George Matei CANTACUZINO – arhitect, pictor, eseist; modernism moderat
George Matei Cantacuzino s-a născut la 23 mai 1899, la Viena, și a încetat din viață la 1 noiembrie 1960, la Iași. Arhitect, pictor și scriitor, a îmbinat rigoarea clasică, tradiția românească și limbajul modern, devenind cel mai influent teoretician al arhitecturii din România interbelică. Cofondator al revistei Simetria și profesor carismatic, a format generații de arhitecți.
Fiul diplomatului Nicolae Barbu Cantacuzino și al Marcelei Bibescu; copilărie la Viena.
- 1909–1914: studii la Montreux (Elveția).
- 1916: bacalaureat, Colegiul „Sf. Sava”, București.
- 1917–1918: voluntar în Primul Război Mondial (Mărășești, Soveja).
- 1919: admis la École des Beaux-Arts (Paris); diploma de arhitect la 19 decembrie 1929.
- 1923: deschide birou de arhitectură în București (colaborări cu August Schmiedigen).
- 1931–1937: deputat (aripa tânără liberală – „georgiști”, condusă de Gh. Brătianu).
- 1932–1947: publică volumele Arcade, firide și lespezi (1932), Izvoare și popasuri (1934), Pătrar de veghe (1938), Despre o estetică a reconstrucției (1947); cronici și eseuri în Revista Fundațiilor Regale, Viața Românească, L’Architecture d’Aujourd’hui.
- 1939: cofondează revista Simetria. Caiete de artă și critică (cu Matila Ghyka, Octav Doicescu, P. E. Miclescu); implicat la Pavilionul României la Expoziția Internațională New York.
- 1940: prăbușirea Blocului Carlton la cutremur; ancheta îl exonerează (abateri la execuție).
- 1942–1948: profesor de „Istoria și teoria arhitecturii”; conferințe la Radio România.
- 1 mai 1948: arestat; Jilava, Aiud, apoi la Canal; eliberat la 29 iulie 1953.
- 1954–1960: lucrează la Direcția Monumentelor Istorice (București) și, după concediere, la Mitropolia Moldovei (Iași).
- 1960: trece la cele veșnice; înmormântat la Cimitirul Eternitatea, Iași.
Familie: căsătorit cu Sanda Știrbei; doi copii (Șerban, Marie-Lyse).
Formare și stil arhitectural
Format la Beaux-Arts, Cantacuzino practică un modernism temperat de proporția clasică, meșteșugul materialelor și memoria locului. Critică formalismul și susține „împăcarea utilului cu frumosul”, pledând pentru o școală românească conectată european, cu rădăcini în tradiția autohtonă.
Lucrări de arhitectură (selecție). Clasicism & Beaux-Arts
- Palatul Băncii Chrissoveloni, str. Lipscani 8, București (1928–1933, cu Aug. Schmiedigen).
- Fostul sediu al Uniunii Arhitecților (transformare; ulterior „Mărul de Aur”) (1925–1928).
- Imobil Crețulescu, Calea Victoriei, București (1934–1939).
- Clădire de birouri în Piața Universității, București (1934–1939).
- Institutul de Studii și Proiectări Energetice, str. Vasile Lascăr 5–7, București (1947–1948).
- Reinterpretarea tradiției românești
- Palatul Mogoșoaia – campanii de restaurare (cca. 1920–1930).
- Vila din parcul Institutului de cercetări pentru mecanizarea agriculturii (casa Nae Ionescu; rechiziționată ulterior).
- Mitropolia Iași – restaurare (1959–1960).
- Biserica Trei Ierarhi, Iași – restaurare (1959–1960).
- Intervenții în nordul Moldovei (1956–1960).
- Pavilionul României, Expoziția Internațională New York (1939).
- Modernism cu principii clasice
- Hotel Belona și vile la Eforie Nord (1934–1940).
- Hotel Rex, Mamaia (1934–1940).
- Blocuri de locuințe, București: str. Dionisie Lupu (colț Piața Lahovary); Piața Amzei / str. Mendeleev (1934–1940).
- Blocul Carlton, București (1934–1940; distrus la 10 noiembrie 1940).
- Ansamblul I.A.R., Brașov – clădiri administrative și de servicii (1934–1940).
- Postul de radio Bod (1934–1940).
Expoziții personale (selecție)
- 1931 – Sala „Ileana”, București.
- 1932 – Desene, București.
- 1933 – Muzeul Toma Stelian.
- 1939 – Căminul Artei (Crețulescu).
- 1942 – Librăria italiană.
- 1947 – Sala Armand.
- 1956 – Sala Parcului Herăstrău (3–5 octombrie), acuarele și picturi.
Premii și distincții (selecție)
Cetățean de onoare al orașului New York (legat de contribuția la Pavilionul României, 1939).
Apreciat și citat în publicații și dicționare de specialitate; receptat elogios de G. Călinescu, M. Sebastian, C. Petrescu, Perpessicius, G. Oprescu, I. Jianu, T. Arghezi.
Moștenire arhitecturală
Cantacuzino rămâne o conștiință a profesiei: arhitect de clădiri-reper, restaurator atent, pictor cu privire limpede și eseist care a dat criterii și limbaj unei epoci.
Facultatea de Arhitectură a Universității din Iași îi poartă numele, iar scrierile sale – de la Arcade, firide și lespezi la Despre o estetică a reconstrucției – sunt încă repere pentru practica și cultura arhitecturii din România.
Știi mai multe despre George Matei CANTACUZINO – arhitect, pictor, eseist; modernism moderat? Spune și altora!