Biserica fortificată din Jidvei – tabernacolul gotic și orga lui Samuel Maetz
Biserica evanghelică fortificată din Jidvei se află în centrul satului Jidvei, reședința comunei cu același nume din județul Alba.
Edificiul actual este rezultatul mai multor etape constructive. Unele indicii sugerează existența în jurul anului 1300 a unei bazilici romanice cu trei nave și cor rectangular, în timp ce structura gotică documentată a fost ridicată în secolul al XV-lea. Biserica a trecut prin transformări importante în 1705 și a fost remodelată aproape integral la începutul secolului al XIX-lea.
Fortificația a fost construită în două etape. Prima curtină și turnul de poartă au fost ridicate la sfârșitul secolului al XV-lea, iar a doua centură de ziduri a fost adăugată în prima jumătate a secolului al XVI-lea. Turnul medieval a fost supraînălțat în 1804 până la aproximativ 48 m, catul său defensiv fiind înlocuit cu actualul acoperiș ascuțit.
Ansamblul este monument istoric de categoria A, înscris în Lista Monumentelor Istorice. Principalele sale particularități sunt dubla incintă, turnul-clopotniță provenit dintr-un turn de poartă medieval, tabernacolul gotic și mobilierul clasicist realizat la începutul secolului al XIX-lea.
Localitatea și denumirile istorice
Jidvei, în dialectul săsesc Sejdn, în limba germană Seiden sau Sögden, iar în maghiară Zsidve, este satul de reședință al comunei Jidvei.
Localitatea este atestată documentar în 1309 sub forma Sythwe. În 1364 apare într-un alt document ca Possessio Sytwe, formulă care indica statutul său de posesiune.
Satul s-a dezvoltat într-o importantă regiune viticolă a Târnavelor. Descoperirile arheologice indică practicarea viticulturii în zonă încă din Antichitate, iar comunitatea săsească a continuat și a dezvoltat această ocupație. În epoca recentă, podgoriile din jurul Jidveiului ocupă aproximativ 1.400 ha.
Biserica anterioară
Unele descrieri istorice menționează existența în jurul anului 1300 a unei bazilici fără turn, înconjurate de ziduri. Alte interpretări consideră că biserica gotică a fost construită pe structura unei bazilici romanice cu trei nave și cor rectangular.
Ipoteza unei biserici romanice anterioare este plauzibilă în raport cu data primei atestări a localității și cu tipologia monumentelor săsești din regiunea Târnavelor, dar nu poate fi considerată definitiv demonstrată numai prin forma actuală a edificiului.
Atacurile mongole din 1241 și 1285 au afectat așezările din această parte a Transilvaniei. Ele explică nevoia generală de apărare, dar fortificația păstrată la Jidvei a fost construită mult mai târziu, începând de la sfârșitul secolului al XV-lea.
Biserica gotică
Biserica documentată arhitectural a fost ridicată în secolul al XV-lea, pe un domeniu aflat în stăpânirea greavilor. Edificiul aparținea inițial cultului romano-catolic.
Structura medievală a fost modificată succesiv, astfel încât planul și elevația inițiale nu mai pot fi citite integral. O intervenție importantă este menționată în 1705, iar transformarea decisivă s-a produs la începutul secolului al XIX-lea.
Din etapa gotică se păstrează tabernacolul, unele componente ale zidăriei și structurile defensive ale ansamblului.
Trecerea la luteranism
În jurul anului 1550, comunitatea săsească din Jidvei a adoptat Reforma luterană, în contextul schimbărilor confesionale inițiate în Transilvania prin activitatea lui Johannes Honterus.
În 1572, comunitatea a acceptat Confesiunea de la Augsburg, document doctrinar fundamental al luteranismului. Din acel moment, biserica a aparținut cultului evanghelic de confesiune augustană.
Transformarea confesională a modificat organizarea interiorului și folosirea mobilierului medieval, dar tabernacolul gotic a rămas integrat în zidăria bisericii.
Transformarea în biserică-sală
Edificiul actual are caracterul unei biserici-sală, rezultat în mare parte din modificările epocii moderne. Interiorul este acoperit cu bolți a vela, adică suprafețe curbe asemănătoare unei pânze întinse peste fiecare travee.
Pe latura sudică, bolțile se descarcă direct pe zid. Pe latura nordică se sprijină pe pilaștri. Între aceștia au fost construite arce în formă de mâner de coș, cu profil turtit, care susțin tribuna laterală.
Tribuna este acoperită, la rândul ei, prin bolți a vela. Asimetria sistemului de sprijin arată amploarea transformărilor și adaptarea unei structuri mai vechi la noua organizare a interiorului.
Tabernacolul gotic
Tabernacolul este principala componentă liturgică păstrată din perioada catolică. Acesta era folosit pentru păstrarea sacramentului euharistic înainte de adoptarea Reformei.
După trecerea la luteranism, piesa și-a pierdut funcția inițială, dar nu a fost eliminată. Prezența sa permite identificarea unei etape medievale care nu mai este vizibilă în mobilierul actual.
Altarul medieval din 1508
Biserica a avut un altar poliptic datat în 1508, realizat în perioada anterioară Reformei. Piesa aparținea goticului târziu și reprezenta cea mai importantă componentă a inventarului medieval.
În 1806, altarul a fost vândut bisericii evanghelice din Tătârlaua, unde se păstrează în prezent. Transferul s-a produs în contextul reamenajării interiorului din Jidvei și al introducerii unui mobilier adaptat gustului clasicist.
Altarul trebuie analizat ca parte a patrimoniului istoric al bisericii din Jidvei, chiar dacă amplasarea sa actuală este la Tătârlaua. Mutarea documentează circulația mobilierului liturgic între comunitățile evanghelice din Transilvania.
Altarul actual
În secolul al XIX-lea, biserica a fost înzestrată cu un altar din lemn pictat, realizat în stil clasicist. Piesa provine din atelierul pictorului Petersberger.
Ornamentele laterale ale altarului se regăsesc și pe prospectul orgii, ceea ce indică intenția de a forma un ansamblu unitar. Nu sunt precizate anul exact al realizării și iconografia completă a retablului.
Altarul aparține campaniei ample de reamenajare desfășurate în anii 1801–1804, perioadă în care au fost realizate și cristelnița, orga și probabil o parte a mobilierului actual.
Amvonul
Amvonul are forme neoclasice și aparține amenajării moderne a interiorului. Compoziția sa este adaptată spațiului remodelat și tribunei sprijinite pe arcele în mâner de coș.
Autorul și anul exact al realizării nu sunt cunoscute. Încadrarea stilistică îl plasează la începutul secolului al XIX-lea, în apropierea cronologică a altarului și orgii.
Cristelnița
Cristelnița a fost realizată în 1801 din piatră și are forma unui potir. Piciorul, cupa și profilul superior compun o piesă simplă, adaptată repertoriului clasicist.
Forma de potir creează o legătură simbolică între botez și euharistie. Datarea precisă oferă primul reper al programului de reamenajare care a continuat în anii următori.
Stranele
Interiorul păstrează strane folosite de comunitatea evanghelică. Acestea completează ansamblul format din altar, amvon, cristelniță și orgă.
Datele disponibile nu precizează perioada construirii, atelierul sau eventualele inscripții ale stranelor.
Orga lui Samuel Maetz
Orga se află pe tribuna vestică și a fost construită în 1804 de Samuel Maetz. Instrumentul are o carcasă clasicistă, bogat decorată cu ornamente florale aurii pe fond verde.
Prospectul păstrează tuburile originale din staniu. Ornamentele laterale repetă motive întâlnite pe altar, contribuind la unitatea vizuală a mobilierului.
Orga a fost reparată în 1902 de Karl Einschenk și în 1986 de Hermann Binder. Instrumentul se păstrează într-o stare bună, iar conservarea tuburilor originale îi sporește valoarea documentară.
Prima incintă fortificată
Potrivit periodizării propuse de istoricul Gheorghe Anghel, prima curtină și turnul de poartă au fost construite la sfârșitul secolului al XV-lea.
Zidul interior se afla la aproximativ 10–12 m de biserică. Din traseul său se mai observă segmente la est și la vest de turn.
Curtina este realizată din piatră și cărămidă și are o grosime de aproximativ 1,10 m. Spațiul delimitat adăpostea biserica și construcțiile necesare comunității în perioadele de primejdie.
A doua incintă
A doua centură defensivă a fost ridicată în prima jumătate a secolului al XVI-lea, la aproximativ 13–17 m de biserică. Curtina exterioară era întărită cu două turnuri de apărare și un bastion.
La exterior se păstrează contraforturi care susțineau zidurile și compensau împingerile provocate de teren și de greutatea zidăriei. Cele două incinte formau un sistem concentric de apărare.
Până în secolul al XIX-lea, ansamblul păstra două ziduri continue și trei structuri defensive principale. O parte a curtinelor și a construcțiilor anexe a fost ulterior demolată.
Turnul de poartă
Turnul de poartă are plan pătrat și a fost construit la începutul secolului al XV-lea sau, potrivit periodizării lui Gheorghe Anghel, spre sfârșitul aceluiași secol. Diferența nu poate fi rezolvată fără o analiză directă a zidăriei și a surselor documentare.
Construcția avea patru niveluri defensive, prevăzute cu metereze de dimensiuni reduse. Turnul controla accesul prin sistemul celor două incinte și constituia principalul punct fortificat al ansamblului.
În 1804, turnul a fost supraînălțat până la aproximativ 48 m. Catul medieval de apărare a fost înlăturat sau transformat și a primit un acoperiș înalt și ascuțit. Prin această intervenție, turnul de poartă a dobândit aspectul actual de clopotniță.
Orologiul din 1775
Orologiul turnului a fost construit în 1775 de fierarul Johannes Barth din Jidvei. Piesa documentează nivelul tehnic al meșteșugarilor locali și rolul public al clopotniței.
Ceasul organiza timpul comunității, completând funcția religioasă și defensivă a turnului. Instalarea sa a precedat cu aproape trei decenii supraînălțarea clopotniței.
Construcțiile din interiorul cetății
În interiorul fortificației se aflau vechea primărie, locuința clopotarului și mai multe clădiri auxiliare amplasate de-a lungul zidurilor.
Aceste spații erau folosite pentru depozitarea fructelor, uneltelor și altor bunuri ale comunității. În timpul primejdiilor puteau fi adăpostite și animale.
Denumirea tradițională de „cetate”, păstrată de locuitori, reflectă funcția defensivă a incintei și rolul său în organizarea vieții colective.
Clopotele
În turn se păstrează patru clopote, provenite din perioade diferite.
Clopotul folosit pentru anunțarea incendiilor poartă inscripția: Gloria in excelsis Deo, in terra pax omnibus. Anno 1681 – „Slavă lui Dumnezeu întru cei de sus, iar pe pământ pace tuturor. Anul 1681”.
Piesa avea atât o funcție liturgică, cât și una civică, sunetul ei avertizând comunitatea în cazul izbucnirii unui incendiu.
Clopotul folosit în timpul rugăciunii „Tatăl nostru” poartă inscripția abreviată: B.C.A.V.H.M.D.C.XVII.
Semnificația completă a inițialelor nu poate fi stabilită numai pe baza transcrierii. Formula trebuie păstrată în forma sa originală până la realizarea unei lecturi epigrafice.
Clopotul mare poartă inscripția: Gott zur Ehre und Seinem Volke zum Führen. Verehrt von Samuel Schoppner, Seiden, zu Ostern 1922.
Textul poate fi tradus: „Spre slava lui Dumnezeu și pentru călăuzirea poporului său. Dăruit de Samuel Schoppner, Jidvei, la Paștele anului 1922”.
Clopotul mijlociu a fost turnat în 1922 și poartă inscripția: Läute zu Gott und das deutsche Herz vereinige durch dein Erz. Nach Krieg und Not und Leid. Seiden im Jahre 1922. Schieb, Hermannstadt.
În traducere: „Răsună către Dumnezeu și unește, prin bronzul tău, inima germană. După război, lipsuri și suferință. Jidvei, în anul 1922. Schieb, Sibiu”.
Textul se referă la refacerea comunității după Primul Război Mondial și la rolul clopotului în reunirea simbolică a sașilor din Jidvei.
Tradiția tragerii clopotelor
De peste două secole, clopotele sunt trase zilnic la ora 12:00. Practica marchează amiaza și menține funcția comunitară a turnului, chiar și după diminuarea populației evanghelice.
În documentarea realizată în 2025, această îndatorire era îndeplinită de Johanna Stoia, săsoaică originară din Veseuș. Continuitatea tragerii manuale a clopotelor reprezintă o formă de păstrare a patrimoniului imaterial asociat bisericii.
Știi mai multe despre Biserica fortificată din Jidvei – tabernacolul gotic și orga lui Samuel Maetz? Spune și altora!