”2de Suite d'orchestre (ut majeur) op. 20” (Suita a II-a pentru orchestră în Do major, op.20) - George Enescu

* ”2de Suite d'orchestre (ut majeur) op. 20” (Suita a II-a pentru orchestră în Do major, op.20), de George Enescu, a fost clasat în Patrimoniul Cultural Naţional ca tezaur, în anul 2023, la Muzeul Național „George Enescu” - București.

Ce înseamnă? E bine să știi că ...

Beauvais (Artă decorativă - Şcoli și Ateliere) = A doua manufactură franceză de proiectarea şi execuţia tapiseriilor din Franţa, după Gobelins; specializată în tehnica "basse-lisse", a fost întemeiată la 1664 de către Ludoviv al XIV-lea din iniţiativa ministrului de finanţe Colbert prin intermediul fuzionării mai multor ateliere înfiinţate în veacul al XV-lea; rămâne întreprindere particulară până la revoluţia din 1789. Manufactura înfloreşte sub conducerea lui Jean-Baptiste Chinard, când sunt executate mai ales verduri în stil flamand, iar du… A doua manufactură franceză de proiectarea şi execuţia tapiseriilor din Franţa, după Gobelins; specializată în tehnica "basse-lisse", a fost întemeiată la 1664 de către Ludoviv al XIV-lea din iniţiativa ministrului de finanţe Colbert prin intermediul fuzionării mai multor ateliere înfiinţate în veacul al XV-lea; rămâne întreprindere particulară până la revoluţia din 1789. Manufactura înfloreşte sub conducerea lui Jean-Baptiste Chinard, când sunt executate mai ales verduri în stil flamand, iar după 1684 sub conducerea lui Philippe Behagle, până la decesul acestuia survenit în 1704. În 1726 Jean-Baptiste Oudry (1686-1755) este numit pictor şi apoi codirector (1734) al atelierului, care cunoaşte o nouă epocă de înflorire. Din veacul următor, alături de cunoscutele tapiserii murale sunt ţesute şi tapiserii de mici dimensiuni, destinate unor piese de mobilier menite a fi amplasate într-o serie de palate europene; atelierele sunt închise între anii 1793-1794 şi 1804-1805. Distruse la 1940, atelierele vor fi transferate la Gobelins. Cele mai renumite suite de lucrări aparţin veacurilor al XVII-lea şi al XVIII-lea: "Faptele Apostolilor" (după cartoanele lui Rafael), "Cuceririle lui Ludovic XIV", "Suita chinezească", ""Jocuri câmpeneşti", "Comedii după Moliere", "Groteşti", "Aventurile lui Telemac", "Istoria lui Achile", "Metamorfozele lui Ovidiu", "Fabule după La Fontaine", "Istoria lui Don Quijote", "Jocurile ruseşti", "Cele patru părţi ale lumii" etc.. Pentru Beauvais au furnizat cartoane pictorii: flamandul David Teniers II, francezii Jean Berain, Francois Boucher şi Jea-Baptiste Le Prince. La sfârşitul veacului al XIX-lea sunt ţesute la Beauvais panouri decorative, urmând ca după 1920 să crească numărul cartoanelor pentru tapiseriile destinate tapiţării pieselor de mobilier. Calitatea lânurilor şi mătăsurilor folosite şi fineţea execuţiei pun în valoare armonia compoziţiei şi a coloritului; bordurile sunt bogat ornamentate. Specific tapiseriilor de mobilier ţesute la Beauvais sunt buchetele de flori şi micile scene - compoziţii antropomorfe sau zoomorfe - încadrate în medalioane. După 1930 sunt executate la Beauvais tapiserii încadrate noilor canoane artistice - "Paris", după cartoanele lui Raoul Dufy, şi "Icar", după cartoanele lui Jean Lurcat, alături de tapiseriile "Polinezia" - anii 1946, 1960, 1972 - după Henry Matisse, "Femeia şi potcovarul" - 1967 - după Le Corbusier, "Grădina albastră" - 1978-1980 - după Etienne Hajdu, pe lângă piese executate conform cartoanelor unor pictori, sculptori şi arhitecţi contemporani aparţinând Şcolii de la Paris. Muzeul Naţional de Artă al României posedă o suită de cinci piese din ciclul "Jocurilor ruseşti" al lui Le Prince şi garnituri de mobilier tapiţate cu piese Beauvais. vezi mai mult

Suitaş (Etnografie - Materiale) = Înlănțuirea de motive decorative diverse, procedeu întâlnit în executarea broderiilor pe suprafețe textile.