Gheorghe BRĂDĂȚANU, pictor
Gheorghe Brădățanu s-a născut în data de 1 mai 1929, în comuna Drăgușeni, județul Suceava, și a încetat din viață în noiembrie 2011, la Iași.
Absolvent al Școlii de Artă Populară din Iași, artistul și-a dedicat întreaga existență creației plastice, pe care a trăit-o ca pe o formă de destin și de devoțiune.
Membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România – Filiala Iași, Gheorghe Brădățanu a fost una dintre personalitățile marcante ale artei românești contemporane.
Debutând în anii ’50, Gheorghe Brădățanu a participat la numeroase expoziții colective interregionale (1958, 1961, 1964), precum și la Bienalele de pictură și sculptură de la București (1964, 1966, 1968). A expus constant la Saloanele Anuale de Artă de la Iași (1970–1979) și la Muzeul de Artă din Iași (1961, 1981, 2003), impunându-se treptat printr-o expresivitate modernă și o rigoare a construcției plastice.
Primele expoziții personale au avut loc în anul 1965 (Sala „Victoria”, Iași), 1966 (Suceava), 1967 (Roman și Piatra Neamț), urmate de cele de la Galeria „Cupola” (1980, 1981). De asemenea, lucrările sale se regăsesc astăzi în colecțiile Muzeului de Artă din Iași și în numeroase colecții private din țară și străinătate.
În planul artei publice, Gheorghe Brădățanu a realizat busturi și compoziții sculpturale, între care se remarcă autoportretul în bronz și bustul lui T. Greblis, amplasat în Cimitirul Eternitatea din Iași.
Opera lui Gheorghe Brădățanu se distinge prin polivalență – artistul a lucrat cu aceeași intensitate în pictură, grafică, ceramică și sculptură. În pictură, a cultivat portretul, peisajul și natura statică, reliefând lumina blândă și aerul melancolic al Moldovei, dar și compoziții complexe, cu o armonie aproape muzicală.
Culoarea devine, în viziunea sa, un limbaj al spiritului, un mijloc de exprimare a emoției pure, rafinate printr-un ochi format în cultul echilibrului și al eleganței plastice. Grafica sa, caracterizată printr-un desen ferm și expresiv, explorează teme inspirate din măști populare și motive tradiționale, într-o tensiune fertilă între simbol și formă, între mister și expresie.
Casa sa din dealul Copoului ieșean, proiectată chiar de artist cu gândul de a deveni un muzeu al propriei creații, rămâne simbolul unei vieți dedicate artei. Deși destinul nu i-a împlinit visul muzeal, opera sa continuă să trăiască – prin vibrația culorilor, echilibrul formelor și emoția spiritualizată a compozițiilor.
Curatoarea Ofelia Huțul sublinia, cu ocazia expoziției retrospective „Gânduri înaripate” (Galeria „O. Băncilă”, Iași, noiembrie 2025), că „pentru Gheorghe Brădățanu, fiecare linie și fiecare culoare erau expresia unei gândiri plastice de o profunzime rară. Arta sa nu se sfârșește odată cu autorul, ci continuă să trăiască prin emoția pe care o trezește în ceilalți”.
Criticul Dan Hatmanu remarca încă din 1980 contribuția sa la „diversitatea stilistică a artei ieșene, prin lucrări de factură modernă, în care se îmbină maniera tradițională cu teme laice de inspirație folclorică”.
Prin rigoarea construcției, finețea cromatică și echilibrul expresiei, Gheorghe Brădățanu se înscrie între artiștii care au reușit să unească tradiția și modernitatea într-un limbaj plastic de autentică noblețe.
Opera sa, vastă și profundă, rămâne o memorie vie a frumosului, un testament artistic al unui creator pentru care arta nu a fost o profesie, ci o formă de existență.
Știi mai multe despre Gheorghe BRĂDĂȚANU, pictor? Spune și altora!