* Femeie bretonă cu doi copii, de Elena Popea, a fost clasat în Patrimoniul Cultural Naţional ca fond, în anul 2009, la Muzeul Memorial „Octavian Goga” - Ciucea.
Ce înseamnă? E bine să știi că ...
Femeie
(Etnografie - Decor)
=
Motiv decorativ care preia trăsăturile antropologice ale femeii; mai des, imaginea femeii decorează țesăturile de diferite dimensiuni; referitor la concretizarea ideii de om, este de observat că adeseori ea este reprezentată, în arta populară românească, printr-o imagine feminină; aceasta se leagă de străvechi credinţe şi rituri ale fertilităţii şi fecundităţii; de altfel, imaginile feminine apar de cele mai multe ori pe obiecte legate de interiorul casei şi de îndeletnicirile femeieşti, marele …
Motiv decorativ care preia trăsăturile antropologice ale femeii; mai des, imaginea femeii decorează țesăturile de diferite dimensiuni; referitor la concretizarea ideii de om, este de observat că adeseori ea este reprezentată, în arta populară românească, printr-o imagine feminină; aceasta se leagă de străvechi credinţe şi rituri ale fertilităţii şi fecundităţii; de altfel, imaginile feminine apar de cele mai multe ori pe obiecte legate de interiorul casei şi de îndeletnicirile femeieşti, marele număr de scoarţe, în care imaginea femeii este prezentă, ilustrând această situaţie; un argument în privinţa perenităţii motivului se găseşte în celebrele figurine sau idoli de la Cucuteni, Cârna, Gumelniţa, Verbicioara etc., care sunt întotdeauna reprezentări feminine, legate de cultul fertilităţii şi fecundităţii; ca motiv de sine stătător, Maica bătrână are numeroase paralele în folclorul neogrec, albanez, ucrainean, ba chiar şi în cel francez, putându-se prelungi lista cu aproape toate civilizaţiile globului; femeia-mamă este un excepţional impuls cultural, căci, identificată cu stihiile apa şi pământul, îndeplineşte în civilizaţiile arhaice un rol primordial în apariţia şi perpetuarea vieţii, de unde şi prezenţa ei unanimă în riturile de fertilitate.
vezi mai mult
Quimper
(Artă decorativă - Şcoli și Ateliere)
=
Centru breton al ceramicii, a cărui funcţionare este datată încă din antichitate. Piesele care sunt fabricate aici reflectă moştenirea celtică a regiunii Bretania, de care localnicii sunt profund ataşaţi. La 1690 ceramistul Jean Baptiste Bousquet fondează aici un atelier de ceramică (faianţă), funcţional şi astăzi. Până în a doua jumătate a secolului al XIX-lea se vor mai deschide alte câteva ateliere. Piesele ţin cont din punct de vedere formal de nevoile perioadei de fabricaţie - plăci decorat…
Centru breton al ceramicii, a cărui funcţionare este datată încă din antichitate. Piesele care sunt fabricate aici reflectă moştenirea celtică a regiunii Bretania, de care localnicii sunt profund ataşaţi. La 1690 ceramistul Jean Baptiste Bousquet fondează aici un atelier de ceramică (faianţă), funcţional şi astăzi. Până în a doua jumătate a secolului al XIX-lea se vor mai deschide alte câteva ateliere. Piesele ţin cont din punct de vedere formal de nevoile perioadei de fabricaţie - plăci decorative, farfurii, boluri, statuete, platouri, suporturi de ouă, seturi de cafea, bomboniere, supiere, vase decorative sau de uz etc.. Ornamentica e primordial formată din campestre sau figuri ţărăneşti singulare, fiind accentuat specificul costumelor populare locale - farfurii, platouri şi orice alt obiect ce prezintă o suprafaţă mare de aplicare. Pe locul al doilea în uzul curent figurează ornamentica de tip naturist - "decor riche" - ancadramente din frunze de acant executate cu albastru de cobalt; "gros fillets" - benzi concentrice albastre şi galbene; "croisille" - haşuri; broderie bretonă, prin imitarea modelelor specifice accesoriilor vestimentare bretone de acest gen; "a la touche" - mici tufe de frunze şi flori. Mărci de fabricant: "Quimper", apărută după 1904 pentru a combate valul de imitaţii ce proliferaseră de-a lungul şi de-a latul Franţei; "France", pentru piesele destinate exportului, apărută ulterior primului război mondial.
vezi mai mult
