Carol VALȘTAIN, pictor, profesor, primul director al Muzeului Național din București
Carol Valștain, sau Carol (Scarlat) Wallenstein de Vella, s-a născut în anul 1795 în localitatea Gospic, lângă Zagreb, în Croația de azi, și a încetat din viață în data de 26 decembrie 1858, la București.
Și-a petrecut mare parte din viață la București, devenind una dintre personalitățile-cheie ale culturii românești din secolul al XIX-lea.
A crescut într-o familie cu origini în ramura Vella, nume dobândit prin filiația tatălui biologic, înainte de a fi adoptat de un membru al familiei Wallenstein. A studiat pictura la Academia de Arte Frumoase din Viena, într-o perioadă profund marcată de neoclasicismul lui Anton Raphael Mengs. După terminarea studiilor, a plecat la Brașov, unde și-a completat pregătirea artistică alături de profesorul Debler. În jurul anului 1817 s-a stabilit în Țara Românească, la Craiova, unde a predat desen și pictură și s-a făcut remarcat prin talentul său. În anul 1821, s-a căsătorit cu o româncă din Slatina.
În anul 1829, Valștain intră în serviciul Eforiei Școlilor din București, iar în anul 1830 devine primul profesor de desen al prestigiosului Colegiu Sfântul Sava. Activitatea sa didactică a fost inovatoare: a organizat primele colecții de mulaje după opere celebre, aducând în fața elevilor modele academice autentice, fie reale, fie inspirate de istoria Principatelor Române.
În anul 1836, publică la tipografia lui Ion Heliade-Rădulescu un manual esențial pentru epocă: Elemente de desen și de arhitectură, apărut în 1.000 de exemplare. A realizat, de asemenea, o serie importantă de litografii istorice, printre care și celebra „Lupta de la Călugăreni”.
În anul 1837, la inițiativa Marelui Ban Mihalache Ghica, Carol Valștain este numit primul director al Muzeului Național de Istorie Naturală și Antichități din București, instituție înființată prin decretul domnitorului Alexandru Dimitrie Ghica la 3 noiembrie 1834.
Muzeul funcționa atunci în clădirea Colegiului Sfântul Sava și aduna colecții extrem de variate: moluște, vertebrate, roci, minerale, plante fosile, antichități și modele tehnice. Sub conducerea sa, muzeul capătă un rol didactic important și se deschide către colaborări internaționale, întreținând schimburi de exponate cu instituții din Viena și Stuttgart.
Valștain îmbogățește colecțiile cu numeroase piese de numismatică, sigilografie și ornitologie, domeniu pentru care avea o pasiune deosebită.
În anul 1853, Carol Valștain publică lucrarea Elemente de ornitologie după observații proprii, locale, considerată prima lucrare de ornitologie din literatura științifică românească.
Tot în această perioadă contribuie la dezvoltarea primei galerii de pictură a muzeului, după decretul emis de Barbu Știrbei la 24 decembrie 1850, prin care lucrările din patrimoniul școlilor erau transferate și expuse adecvat în spațiile muzeale.
„Portretul serdarului Dimitrie Aman” – Carol Valștain îl înfățișează pe boier în ținută somptuoasă, în gest meditativ, cu detalii fine și atmosferă sobră.
Carol Valștain a rămas în istoria culturii române ca pictor și litograf format la Viena, primul profesor de desen al Colegiului Sfântul Sava, primul director al Muzeului Național din București, primul autor al unei lucrări științifice românești dedicate ornitologiei, personalitate fondatoare a muzeografiei și pedagogiei artistice din Țara Românească.
A modelat generații și a pus bazele instituționale ale muzeelor și educației artistice în București, contribuind la integrarea culturii românești în circuitul european al secolului al XIX-lea.
Știi mai multe despre Carol VALȘTAIN, pictor, profesor, primul director al Muzeului Național din București? Spune și altora!