Alexandru CRISTEA, pictor
Alexandru Cristea s-a născut în data de 3 iulie 1928 la Prundul Bârgăului, județul Bistrița-Năsăud, și a încetat din viață în octombrie 2015 la Cluj-Napoca.
A fost un pictor, grafician și ilustrator român, membru al Uniunii Artiștilor Plastici, una dintre figurile de referință ale artei clujene din a doua jumătate a secolului XX.
Absolvent al Institutului de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj-Napoca (promoția 1958), artistul a debutat în expoziții încă din timpul studenției. Din anul 1960 a expus constant la manifestări județene, naționale și internaționale, construindu-și o prezență artistică solidă și respectată.
A fost membru al UAP din 1967 și a activat în instituții culturale precum Casa Regională a Creației Populare, Școala Populară de Artă, Comitetul de Cultură și Artă sau Direcția Patrimoniului Național, contribuind activ la viața culturală a Clujului.
De-a lungul carierei a deschis numeroase expoziții personale (Cluj-Napoca, Timișoara, București, Bistrița, Dej, Zalău, Alba Iulia), culminând cu ampla retrospectivă „Alexandru Cristea spre 88” organizată în anul 2015 la Muzeul de Artă Cluj-Napoca.
În anul 1968 a primit Ordinul „Meritul Cultural”, Clasa I, iar lucrările sale se află în colecții muzeale din Cluj, București, Galați, Zalău, Bistrița și în importante colecții particulare din Europa și SUA.
Pe lângă pictură și grafică, Alexandru Cristea a fost un apreciat ilustrator de carte și, mai discret, poet — publicând volume precum Manuscris de dimineață, Zbor neîntrerupt sau Vârstele primăverii.
Lucrările lui Alexandru Cristea dezvăluie un spirit reflexiv, atras de zonele de interferență dintre obiect, simbol și timp. Fiecare compoziție pare construită ca un mic sistem metafizic, în care formele – riguroase sau lirice – se organizează într-o geografie a semnificațiilor.
Natura statică devine, la el, un teritoriu al meditației: obiecte modeste precum un vas, o pipă, un fruct, o ramură sau o clepsidră sunt tratate cu o gravitate calmă, devenind repere ale trecerii timpului. În unele lucrări apare un discret registru suprarealist, manifestat prin asocieri neobișnuite, prin raportări spațiale insolite sau prin lumini care nu par să aparțină lumii materiale.
Pictura lui Alexandru Cristea se așază într-o zonă a poeticii obiectului, unde meditația, echilibrul și tăcerea construiesc un univers distinct și durabil.
„Odihnă” (acvaforte pe hârtie, 16 × 12 cm, semnat în monogramă și datat sus dreapta pe placă: CA 956-, iar jos dreapta cu creion: Cristea A 957) surprinde, în tușele fine ale lui Alexandru CRISTEA, figura unui bătrân așezat, redată cu expresivitate calmă și umbriri dense.
„Natură moartă în peisaj” (ulei pe placă PFL, 44 × 34 cm, semnat dreapta jos cu verde: A. Cristea; pe verso: semnat și intitulat ALEXANDRU CRISTEA / „NATURĂ MOARTĂ ÎN PEISAJ”) ilustrează modul în care Alexandru CRISTEA îmbină obiectele simple cu un fundal vast, luminos, într-o compoziție poetică și aerisită.
Alexandru Cristea lucrează cu o disciplină cromatică matură, preferând tonurile temperate, aerul de crepuscul, lumina filtrată, atmosfera de așezare interioară. Un element pregnant în compozițiile sale este geometrizarea, care nu anulează figurativul, ci îl susține, oferindu-i un cadru conceptual. Se observă o preocupare constantă pentru raportul dintre plan și obiect, dintre iluzie și materie, dintre vizibil și invizibil.
Pictura lui Alexandru Cristea se așază într-o zonă a poeticii obiectului, unde meditația, echilibrul și tăcerea construiesc un univers distinct și durabil.
Știi mai multe despre Alexandru CRISTEA, pictor? Spune și altora!