Descoperă arhitecții României, de demult și arhitecții contemporani. Biografii, contribuții, moșteniri și stiluri arhitecturale, clădiri istorice, publice, rezidentiale și de patrimoniu.

Mihai CAPUȚINEANU – arhitect și inginer al instituțiilor moderne ale României

Mihai CAPUȚINEANU s-a născut în 1834 și a încetat din viață în 1912.

A fost arhitect și inginer român, profesor, funcționar public și membru fondator al Societății Arhitecților Români. Deși nu a realizat un număr mare de lucrări arhitecturale proprii, s-a remarcat prin rolul său esențial în comisiile tehnice de avizare ale celor mai importante proiecte publice ale României moderne de la sfârșitul secolului al XIX-lea. A fost, de asemenea, un cadru didactic de prestigiu al Școlii de Poduri și Șosele, Mine și Arhitectură din București.

Descendent dintr-o familie cu rădăcini culturale importante, Mihai Capuțineanu era nepotul Elenei Dalles, moștenind și administrând averea acesteia conform testamentului.

A beneficiat de o dublă formare – de arhitect și inginer – și s-a afirmat într-o perioadă în care profesia de arhitect căpăta statut și organizare în România.
Prin activitatea sa administrativă și didactică, a contribuit la consolidarea bazelor arhitecturii moderne românești și la formarea unei noi generații de profesioniști.

Educație, Formare și stil arhitectural:

Mihai Capuțineanu a urmat cursuri la École des Beaux-Arts din Paris, până în anul 1857, fiind înscris în clasa a II-a, în atelierul arhitectului Douillard. Formarea sa franceză i-a oferit o viziune academică solidă, bazată pe principiile clare ale compoziției clasice, pe care le-a transmis ulterior în activitatea sa didactică.
Deși nu a lăsat un portofoliu amplu de lucrări arhitecturale, a fost un arbitru al calității și rigoarei tehnice, participând la evaluarea celor mai mari proiecte publice din epocă.

Activitate didactică:

1864–1901 – Profesor la Școala de Poduri și Șosele, Mine și Arhitectură din București, unde a predat geometrie descriptivă, stereotomie și arhitectură;

1877–1878 – Director provizoriu al școlii, implicat activ în reorganizarea învățământului tehnic superior din România.

Prin contribuția sa pedagogică, Capuțineanu a format numeroși arhitecți și ingineri care au participat la dezvoltarea infrastructurii și arhitecturii românești din perioada modernizării statului.

Activitate profesională (afilieri, poziții administrative, comisii):

1863–1868 – Arhitect al orașului București;

1863 – Membru al Comisiei de verificare a proiectului Universității din București (arh. Alexandru Orăscu), alături de Costinescu, Tillay, Burelli, Berindei, Melic și Tabay;

1876 – Membru al Societății de Arhitecți și Ingineri;

1877–1878 – Director provizoriu al Școlii de Poduri și Șosele;

1881 – Membru fondator al Societății Politehnice din România, alături de Alexandru Orăscu și Grigore Cerkez;

1881 – Director general în Ministerul Lucrărilor Publice;

1882 – Membru în comisia tehnică pentru Palatul Băncii Naționale (proiect Cassien Bernard și Albert Galleron), alături de A. Lecomte și C. Olănesu;

1890 – Membru al Comisiei tehnice consultative pentru Palatul de Justiție, împreună cu arh. Nicolae Cerkez și ing. S. Vârnav;

1891 – Semnatar al Procesului-verbal de înființare a Societății Arhitecților Români, alături de Ion Mincu, Ion N. Socolescu, Toma N. Socolescu, Alexandru Orăscu, Carol Benisch și Gh. Duca.

Lucrări de arhitectură:

Proiecte realizate:

  • 1874 – Casele I. C. Dalles, Strada Colței, București;

Proiecte de restaurare:

  • 1877 – Reparații capitale ale Casei Istrate Negulescu din Ploiești, pentru primirea Țarului Alexandru al II-lea al Rusiei;
  • 1890 – Restaurarea casei personale din Strada Colței, București.

Moștenire arhitecturală:

Mihai Capuțineanu rămâne una dintre figurile esențiale ale arhitecturii românești din secolul al XIX-lea, reprezentând generația care a pus bazele organizării profesionale și academice a breslei.
Prin activitatea sa în comisiile tehnice de avizare a marilor edificii – Universitatea din București, Palatul Băncii Naționale, Palatul de Justiție – și prin rolul său de profesor și fondator al instituțiilor profesionale, Capuțineanu a contribuit decisiv la conturarea unui cadru arhitectural coerent pentru statul român modern.