Hör! Hast vor eine gute Sach, aber’s geht von statt gemach, fahre getrost fort, nicht verzag, es fällt kein alt Eich auf ein Schlag.
În traducere: „Ascultă! Ești pe drumul cel bun, chiar dacă mersul este încet; continuă cu încredere, nu deznădăjdui, niciun stejar bătrân nu cade dintr-o singură lovitură.”
Anumite litere din inscripția originală sunt evidențiate, alcătuind o cronogramă care indică anul 1680.
Nivelurile de apărare
Deasupra navei și turnului se aflau niveluri defensive legate prin căi de acces interioare. Acestea permiteau supravegherea împrejurimilor și apărarea bazei zidurilor.
Crenelurile și structurile din lemn aflate deasupra navei și turnului au fost îndepărtate în anul 1819, după ce funcția militară a monumentului dispăruse.
Incinta fortificată
Biserica este înconjurată de o curtină cu traseu poligonal neregulat. Zidul, realizat din piatră de carieră, piatră de râu și cărămidă, are o grosime de aproximativ 1,5 metri și este sprijinit de contraforturi.
Materialele zidului au fost legate probabil cu mortar de lut. Incinta cuprindea cămări și alte spații destinate păstrării proviziilor comunității.
Sistemul defensiv era alcătuit din patru turnuri amplasate în exteriorul curtinei și un turn de poartă fortificat. Turnurile au baze pătrate, dar dimensiuni diferite.
La începutul secolului al XVII-lea, pe latura sudică a incintei a fost adăugat un zwinger, delimitat prin trei segmente de zid. Această incintă exterioară suplimentară întărea sectorul din fața curtinei principale.
Turnurile incintei
Cel mai important dintre turnurile defensive se află în partea de nord-vest și a fost folosit în trecut ca spațiu de locuit. Celelalte construcții sunt dispuse spre nord, est și sud, iar accesul în ansamblu este controlat de turnul porții.
În denumirea tradițională a construcțiilor apar Turnul de Nord, Turnul Slăninii, Turnul de Sud și Turnul Porții. Unul dintre turnuri a fost transformat în casa paznicului cetății.
Turnul de Sud a fost adaptat mai întâi ca școală, iar ulterior a devenit casă parohială. Schimbările au permis folosirea în continuare a construcțiilor defensive după pierderea funcției lor militare.
Cămările pentru provizii
De-a lungul zidului de incintă se aflau cămări în care locuitorii își păstrau proviziile. Aceste spații erau importante atât în timpul asediilor, cât și pentru depozitarea curentă a alimentelor.
Turnul Slăninii și cămările amenajate lângă curtină păstrează memoria funcției economice a cetății. Biserica fortificată nu proteja numai oamenii, ci și rezervele alimentare necesare supraviețuirii comunității.
Evenimentele din 1663
În anul 1663, curtenii principelui Mihai Apafi și aproximativ 300 de otomani și-au stabilit cartierul în Bunești și în satele învecinate. În același an, localitatea a fost jefuită de trupele principelui Moldovei.
Aceste evenimente s-au produs într-o perioadă în care funcțiile defensive ale bisericii și ale incintei erau încă active.
Cristelnița
Cristelnița din piatră, păstrată în cor, poartă anul 1658. Piesa este decorată cu o inscripție în forme specifice Renașterii târzii.
Cristelnița aparține mobilierului liturgic realizat după trecerea comunității săsești la confesiunea evanghelică.
Galeriile
În secolele al XVII-lea și al XVIII-lea au fost construite galerii de lemn dispuse pe două niveluri de-a lungul pereților sălii.
Amenajarea tribunelor a mărit capacitatea interiorului și a adaptat biserica nevoilor comunității evanghelice.
Altarul din 1805
Altarul actual a fost realizat din lemn în anul 1805, în stil clasicist. Structura altarului a fost concepută împreună cu tribuna orgii aflată deasupra sa.
Asocierea altarului cu orga creează o compoziție verticală care domină zona corului.
Orga lui Johannes Hahn junior
Orga a fost construită în anul 1805, în stil rococo, de Johannes Hahn junior. Instrumentul a fost amplasat pe tribuna situată deasupra altarului.
În anul 2007, orga a fost demontată și transferată la Brașov. După restaurare, a fost instalată în Biserica „Sfântul Martin”, unde se păstrează în prezent.
Mutarea instrumentului a lăsat în biserica din Bunești structura altarului și spațiul tribunei, dar a separat ansamblul mobilierului conceput în 1805.
Pardoseala
Pardoseala bisericii este alcătuită din scânduri așezate peste un strat de pământ afânat. Această soluție constructivă reflectă amenajările tradiționale ale interiorului.
Situația contemporană
Biserica fortificată din Bunești a fost reabilitată în cadrul intervențiilor destinate conservării bisericilor fortificate din Transilvania și integrării lor în patrimoniul cultural european.
Lucrările au urmărit păstrarea componentelor medievale, consolidarea construcțiilor și menținerea posibilității de folosire a ansamblului.
Știi mai multe despre Biserica fortificată din Bunești – bazilica medievală și corul cu guri de aruncare? Spune și altora!