Duplessis Joseph (Artă plastică, Pictori francezi) = Pictor francez născut în anul 1725 și decedat în anul 1802.Pictor francez născut în anul 1725 și decedat în anul 1802.
Hendrik Pothoven (Artă plastică, Pictori neerlandezi) = Pictor neerlandez născut în anul 1725 și decedat în anul 1807.Pictor neerlandez născut în anul 1725 și decedat în anul 1807.
Robert Sayer (Artă plastică, Pictori britanici) = Pictor britanic născut în anul 1725 și decedat în anul 1794.Pictor britanic născut în anul 1725 și decedat în anul 1794.
Duplessis Joseph (Artă plastică, Pictori francezi) = Pictor francez născut în anul 1725 și decedat în anul 1802.Pictor francez născut în anul 1725 și decedat în anul 1802.
Hendrik Pothoven (Artă plastică, Pictori neerlandezi) = Pictor neerlandez născut în anul 1725 și decedat în anul 1807.Pictor neerlandez născut în anul 1725 și decedat în anul 1807.
Robert Sayer (Artă plastică, Pictori britanici) = Pictor britanic născut în anul 1725 și decedat în anul 1794.Pictor britanic născut în anul 1725 și decedat în anul 1794.
Louis Cheron (Artă plastică, Pictori francezi) = Pictor francez născut în anul 1660 și decedat în anul 1725.Pictor francez născut în anul 1660 și decedat în anul 1725.
Louis Cheron (Artă plastică, Pictori francezi) = Pictor francez născut în anul 1660 și decedat în anul 1725.Pictor francez născut în anul 1660 și decedat în anul 1725.
Delft (Artă decorativă, Şcoli și Ateliere) = Centru manufacturier olandez renumit pentru fabricarea faianţei între secolele al XVI-lea şi al XIX-lea şi a tapiseriilor între sfârşitul veacului al XVI-lea şi veacul următor. Produsele din prima categorie aparţin tipului acoperit cu o glazură staniferă, similar maiolicii italiene, colorată în tonu…Centru manufacturier olandez renumit pentru fabricarea faianţei între secolele al XVI-lea şi al XIX-lea şi a tapiseriilor între sfârşitul veacului al XVI-lea şi veacul următor.
Produsele din prima categorie aparţin tipului acoperit cu o glazură staniferă, similar maiolicii italiene, colorată în tonuri de albastru, verde-măsliniu, roşu-violaceu, brun, care serveşte ca fond pentru motive decorative inspirate din arta extrem-orientală sau orientală - veselă, vase de flori, plăci pavimentale, leagăne, colivii, mici bazine de apă, vase înguste cu capac, potişe, saboţi, statuete policrome (ultimele-tardiv). Faianţa veche (vieux Delft) a fost imitată pe scară largă în Europa, datorită calităţii pastei şi a decorului produselor. De la mijlocul secolului al XVII-lea sunt executate piese cu decor în camaieu albastru, dintr-o pastă de o excelentă calitate. În 1725 şi 1760 Delftul începe să decadă în urma concurenţei tot mai acerbe a faianţei englezeşti. Piesele mai târzii aparţin stilurilor chinezesc, identificat prin coloritul alb şi albastru, precum şi prin imitaţii ale porţelanului policrom originar din China - familiile neagră, roz, verde; stilului local, ale cărui motive decorative se încadrează arealului olandez de referinţă artistică; stilul porţelanului policrom de tip Meissen, încadrat din punct de vedere tipologic rococo-ului; statuete de ţărani olandezi în costume tradiţionale, saboţi, păsări, animale, precum şi o serie de imitaţii după gresia roşie chinezească. Există peste 88 de mărci de autor, dintre care cele mai cunoscute sunt: cele trei clopote, gheara, trandafirul, litera grecească alfa, securea, corabia aurie ş.a., însoţite adesea de monograma ceramistului executant.
Manufactura de tapiserii din Delft este înfiinţată de către Franz Spierlink din Anvers la 1630, faima ţesătoriei fiind asigurată de către o succesiune de suite de un sporit rafinament în utilizarea elementelor decorative. Ca urmare sunt primite comenzi din Anglia, Suedia şi Danemarca, fiind înfiinţate noi ateliere de către Jost Jans Lanckert (sfârşitul veacului al XVI-lea) şi Maximilian van der Gucht (sfârşitul veacului următor). Caracteristice Delftului sunt verdurile, scenele de vânătoare, armoariile şi feţele de pernă şi de masă. Dintre cele mai cunoscute opere se pot aminti "Istoria lui Scipio", executată la 1610 la comanda unui demnitar engâlez şi în 1621 refăcută pentru curtea regală suedeză), "Istoria lui Alexandru cel Mare" (1619), "Bătălia pentru Nieuport" (1648)etc.. Mărci de autor: H urmat de un scut şi de litera D.vezi mai mult
Chantilly (Artă decorativă, Şcoli și Ateliere) = Renumit centru francez de porţelan şi dantelă, aflat lângă Paris. Atelierele de porţelan tandru au fost întemeiate de către Ludovic de Bourbon, principe de Conde, la 1725, principele fiind mare colecţionar de piese de porţelan japonez. Între 1725-1740 sunt executate piese cu o glazură staniferă opac…Renumit centru francez de porţelan şi dantelă, aflat lângă Paris. Atelierele de porţelan tandru au fost întemeiate de către Ludovic de Bourbon, principe de Conde, la 1725, principele fiind mare colecţionar de piese de porţelan japonez. Între 1725-1740 sunt executate piese cu o glazură staniferă opacă, având motive decorative de inspiraţie exotică, într-un colorit roşu-închis. După 1740 este utilizată o glazură plmbiferă transparentă, formele pieselor fiind adaptate cerinţelor utilitare. Figurinele, amintind piesele similate produse la Meissen, sunt foarte preţuite. La sfârşitul secolului al XVIII-lea producţia manufacturială încetează a mai fi originală, porţile atelierelor fiind închise la 1850. Mărci de autor: un corn de vânătoare (albastru sau roşu); numele Chantilly sau acela al castelului pentru care a fost executată comanda.
Fabricarea dantelei începe la Chantilly către 1710, prin folosirea gherghefului cu ciocănele; piesele sunt caracterizate prin fire lucioase, de mătase neagră sau crem deschis (dantelă blondă), de grosimi diferite, formând o reţea de ochiuri hexagonale, peste care se lucrează motive decorative de mari dimensiuni - flori mai ales - conturate cu fir mai gros, fapt pentru care apar în relief. Piesele de mari dimensiuni sunt lucrate în benzi asamblate printr-un punct de legătură. Utilizată drept accesoriu vestimentar feminin, cu precădere în Spania pentru acoperirea capului şi în întreaga Europă pentru şaluri dreptunghiulare sau triunghiulare, dantela de Cahntilly cunoaşte o mare vogă până spre 1850.vezi mai mult
