Ion N. SOCOLESCU – arhitectul începuturilor școlii românești moderne de arhitectură
Ion N. Socolescu s-a născut la 17 ianuarie 1856, la Ploiești, și a încetat din viață la 24 februarie 1924, la București. A fost arhitect, inginer și profesor, fondator al Societății Arhitecților Români și al revistei „Analele arhitecturii și ale Artelor cu care se leagă”. Prin activitatea sa teoretică și practică, a contribuit decisiv la formarea unei școli naționale de arhitectură în România.
Fiul arhitectului Nicolae G. Socolescu, Ion N. Socolescu a absolvit liceul la Ploiești, apoi Școala de Drumuri și Poduri din București (1877), ca șef de promoție. Între 1879 și 1883 a urmat cursurile de arhitectură la Școala de Arte Frumoase din Paris, în atelierul arhitectului Paul-René-Léon Ginain, completându-și studiile la Roma. Revenit în țară, în 1884 a deschis „Biroul Technic Pentru Proecte și Intreprinderi de Lucrări Publice și Particulare Ion N. Socolescu, arhitect și inginer”, pe strada Domniței din București. A fost fondator și director al revistei „Analele Arhitecturii”, membru fondator și președinte al Societății Arhitecților Români, precum și director și profesor al primei Școli de Arhitectură din România (1892–1897).
Format în spiritul academismului francez, Ion N. Socolescu a dezvoltat un limbaj arhitectural propriu, îmbinând rigoarea occidentală cu elemente inspirate din arhitectura tradițională românească și orientală. În încercarea de a crea un stil național, a folosit motive precum arce în acoladă sau trilobate, arcade duble, decorații dantelate în stucatură și tencuieli pictate, integrând policromia orientală specifică arhitecturii medievale românești. Arhitectura sa se distinge prin claritate, echilibru și monumentalitate, caracteristici ale formării academice franceze.
Lucrări de arhitectură:
1885 – Penitenciarul Militar din Dealul Spirii, București
1886 – Primăria din Pitești (astăzi Muzeul de Artă)
1886–1887 – Primăria din Călărași
1888 – Școala de Arte și Meserii, București (Bulevardul Regina Maria)
1890 – Școala de Fete „Despina Doamna”, Ploiești
1891 – Școala Normală „Vasile Lupu”, Iași
1891–1893 – Școala nr. 2, Constanța (astăzi corpul vechi al Muzeului de Artă)
1894 – Extinderea Teatrului Național din București (corp anexă)
1895 – Primăria din Constanța (astăzi Muzeul de Artă Populară)
1895 – Școala Normală „Carol I”, Câmpulung Muscel
1896–1900 – C.E.C. – Casa de Economii și Consemnațiuni, București (ca antreprenor)
1906–1910 – Spitalul de Alienați „Obregia”, București (ca antreprenor)
1908–1909 – Școala de Marină, Constanța (astăzi Muzeul Marinei Române)
1912 – Biserica „Sfânta Vineri”, Pitești (reconstrucție)
Palatul de Justiție din Craiova – astăzi sediul central al Universității din Craiova
Premii și distincții:
Ion N. Socolescu a fost recunoscut pentru contribuția sa instituțională și profesională, fiind președinte al Societății Arhitecților Români și întemeietor al primei reviste și școli de arhitectură românești.
Moștenire arhitecturală:
Ion N. Socolescu rămâne una dintre figurile fondatoare ale arhitecturii românești moderne. Prin activitatea sa teoretică, didactică și practică, a impus exigența profesională și a conturat direcțiile de dezvoltare ale stilului național în arhitectură. Lucrările sale – de la Palatul de Justiție din Craiova la edificiile școlare și administrative din întreaga țară – reprezintă repere ale patrimoniului arhitectural românesc de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX.
Știi mai multe despre Ion N. SOCOLESCU – arhitectul începuturilor școlii românești moderne de arhitectură? Spune și altora!