Marin Petre CONSTANTIN, pictor
Marin Petre Constantin s-a născut în data de 13 septembrie 1925, în satul Bungetu-Brătești, județul Dâmbovița și a încetat din viață în data de 17 martie 2017, în localitatea natală.
Marin Petre Constantin a fost considerat unul dintre cei mai importanți peisagiști postbelici din zona Târgoviștei.
Originar dintr-o familie de țărani, Marin Petre Constantin a urmat Liceul Comercial din Târgoviște, unde a fost remarcat pentru talentul său artistic de profesorul de desen Mihail Gheorghiu. Acesta, împreună cu pictorul Vasile Blendea, l-au îndrumat spre Școala Superioară de Arte din București (actualul Institut de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”), pe care a urmat-o între 1945–1954.
A studiat sub îndrumarea unor mari maeștri ai picturii românești – Ion Marșic, George Matei Cantacuzino, Jean Alexandru Steriadi, Nicolae Dărăscu și Camil Ressu, alături de care și-a format privirea și rigoarea artistică. A beneficiat între 1952–1954 de bursa republicană „Ion Andreescu”, distincție acordată celor mai promițători tineri artiști.
Lucrarea sa de diplomă, „Nu trageți” (1954), inspirată din Răscoala de la 1907 și realizată în satul natal, a fost achiziționată de Muzeul Național de Artă al României, fiind considerată una dintre cele mai puternice compoziții realiste ale generației sale.
În anul 1955, devine membru al Uniunii Artiștilor Plastici. Din 1965, se stabilește la Târgoviște, oraș care devine sursă constantă de inspirație și scenă a vieții sale artistice. Între 1971–1983, a fost profesor de pictură și desen la Școala Populară de Artă din Târgoviște, unde a format și îndrumat tineri artiști locali.
Stilistic, Marin Petre Constantin s-a afirmat ca pictor postimpresionist, cu o pasiune aparte pentru peisajul urban și rural, surprinzând cu o sensibilitate rafinată lumina Târgoviștei, străzile sale vechi, livezile, oamenii și obiceiurile locului. Lucrările sale dezvăluie o pictură plină de substanță, vibrație cromatică și emoție umană, în care culoarea devine un instrument de poezie vizuală.
Maestrul Alexandru Ciucurencu îl descria astfel:
„În Marin Petre Constantin văd un artist de rasă. Aș putea face o apropiere cu Andreescu în acea strălucire a pastei pe care o pune, ceea ce nu se întâlnește la fiecare pas.”
De-a lungul vieții, a expus constant în țară și în străinătate, iar lucrările sale se regăsesc în muzeele de artă din București, Târgoviște, Ploiești, Râmnicu Sărat, precum și în colecții particulare din Franța, Spania, Germania, Olanda, SUA și Estonia.
În anul 1992, a obținut Premiul Uniunii Artiștilor Plastici la Bienala de Artă Plastică „Gheorghe Petrașcu”, distincție care i-a confirmat locul în elita artistică dâmbovițeană.
Până la sfârșitul vieții, artistul a locuit în casa sa din Bungetu, amplasată pitoresc pe malul unui lac, unde și-a amenajat un atelier mansardat, plin de pânze, schițe și cărți. A fost nu doar pictor, ci și scriitor și povestitor, autor al mai multor volume de proză inspirate din lumea satului românesc.
Marin Petre Constantin a rămas până la final un spirit liber, lucid și autoironic. „Îmi place să fiu liber și să nu mă conducă proștii”, spunea adesea, cu simplitatea și verva unui țăran filozof.
În semn de recunoștință, o stradă din Târgoviște îi poartă astăzi numele.
Centenarul nașterii artistului a fost marcat prin expoziția „Marin Petre Constantin: Centenarul unei vocații artistice”, deschisă între 24 octombrie și 30 noiembrie 2025 la Palatul Suțu.
Știi mai multe despre Marin Petre CONSTANTIN, pictor? Spune și altora!