Tibor SZERVANTIUS, sculptor
Szervátiusz Tibor s-a născut în data de 26 iulie 1930, la Cluj-Napoca, și a încetat din viață în data de 25 aprilie 2018, la Budapesta.
Sculptor maghiar de prim rang, laureat al Premiului Kossuth și distins cu titlul de Artist al Națiunii, a fost fiul sculptorului Szervátiusz Jenő, într-o familie de origine armeană cu tradiție artistică. Personalitate marcantă a sculpturii monumentale din a doua jumătate a secolului XX, Szervátiusz Tibor a activat inițial în România, iar din 1977 s-a stabilit în Ungaria, unde și-a continuat creația până la sfârșitul vieții.
Și-a început formarea artistică sub îndrumarea directă a tatălui său, urmând apoi studiile la Institutul de Arte Plastice din Cluj-Napoca între anii 1950–1955, avându-l profesor pe Artur Vetro. Primele sale lucrări se înscriu într-o zonă de expresionism cu accente folclorice, direcție pe care o va depăși treptat, orientându-se către o viziune proprie, caracterizată prin eleganța formelor elansate și printr-o profundă cercetare a materialelor. O bursă de studii în URSS, în 1957, și contactul cu arta arhaică și monumentală vor avea un rol esențial în maturizarea limbajului său plastic.
Un moment decisiv în evoluția sa artistică îl constituie descoperirea și asumarea metalului ca material predilect. Artistul însuși mărturisea că atracția pentru metal provine din tradiția strămoșilor săi fierari, explorând în sculptură procedee de îndoire, ciocănire, sudură și topire. Deși nu abandonează niciodată lucrul în lemn sau piatră, structurile metalice devin nucleul expresiei sale plastice, definind o sculptură în care organicitatea formelor nonfigurative capătă forță simbolică și spirituală.
Între 1959 și 1961 a lucrat ca și creator de păpuși la Teatrul de Păpuși din Cluj-Napoca, experiență care i-a rafinat simțul volumului și al expresiei sintetice. După stabilirea la Budapesta, în 1976–1977, Szervátiusz Tibor realizează numeroase monumente comemorative și lucrări de artă publică, în care nu urmărește redarea fidelă a fizionomiei, ci relevarea dimensiunii interioare și a valorilor spirituale ale personajelor sau temelor abordate.
„Muncitor”, sculptură din bronz, redă o figură robustă, în atitudine demnă și activă, prin care Tibor Szervatius omagiază forța și noblețea muncii.
„Mama” evocă maternitatea arhaică printr-o formă verticală, simplificată, în care Szervátiusz Tibor concentrează liniștea și forța protectoare.
„Dans de nuntă din Viștea” (teracotă patinată, 45 × 20 × 16 cm, 1955) surprinde, prin prisma lui Szervátiusz Tibor, dinamica ritualului popular.
Activitatea sa expozițională este vastă, incluzând expoziții personale la București, Cluj-Napoca, Budapesta, Sopron, Helsinki, Kecskemét, Roma și în alte centre culturale europene, precum și participări la importante expoziții colective și bienale internaționale. Lucrările sale de artă publică sunt prezente în numeroase orașe din România și Ungaria, printre care Cluj-Napoca, Gherla, Budapesta, Győr, Nagymaros sau Miskolc, iar creațiile sale se regăsesc în colecții muzeale și private.
Opera lui Szervátiusz Tibor se distinge prin forța simbolică, echilibrul dintre material și idee și printr-o profundă reflecție asupra identității, memoriei și spiritualității. Sculptura sa rămâne una dintre cele mai coerente și expresive contribuții la arta monumentală est-europeană contemporană.
Știi mai multe despre Tibor SZERVANTIUS, sculptor? Spune și altora!