* Femei cu tulnic, de Nicolae Brana, a fost clasat în Patrimoniul Cultural Naţional ca fond, în anul 2021, la Muzeul Municipiului București.
Ce înseamnă? E bine să știi că ...
Femeie
(Etnografie - Decor)
=
Motiv decorativ care preia trăsăturile antropologice ale femeii; mai des, imaginea femeii decorează țesăturile de diferite dimensiuni; referitor la concretizarea ideii de om, este de observat că adeseori ea este reprezentată, în arta populară românească, printr-o imagine feminină; aceasta se leagă de străvechi credinţe şi rituri ale fertilităţii şi fecundităţii; de altfel, imaginile feminine apar de cele mai multe ori pe obiecte legate de interiorul casei şi de îndeletnicirile femeieşti, marele …
Motiv decorativ care preia trăsăturile antropologice ale femeii; mai des, imaginea femeii decorează țesăturile de diferite dimensiuni; referitor la concretizarea ideii de om, este de observat că adeseori ea este reprezentată, în arta populară românească, printr-o imagine feminină; aceasta se leagă de străvechi credinţe şi rituri ale fertilităţii şi fecundităţii; de altfel, imaginile feminine apar de cele mai multe ori pe obiecte legate de interiorul casei şi de îndeletnicirile femeieşti, marele număr de scoarţe, în care imaginea femeii este prezentă, ilustrând această situaţie; un argument în privinţa perenităţii motivului se găseşte în celebrele figurine sau idoli de la Cucuteni, Cârna, Gumelniţa, Verbicioara etc., care sunt întotdeauna reprezentări feminine, legate de cultul fertilităţii şi fecundităţii; ca motiv de sine stătător, Maica bătrână are numeroase paralele în folclorul neogrec, albanez, ucrainean, ba chiar şi în cel francez, putându-se prelungi lista cu aproape toate civilizaţiile globului; femeia-mamă este un excepţional impuls cultural, căci, identificată cu stihiile apa şi pământul, îndeplineşte în civilizaţiile arhaice un rol primordial în apariţia şi perpetuarea vieţii, de unde şi prezenţa ei unanimă în riturile de fertilitate.
vezi mai mult
Bucium
(Etnografie - Tipuri)
=
Instrument muzical de suflat, de forma unui tub conic, lung de 8-9 palme (= 2m), făcut din coajă de tei, folosit (în trecut) îndeosebi de către ciobani pentru chemări și semnale; instrument muzical păstoresc menţionat în cronici, cu nume diferite, înrudit cu trâmbiţa ucraineană, trâmbiţa poloneză, truba lituaniană, luur-ul scandinav, alphorn-ul elveţian; se întâlneşte în nordul Munteniei cu numele de bucium, în Munţii Tarcăului, Bistriţei şi Rodnei sub denumirile de „buşin“ sau „trâmbiţă“ și „tr…
Instrument muzical de suflat, de forma unui tub conic, lung de 8-9 palme (= 2m), făcut din coajă de tei, folosit (în trecut) îndeosebi de către ciobani pentru chemări și semnale; instrument muzical păstoresc menţionat în cronici, cu nume diferite, înrudit cu trâmbiţa ucraineană, trâmbiţa poloneză, truba lituaniană, luur-ul scandinav, alphorn-ul elveţian; se întâlneşte în nordul Munteniei cu numele de bucium, în Munţii Tarcăului, Bistriţei şi Rodnei sub denumirile de „buşin“ sau „trâmbiţă“ și „trânghiţă“ şi, în Munţii Apuseni, ca „tulnic“; buciumul se compune dintr-un tub sonor lung, deschis la ambele capete, construit din doage de brad, paltin, frasin, tei sau dintr-o creangă lungă despicată în două şi golită la mijloc; doagele sunt strânse laolaltă prin cercuri de lemn; buciumurile lucrate dintr-o creangă sunt înfăşurate de la un capăt la altul cu fâşii din scoarţă de cireş sau mesteacăn; în nordul Moldovei şi al Transilvaniei, se construiesc şi buciume din tablă; unele buciume au, la capătul prin care se suflă, un mic tub de lemn numit „ţevi“, „ţipeică“, „sughiţă“ sau „muştuc“; din punct de vedere al formei, buciumele se încadrează în două categorii: drepte şi încovoiate. 1. Buciumele drepte apar în două variante: a) cu tubul drept de formă conică, lucrat din lemn sau din tablă, specifice nordului Transilvaniei şi Moldovei; b) cu tubul drept uşor conic, făcute din doage legate cu cercuri de lemn, întâlnite în Munţii Apuseni, lucrate de văsarii din această zonă. b. buciumele încovoiate, în formă de pipă, construite din lemn sau din tablă, sunt specifice în nordul Moldovei şi se prezintă în două variante: a)cu tubul cilindric şi partea inferioară curbată, uşor lărgită, întâlnit în Muntenia şi sudul Moldovei; b) cu tubul cilindric încolăcit de două ori, construit din tablă, caracteristic nordului Moldovei; înainte de a se folosi, buciumul din lemn este udat cu apă ca să se umfle şi tubul să fie etanş; din bucium se cântă semnale păstoreşti; în Ţara Oaşului, Maramureş și nordul Moldovei se cânta din bucium şi la înmormântare; semnalele cântate la înmormântare sunt diferite de cele păstoreşti; în trecut era folosit şi pentru semnalele militare.
vezi mai mult
