Albert GALERON – arhitectul Ateneului Român
Albert Galeron (cunoscut și ca Albert Galleron) s-a născut la 1 iunie 1846, la Paris, ca fiu al lui Paul Edmond Galeron și al Mariei Louise Honorine Surun, și a încetat din viață în 1930, tot la Paris.
A fost un arhitect francez remarcabil al stilului neoclasic târziu, activ în a doua jumătate a secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, cunoscut mai ales pentru proiectarea Ateneului Român, una dintre cele mai emblematice clădiri ale culturii române moderne.
A fost membru al „Société des Architectes Diplômés par le Gouvernement” din Franța, Arhitect-șef al Căilor Ferate Române, Arhitect-șef al Assistance Publique de Roumanie, precum și Arhitect al Ambasadei Franței la Madrid.
În anul 1867, tânărul Galeron s-a înscris la École des Beaux-Arts din Paris, cea mai prestigioasă instituție de învățământ arhitectural a epocii, unde i-a avut ca profesori pe Vaudoyer și Coquart. În 1872 a promovat în clasa I, iar diploma de arhitect a obținut-o în 1887, după o perioadă lungă de studii, activitate profesională și participări la competiții academice.
A fost finalist la Grand Prix de Rome în anii 1874 și 1876, distincție ce atesta excelența artistică și academică.
A luat parte la numeroase concursuri și expoziții internaționale: Salonul de la Paris (1881, 1883), Expoziția Universală de la Paris (1889 – medalie de bronz; 1900 – expoziție de lucrări multiple), fiind laureat la mai multe competiții arhitecturale și artistice.
Educație, formare și stil arhitectural
Formarea sa la Beaux-Arts l-a introdus în rigorile compoziției academice clasice, bazate pe proporție, simetrie și monumentalitate. Galeron s-a înscris în tradiția arhitecților francezi care, la sfârșitul secolului al XIX-lea, au influențat arhitectura Europei Centrale și de Est, aducând în România un limbaj monumental sobru, armonizat cu detalii ornamentale rafinate.
Stilul său îmbină claritatea volumelor neoclasice cu elemente eclectice și cu un echilibru scenografic specific arhitecturii Beaux-Arts.
Colaborarea cu arhitecți precum Joseph-Marie Cassien Bernard, Paul Gottereau, Constantin Băicoianu și Leonida Negrescu i-a permis integrarea organică în mediul profesional românesc și participarea la unele dintre cele mai importante proiecte ale epocii.
Lucrări de arhitectură. Proiecte realizate în România
- 1883–1894 – Ateneul Român, București, str. Benjamin Franklin nr. 1–3 – clădire simbol a culturii române, realizată în colaborare cu arh. Constantin Băicoianu (extindere ulterioară: arh. Leonida Negrescu).
- 1883–1889 – Banca Națională a României, București (împreună cu arh. Joseph-Marie Cassien Bernard, Constantin Băicoianu, ing. Nicu Cerkez).
- 1885–1886 – Filiala Băncii Naționale a României, Galați.
- 1887–1894 – Opera Națională, București.
- 1883–1886 – Casa Lenș (ulterior Vernescu), București – modificări ale proiectului inițial realizat de arh. J. Freywald.
- 1889 – Hotel Bulevard, București – lucrări de acoperiș pentru curtea interioară.
- 1889 – Casa Iacob Negruzzi, str. Romană nr. 25, București.
- 1890 – Conacul Dimitrie Ghika-Comănești, Comănești, jud. Bacău.
- 1890 – Casa Iancu Pleșia, Craiova.
- 1890 – Azilul Maria și Zoe Slătineanu (Lenș), București.
- 1891–1892 – Palatul de Justiție din Craiova (diriginte de lucrări; proiect Ion N. Socolescu).
- 1891 – Casa A. Gaillac, România.
- 1891 – Casa Joseph Fermo, România.
- 1892 – Casa C. Vălimărescu, Craiova.
- 1893–1895 – Casa Dr. N. N. Turnescu, București.
- – Hotel Geblescu, Craiova.
- – Vila „Salamandra” a Zoei Slătineanu Lenș, Sinaia.
- – Casa C. Exarcu, București.
Proiecte internaționale
- 1897–1901 – Hipodromul de la Clichy, Paris (împreună cu arhitecții Cambon și Duray).
- 1900 – Pavilionul „Société Générale”, Expoziția Universală de la Paris.
- 1900 – Restaurantul „Maison Kammerzell”, Expoziția Universală de la Paris.
- 1900 – Proiectul „Sfera Celestă” (Cosmorama), Expoziția Universală de la Paris.
- 1908–1909 – Colegiul „Societății franceze de binefacere și de învățământ” și Institutul francez, Madrid, Spania.
- 1910–1912 – Diverse locuințe particulare, Madrid.
- – Lucrări pentru Credit Lyonnais, Paris.
- – Diverse hoteluri comandate de o companie franceză, Madrid.
Lucrări demolate
- Casa Eliza Filipescu, Calea Victoriei (1884, cu Paul și André Gottereau);
- Imobil pe strada Regală, București (1885, cu ing. N. Cuțarida);
- Tribunele de paradă, Palatul Academiei, București (1886);
- Casa C. Costescu-Comăneanu, str. C. A. Rosetti, București (1889).
Premii și distincții
- 1874 și 1876 – Finalist la Grand Prix de Rome, École des Beaux-Arts, Paris;
- 1881 – Mențiune onorabilă la Salonul de la Paris;
- 1882 – Premiul V, concursul de reconstrucție a Universității Sorbonna (cu Vaudoyer);
- 1883 – Participare la Salonul Trienal de la Paris și la Expoziția Națională Beaux-Arts;
- 1889 – Medalie de bronz, Expoziția Universală de la Paris (pentru lucrări reprezentative prezentate din partea României);
- 1900 – Participare cu multiple lucrări la Expoziția Universală de la Paris (Sfera Celestă, Pavilionul Société Générale, Restaurantul Kammerzell);
- 1913 – Legiunea de Onoare, în grad de Cavaler, pentru contribuțiile sale aduse Ambasadei Franței la Madrid și pentru activitatea culturală internațională.
Concursuri și participări artistice
- 1883 – Expoziția Națională Beaux-Arts – Secțiunea de acuarelă (proiect pentru Banca Națională a României);
- 1886 – Concursul pentru Școala de fete, Rue des Martyrs, Paris;
- 1889 – Expoziția Universală de la Paris – participare din partea României;
- 1901–1902 – Schițe pentru Institutul Național de Geografie, la inițiativa urbanistului Sir Patrick Geddes.
Moștenire arhitecturală
Albert Galeron rămâne o figură centrală a dialogului cultural româno-francez din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. A adus în arhitectura românească rafinamentul școlii franceze de Beaux-Arts, marcând un moment de sinteză între monumentalitatea occidentală și aspirațiile identitare ale Regatului României.
Prin proiectul Ateneului Român, Galeron a oferit Bucureștiului un simbol al culturii naționale, o clădire ce a devenit emblema artelor și a spiritului românesc.
Opera sa vastă – întinsă între Franța, România și Spania – reflectă o viziune arhitecturală unitară, în care ordinea clasică, proporția și eleganța se îmbină cu înțelegerea contextului local.
Moștenirea lui Albert Galeron rămâne una dintre cele mai valoroase contribuții ale arhitecților străini la patrimoniul arhitectural al României.
Știi mai multe despre Albert GALERON – arhitectul Ateneului Român? Spune și altora!