Alexandru GHEORGHIȚĂ, sculptor

Alexandru GHEORGHIȚĂ s-a născut la Fântânele, Bacău, in anul 1931 si a încetat din viata la data de 26 decembrie 2011.

1956 – Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, cu Boris Caragea, București. A fost profesor la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, Bucureşti.

Tandru si robust, sobru si decorativ, lemnul sau bronzul sau piatra lui Alexandru Gheorghița mi-au apărut mereu ca izvodite de un artist pentru care meșteșugul preschimbării materiei in metafora nu mai are taine. I-am admirat cândva busturile cioplite in marmura si granit, am privit, nu de mult, cabrarea nervoasa a unei mai vechi ecvestre dintr-o piața orădeana – lucrata cu Geta Caragiu -, iar de curând i-am contemplat in atelier sirurile de imagini sculptate ale protoparintilor noștri, ai tuturor, simboluri ele cuplului etern, Adam si Eva…” Răzvan THEODORESCU

Lucrări monumentale:
1953 – Mihai Viteazul (sculptură ecvestră realizată împreună cu Georgeta Caragiu-Gheorghiţă, soţia sa), Oradea, Bihor;
1964 – George Coşbuc, Slănic, Prahova.

Muzee:

  • Muzeul de Istorie şi Arheologie, Bacău;
  • Muzeul Național de Artă Contemporană, Muzeul Național de Artă al României;
  • Muzeul de Artă, Craiova, Dolj;
  • Muzeul de Artă, Pitești, Argeș.

In anul 1964 a fost distins cu Premiul pentru sculptură al Uniunii Artiștilor Plastici.

O întâlnire cu atelierul înţesat de lucrări al sculptorului Alexandru Gheorghiţă, aşa cum a rămas după regretata sa dispariţie, are ceva familiar şi uimitor în acelaşi timp. Familiaritatea stă desigur în ceea ce poate fi recunoscut ca o constantă a sculpturii româneşti din anii 60 -70, acea nevoie de esenţializare, de întoarcere la un nivel zero al formei, de cercetare a însuşi procesului de naştere al semnului plastic. Avangarda istorică, şi aici numele lui Brâncuşi rămâne inconturabil, izgonise curajos narativul, ilustrativul, pentru a asumaprogramatic investigarea elementarului, fie că era vorba despre culoare în pictură sau de materie în sculptură” Ioana Vlasiu