Emil Barbu POPESCU (MAC) – arhitect și profesor al școlii moderne românești de arhitectură
Emil Barbu Popescu s-a născut la 15 septembrie 1938, în orașul Fetești, județul Ialomița, și a încetat din viață la 9 ianuarie 2024, în București.
A fost arhitect, profesor universitar, rector și președinte al Universității de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” din București, membru corespondent al Academiei de Științe Tehnice din România, personalitate marcantă a arhitecturii și învățământului românesc contemporan.
După absolvirea Școlii Tehnice de Arhitectură și Construcții (STACO) între 1961 și 1964, Emil Barbu Popescu a urmat cursurile Institutului de Arhitectură „Ion Mincu” din București (1964–1970). În 1980 a obținut titlul de doctor în arhitectură, cu teza „Construcțiile de cultură și coeziune socială pentru tineret”, sub coordonarea profesorilor Horia Maicu și Gabriel Cristea.
Încă din perioada studiilor, a fost implicat în mișcarea studențească, fiind fondator al Clubului A – un spațiu cultural emblematic al generațiilor de arhitecți.
Educație, formare și stil arhitectural
Activitatea sa didactică s-a desfășurat integral în cadrul Institutului de Arhitectură „Ion Mincu” (devenit ulterior UAUIM), unde a parcurs toate treptele academice – de la asistent universitar (1970) până la profesor emerit (2012).
Între 1996 și 2008 a condus instituția ca decan, prorector și rector, contribuind la reformarea planurilor de învățământ, la modernizarea atelierului de proiectare și la deschiderea internațională a universității.
În plan arhitectural, Emil Barbu Popescu s-a remarcat printr-un modernism sobru, orientat spre funcționalitate, echilibru volumetric și expresivitate structurală. A fost preocupat de spațiile publice dedicate tineretului și sportului, promovând ideea de „arhitectură socială și comunitară”.
Lucrări de arhitectură. Proiecte realizate – arhitectură
- 1973 – Ateneul tineretului, Reșița
- 1973 – Complex de alimentație și divertisment pentru tineret, Costinești
- 1978 – Hotel „Student Parc”, Lacul Tei, București
- 1979–1981 – Casa tineretului, Slatina
- 1983–1984 – Baza de odihnă și tratament, Târgu Jiu
- 1984 – Casa tineretului, Galați
- 1997 – Centrul Pro Rapid, București
- 2001–2002 – Casa Fotbalului, București
- 2004–2005 – Centrul tehnic de pregătire al FRF, Mogoșoaia
- 2004–2007 – Arena Națională, București
- 2008 – Piscină și bazin olimpic, Universitatea Politehnică Timișoara
- 2010 – Casa Olimpică, București
- 2011 – Bazinul de înot al UAUIM, București
Proiecte de restaurare
2009–2012 – Hotel Cișmigiu, Bd. Regina Elisabeta, București
Proiecte de design interior
2009–2012 – Hotel Cișmigiu (Berăria Gambrinus, Librăria Humanitas), București
Premii și distincții
- 1979 – Premiul I al Uniunii Arhitecților din România (UAR), Hotel „Student Parc”
- 1984 – Premiul III UAR, Casa tineretului, Galați
- 1986 – Premiul I UAR, Casa tineretului, Slatina
- 1987 – Premiul II, Bienala Internațională de Arhitectură, Sofia
- 2002 – Medalie UAR, Casa Fotbalului, București
- 2004 – Profesor Honoris Causa, Universitatea „Ricardo Palma”, Peru
- 2006 – Medalie UAR, Centrul FRF Mogoșoaia
- 2006 – Premiul secțiunii „Publicații”, Anuala de Arhitectură OAR (revista Arhitext, fondator și director)
- 2009 – Placheta „Minți Strălucite ale secolului XXI”, Institutul American pentru Biografii (ABI), SUA
- 2012 – Diploma In Honoris, Primăria Municipiului București
- 2012 – Membru corespondent al Academiei de Științe Tehnice din România (ASTR)
- 2013 – Premiul pentru Arhitectură al Academiei Române
- 2022 – Premiul „Opera Omnia”, Anuala de Arhitectură București
Moștenire arhitecturală
Opera lui Emil Barbu Popescu – cunoscut cu afecțiune în mediul universitar drept „Mac” – a marcat profund arhitectura și educația de specialitate din România. Prin clădirile sale destinate tineretului, sportului și educației, a conturat o arhitectură a coeziunii sociale și a optimismului modernist.
Ca profesor, rector și mentor, a influențat generații întregi de arhitecți, promovând o cultură a excelenței și a responsabilității civice. Contribuțiile sale în domeniul arhitecturii și al formării profesionale rămân un reper în istoria școlii românești de arhitectură.
Știi mai multe despre Emil Barbu POPESCU (MAC) – arhitect și profesor al școlii moderne românești de arhitectură? Spune și altora!